Viata ca un puzzle

2 comentarii

In ultimii ani am realizat ca viata este ca un puzzle; este minunat atunci cand piesele se potrivesc perfect in timp si spatiu, iar rezultatul este multumitor.

Este complicat atunci cand piesele sunt haotice si nu-si mai gasesc locul potrivit la momentul oportun. Atunci totul se deformeaza si dintr-un puzzle aproape perfect si armonios,  se transforma in imagini disparate, halucinante si haotice.

Se spune ca viata este formata din urcusuri si coborasuri…este foarte adevarat. Se spune de asemenea ca atunci cand urci prea sus spre varf, o eventuala cadere este mai periculoasa, mai ales daca panta este abrupta.

Nu exista solutii general valabile. Suntem diferiti si de aceea nu ni se potriveste intotdeauna ceea ce este bun pentru altii.

Dar atunci cand ceva nu functioneaza in viata noastra este bine sa ne acordam mai multa atentie si importanta, chiar sa ne iubim mai mult, sa invatam sa ne cunoastem valoarea si sa ne-o acceptam asa cum este.

Cu siguranta exista loc pentru mai mult si mai bine in viata fiecaruia. Important este sa recunoastem ce am avea de corectat si ce merita imbunatatit.

Am trecut prin foarte multe experiente in viata. Unele foarte placute, altele dimpotriva. Din fiecare am invatat cate ceva, dar am avut nevoie de niste oameni care sa-mi impartaseasca ceea ce au invatat ei,  ca sa inteleg foarte multe altele.

Intr-o buna zi am sa-i numesc pe toti si am sa le multumesc!

Tablou cu flori: „Myrabilis”

2 comentarii

 

Pictura in ulei pe carton lucios,

de Elena Niculescu

Cum se reflecta arta si cultura din Romania in conturile celor care o creeaza?

3 comentarii

Intrebarea zilei: se poate trai decent in Romania din arta? Din literatura? Din pictura? Din teatru? Din muzica? Din drepturi de autor?
Astept raspunsuri, pareri, confirmari, infirmari, exemple concrete, etc.
Daca se poate fara politizare…sau nu se poate…

Stie cineva cate galerii de arta private exista in Romania?
Dar UAP cate mai are?
Cum isi sustine UAP membrii?

Municipalitatea Bucurestiului si Primariile din tara sprijina artistii plastici cu spatii de expunere a lucrarilor oferite gratuit?
Fondul Plastic mai exista?

Uniunea Scriitorilor cum isi sprijina membrii?

Sunt foarte multe intrebari carora nu le cunosc raspunsurile.
Ceea ce stiu insa cu siguranta este ca in ziua de azi nu se poate trai numai din pictura…si nici inainte de ’90 nu se putea.

Raspunsuri primite pe Facebook:
Elena Nita: raspuns simplu…Nu,mai ales din arta
22 minutes ago ·
Adrian Pop
Dacă ar fi să trăiască numai din artă ar muri de foame toţi. Pictorii mai rezistă făcând tot felul de tablouri la comandă, actorii şi muzicanţii se mai descurcă cu o nuntă, botez sau alte sindrofii. Cel mai rău cred că o duc scriitorii , despre care habar nu am cum se descurcă. De celelalte ocupaţii artistice vorbesc în cunoştinţă de cauză. Am un vecin pictor, nu are nici o altă ocupaţie şi nu o duce prea bine. Cu muzicanţii m-am întâlnit des ca taximetrist şi am avut ocazia să le ascult poveştile de viaţă, fie simpli lăutari, fie membri ai filarmonicii.

Raspunsuri primite:
Adrian Pop: În Satu Mare UAP are două galerii, există o galerie particulară în apropierea cartierului unde locuiesc iar pe holul primăriei în permanenţă sunt organizate tot felul de expoziţii de pictură.

Intrebarea mea: Ceea ce nu cunosc este daca acesti oameni care lucreaza pe cont propriu, au contract de asigurati cu Casele de pensii…adica daca si-au platit contributia la CAS de-a lungul vietii…deci daca vor avea dreptul la pensie…

Un articol scris anul trecut imi raspunde la intrebre: Cine sunt cei care platesc CAS in Romania?


Femei si atitudini

Lasă un comentariu

Femeile sunt de mai multe feluri: originale si banale, cu idei si initiativa, sau dimpotriva, femei care stiu sa faca de toate si femei care nu stiu sa faca mai nimic.

Nu m-ar interesa acest subiect daca nu m-as confrunta zilnic cu tot felul de atitudini care ma stanjenesc si ma deranjeaza.

