Despre prima mea zi de muncă la douăzeci și trei de ani împliniți

Lasă un comentariu

În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…

Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.

Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.

Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori. M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte. În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu. Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii. Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!

Va urma.

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Articol republicat: Viața este uneori un puzzle

Lasă un comentariu

Articol republicat: A fost o vreme când mergeam la mare de două ori pe an

Lasă un comentariu

Articol republicat: 15 Octombrie – prima zi de lucru

Lasă un comentariu

Articol republicat: Întâlnirea din 16 Iunie 2018 la ”Monte Carlo” în Cișmigiu

Lasă un comentariu

Articol republicat: 40 de ani de la absolvirea Facultății de Comerț Exterior – ASE

Lasă un comentariu

Articol republicat : Românoexport

Lasă un comentariu

Românoexport 1948 – 2018

Lasă un comentariu

Anul acesta s-au împlinit șaptezeci de ani de la înființarea celei mai mari companii de export-import din România.

collage pereti lumini rest 7 nov

În decursul anilor aici au lucrat și s-au format sute-mii de specialiști in activitătile de comerț exterior din țară. Foarte mulți oameni au fost absolvenți ai Facultății de Comerț exterior de la A.S.E., bine pregătiți, cunoscători de una, doua sau chiar mai multe limbi străine, cu atestate obținute prin examene.

Compania Românoexport și-a desfășurat activitatea în mai multe locuri din Bucuresti de-a lungul anilor: la început într-o clădire din Piața C.A. Rosetti, apoi într-o clădire de la intersecția străzii Lipscani cu Calea Victoriei, iar din anii șaptezeci până-n 2016 a avut sediul în strada Doamnei.

foto cladirea veche 2012

Piața C.A.Rosetti (sursa google):

Din Românoexport s-au desprins mai multe companii cu diverse obiecte de activitate precum Arpimex, Vitrocim si altele.

Românoexport s-a ocupat de importul de materii prime, coloranți pentru industria textilă din România și exportul de țesături, covoare, tricotaje si confecții produse integral in fabricile românești situate în toată țara. Mărfurile se exportau în țări din Europa de Vest si de Est, în SUA, în Australia, în Africa și în țări arabe.

În perioada anilor șaptezeci-optzeci  s-au inregistrat cifre importante ale exporturilor românești, dar după nouăzeci situatia s-a schimbat.

Articole publicate anterior:

https://elenaniculescu.com/2010/06/22/cum-se-faceau-afaceri-inainte-de-90-partea-i/

Articole din presa ultimilor ani:

Cum s-a destramat covorul de Cisnadie

Cladirea Romanoexport transformata in primul Moxy by Mariott din Romania

Bumbacul romanesc, o industrie moarta

Newer Entries