Stiu ca trebuie sa spun lucrurilor pe nume, altfel simt ca nu voi scapa niciodata de aceasta povara…a femeilor care ma pun in situatii penibile. Ani de zile le-am suportat lipsa de eleganta si abilitate, dar acum toleranta mea s-a terminat. Cum se spune: enough is enough!

Sa inteleaga fiecare ce vrea, dar cine se simte vizata sa inteleaga odata pentru totdeauna ca nu-mi place sa fiu folosita, nu-mi place sa se vorbeasca in numele meu, nu-mi place sa fiu copiata, nu-mi place sa fiu sufocata. Consider ca sunt in masura sa iau decizii in numele meu si nu am nevoie de actiuni sau initiative care imi aduc neplaceri.

Daca felul meu de a fi va displace, va rog sa ma ocoliti!

My Way…

Status de Marti, 20 Septembrie 2011

Lasă un comentariu

Dintotdeauna au existat pe lume „lozincari”. Termenul l-am inventat acum, ad-hoc, nu cred ca exista in dictionare. Lozincarii sunt cei care vorbesc din auzite, repetand ceea ce spun altii, sau ceea ce li se cere sa spuna…de multe ori ceea ce repeta acestia isi pierde sensul. Din cand in cand ar trebui sa-si mai revizuiasca sabloanele!
Din nefericire, in ultima vreme societatea noastra este plina de lozincari, la toate nivelurile. Este o stare de spirit generalizata: sa repete spasmodic ceea ce spun altii. Oamenii nu mai discern, nu mai citesc, nu se mai cultiva, prefera sa preia vorbe celebre, vorbele altora si sa le repete indiferent de context. Ei vorbesc rar si apasat, asa se cere, se imita unii pe altii…isi imagineaza ca o astfel de abordare a oricarui subiect le sporeste notorietatea.
Putina originalitate nu le-ar strica acestor lozincari…

Scoala nu mai incepe in 15 Septembrie

Lasă un comentariu

Astazi, 12 Septembrie 2011 s-au deschis scolile si gradinitele pentru copiii din Romania.
S-a terminat si cu mitul „15 Septembrie”. Ani de zile scoala incepea in Romania la aceasta data…acum nu-mi dau seama cum vom raspunde la intrebarea generica: la ce data incepe scoala in tara voastra???

Depinde…acesta-i raspunsul incert…

Posturi despre „Codul manierelor elegante”

2 comentarii

Pentru cei care vor sa stie cum este recomandat sa se comporte in anumite situatii:

https://elenaniculescu.com/2008/08/02/codul-manierelor-elegante/

https://elenaniculescu.com/2008/08/04/codul-manierelor-elegante-i-despre-salut/

https://elenaniculescu.com/2008/08/10/codul-manierelor-elegante-pentru-barbati/

https://elenaniculescu.com/2008/08/18/codul-manierelor-elegante-iii-despre-cum-mancam/

https://elenaniculescu.com/2008/09/23/codul-manierelor-elegante-iv-pentru-femei/

https://elenaniculescu.com/2010/10/16/codul-manierelor-elegantev-despre-mancaruri-exotice-atipice-altfel-decat-tipic-romanesti/

Nu sunt exhaustive recomandarile mele, bineinteles ca pot fi completate, sau imbunatatite. Mi-am propus de altfel sa fac acest lucru la un moment dat.

Asa cum spuneam in aceasta dimineata am studiat bunele maniere de cand eram copil. Mama ne invata cum sa pasim frumos (cu o carte pe cap), cum sa ne tinem mainile pe langa corp atunci cand mancam(cu reviste puse la subsoara), ne spunea ca nu-i frumos sa gesticulezi cu tacamurile, sa nu vorbesti cu gura plina. Daca ma uit la un film american sau frantzuzesc vad oamenii gesticuland cu furculita si vorbind cu gura plina…dar nu-mi pun intrebarea: cum este mai bine si mai frumos…pentru ca deja cunosc raspunsul.

Pentru unii aceste recomandari pot parea desuete, pentru cei care au ocazia sa frecventeze restaurante elegante in compania unor oameni importanti conteaza foarte mult insa.

Felul in care te prezinti in fata unor potentiali sau existenti parteneri de afaceri conteaza foarte mult. Pentru ca ei ne judeca intotdeauna, sa stiti acest amanunt de la mine, iar unii sunt foarte exigenti!

Noile reguli din afaceri

Lasă un comentariu

Criza economică a modificat atât comportamentul consumatorilor, cât şi al companiilor. Executivii se văd în postura de a abandona idei şi moduri de acţiune sedimentate de două decenii de capitalism emergent şi trebuie să înveţe să joace după reguli noi, impuse de noua configuraţie a pieţelor. Care sunt aceste noi reguli? Care sunt mutaţiile pe care le antrenează? Ce primează: banii, echipa, vânzările, lichidităţile sau adaptabilitatea?

In toamna anului 2007, o copertă BUSINESS Magazin clama îndemnul „Think Big”, comun în lumea afacerilor şi, probabil, sintagma definitorie pentru perioada ante-criză, de creştere economică în România. Think Big avea atunci în prim-plan hotelul Rin Grand, cel mai mare din Europa de altfel, al fraţilor Negoiţă, proiectul Băneasa al oamenilor de afaceri Puiu Popoviciu şi Radu Dimofte sau ansamblul Sema Park de pe fosta platformă industrială Semănătoarea din Bucureşti. Sunt doar câteva dintre planurile ce implicau sume considerabile, proiecte care marcau o piaţă frenetică ce se împărţea între nebunia consumeristă şi frenezia imobiliară.

Patru ani mai târziu fraţii Negoiţă îşi anunţă intenţia de a transforma o parte din camerele hotelului Grand Rin în apartamente de locuit; aceasta este iarăşi o decizie emblematică pentru perioada pe care o trăim şi pentru modul cum criza a rescris, practic, regulile de business ale mediului românesc. Robert şi Ionuţ Negoiţă au dovedit putere de adaptabilitate şi curajul de a schimba direcţia unei afaceri, lucruri destul de puţin comune până acum câţiva ani în mediul de afaceri românesc, caracterizat în general de o rigiditate chiar mai mare decât acceptă afaceriştii.

Cinstit vorbind, nu sunt reguli noi, ba unele au fost şi sunt eficient folosite oriunde în lumea capitalistă. „Ce s-a schimbat este atitudinea faţă de aceste reguli, ele devenind o <prezenţă constantă> în agenda de zi cu zi a celor care conduc o afacere. Aici aş putea menţiona: <nu ceda în faţa panicii>, <revizuieşte strategia de marketing>, <intensifică instruirea personalului>, <reducerea, în limita rezonabilului, a cheltuielilor de operare>, <încurajează creativitatea, încurajează creativitatea, încurajează creativitatea>”, spune Alexandru Dobrescu, country manager al Air France KLM România.

Totuşi, în România au fost posibile experimente de afaceri, în imobiliare şi nu numai, care astăzi pot părea cel puţin naive: exemplele pornesc de la unele dezvoltări imobiliare de lux în zone lipsite de utilităţi elementare sau apariţia unor centre comerciale construite între trei cimitire. „Au căzut anumite repere care păreau infailibile, cum ar fi valoarea terenurilor şi a imobilelor, soliditatea unei companii care plătea cu bilete la ordin, evoluţia cererii de consum sau chiar siguranţa locului de muncă şi nivelul de venit aferent. Astfel de lucruri păreau că nu pot avea decât evoluţii pozitive în ultimii 2-3 ani, înainte de declanşarea crizei”, explică Bogdan Roşu, preşedintele Asociaţiei Române de Factoring.

IATĂ CÂTEVA DINTRE SCHIMBĂRILE MAJORE APĂRUTE:
SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA DE DEZVOLTARE: expansiunea înseamnă acum adaptabilitate şi prudenţă, investiţiile sunt privite mai atent, iar accentul este pus pe potenţialul afacerii. Să le spunem „Investeşte cu cap!”.

SCHIMBĂRI ÎN ABORDAREA FINANŢELOR COMPANIEI: accentul cade pe cash-flow, costurile sunt urmărite mai atent, este evitată îndatorarea. Să le spunem „Show me the money!”.

SCHIMBĂRI ÎN POLITICA DE RESURSE UMANE: restrângerea echipelor şi creşterea gradului de încărcare pe angajat, scăderea vitezei de rotaţie a angajaţilor. Să le spunem „Mai puţini, dar mai motivaţi!”.

SCHIMBĂRI ÎN COMUNICARE: unele dintre marile companii par să fi făcut un pas înapoi, în timp ce cei mici au ieşit în faţă cu campanii TV; accentul cade pe publicitatea neconvenţională, dar de multe ori mesajul şi calitatea acestuia lasă de dorit. Să le spunem „Comunicaţi? Comunicaţi! Comunicaţi”.

SCHIMBĂRI ÎN MEDIUL DE BUSINESS ÎN ANSAMBLU: precauţia este cuvântul de ordine: avem ceva mai puţine afaceri intrate în piaţă, mai puţine tranzacţii, tot mai multe insolvenţe. „Gândeşte pe termen mediu şi lung!” este regula în acest caz.

SCHIMBĂRI ÎN DIMENSIUNILE AFACERILOR: „mai mic” este la modă, astfel încât chiar şi marile companii merg pe formate mai restrânse, de genul Metro Punct sau Carrefour Market, în timp ce noii intraţi, cum este reţeaua Mic.ro a lui Dinu Patriciu, merg din start pe ideea magazinelor mici, în acest caz de proximitate. Să o denumim „Felia mai mică este mai gustoasă!”.

Din Business Magazin.ro

 

De ce sunt romanii discriminati in lume?

2 comentarii

Ceea ce pare de neinteles la prima vedere, are intotdeauna si un sambure de adevar.

Mai multi romani care traiesc si muncesc in afara granitelor au povestit aici cum si cand s-au simtit discriminati.

Este foarte regretabil ceea ce se intampla si ca roman care am calatorit mult in strainatate pot sa ma simt revoltata pe de o parte, iar pe de alta sa recunosc ceea ce m-a deranjat in decursul anilor la conationalii nostri.

In primul rand: romanii sunt cei mai aprigi dusmani ai romanilor de pretutindeni. Ura, gelozia si invidia sunt de regula „sentimentele” pe care le nutresc romanii fata de ceilalti compatrioti.

Daca evreii si armenii nutresc unii pentru altii sentimente de solidaritate, intrajutorare, oriunde s-ar afla, la noi nu se intampla asa, iar exemple s-ar gasi de dat, dar nu acesta este scopul. Biserica ortodox-crestina incearca sa vina in intampinarea romanilor, sa-i uneasca, sa-i determine sa se iubeasca unii pe altii, dar nu stiu in ce masura si reuseste s-o faca.

In al doilea rand: este adevarat ca foarte multi romani au comis infractiuni in tarile unde au emigrat, iar canalele mass-media din tarile respective au dat o amploare deosebita acestor intamplari. Astfel s-a creat o adevarata psihoza internationala despre cat de „criminali” sunt romanii si cat rau pot sa faca. Din pacate reactiile oficiale au fost inexistente, sau destul de voalate. Din ce motive nu stim exact: poate a fost o strategie anume de a nu se deteriora relatiile diplomatice dintre tari, sau pur si simplu slabiciune…

In al treilea rand: despre romanii inteligenti, talentati, ingeniosi, muncitori se vorbeste in general foarte putin, ca si cum trendul ar fi sa-i tinem sub acoperire, sa nu afle nimeni despre ei. Nemaivorbind despre valorile culturale traditionale romanesti despre care ne ferim sa vorbim raspicat, de parca ne-ar fi rusine cu ele.

In al patrulea rand: promovam in ultimii ani numai coruptia, diletantismul, incoerenta si lipsa de implicare a romanilor in treburile tarii. Pentru omul de rand avem numai cuvinte grele, iar acesta se simte impovarat si dezamagit. Ar trebui sa folosim cuvintele brave, de incurajare si in afara zidurilor salilor de sedinta de partid. Si atunci cu siguranta totul ar incepe sa straluceasca altfel.

 

La Multi Ani copiilor din lumea intreaga!

Lasă un comentariu

Intotdeauna mi-a placut sa inventez povesti, cantece si jocuri pentru copii.

Mi-a placut sa-i invat cantecele in romana, in engleza si-n franceza. Si o mai fac si acum cand sunt in preajma unui pui de om.

Fiicei mele ii placea sa-i citesc dintro carte bilingva: pe o pagina scria in romaneste, pe cealalta in spaniola. Povestea era despre un batran uracios care nu iubea copiii si-i gonea din gradina lui. La sfarsitul povestii nici pasarile nu-i mai vizitau gradina. Morala povestii am retinut-o, desi nu era pentru mine, caci eu i-am iubit dintotdeauna si sunt sigura ca si ei ma iubesc pe mine.

Baiatului meu nu i-a placut franceza cand era mic, desi eu m-am straduit…

Ieri imi aminteam despre expozitiile de pictura pe care le faceam cu desenele copiilor la Biblioteca Sadoveanu, sau pe holul companiei unde lucram. Serbarile de 1 Iunie erau o adevarata sarbatoare, pentru ca trebuie facute tot timpul surprize frumoase copiilor.

Sfatul meu pentru parinti este urmatorul: copiii trebuie iubiti si pretuiti! Viata nu este si n-a fost usoara niciodata, dar asta nu inseamna ca nu trebuie traita cu intensitate, iar a nu avea copii reprezinta un mare risc, acela al singuratatii.

Older Entries Newer Entries