21 Mai – De Sfinții Constantin și Elena

Lasă un comentariu

Povestea prenumelui meu Elena:

Tatăl meu se numea Constantin, iar mamei mele i se spunea Lenuța. Bunica din partea tatălui se numea Elena, iar tatăl meu a dorit să port numele mamei sale, deși la botez am primit un altul rămas secret. Astfel am devenit oficial Elena, deși niciodată nu mi s-a spus astfel in familie, la școala, între prieteni și așa mai departe! De 21 Mai era mare sărbătoare la noi in familie si mi-au rămas multe amintiri frumoase.

Un gând pios pentru părinții si bunicii mei plecați in altă lume.

Articol republicat: Amintiri despre flori

Lasă un comentariu

Articol republicat: Magnolii pictate de mine în anii 2011 – 2016

Lasă un comentariu

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Articol republicat: La Mulți Ani de 8 Martie – Ziua Femeilor

Lasă un comentariu

Articol republicat: Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!

Lasă un comentariu

Articol republicat: Viața este uneori un puzzle

Lasă un comentariu

Femeile ”prețioase”

Lasă un comentariu

Au existat mereu femei care se consideră speciale, inteligente, geniale, strălucitoare, cu o părere foarte bună despre ele, deși n-au dovedit niciodată că ar fi în stare să realizeze ceva palpabil demn de apreciere.

Unele mărturisesc despre ele că au făcut tot felul de activități cum ar fi servitul în cafenea, ori pregătirea camerelor din hoteluri, dar totul s-a petrecut în Occident, nu în România, iar de acolo ele au învățat cum este prețuită munca și remunerată în conformitate, astfel încât să le ofere confortul și bunăstarea necesare vieții. Este cam multă ipocrizie în aceste relatări, deoarece dacă cineva se consideră realizată profesional în Occident ar trebui să încerce și-n țara natală să profeseze.

Există femei care au lucrat în companii importante cu sute de angajați, cu sarcini de serviciu copleșitoare care le determinau să dedice multe ore suplimentare peste programul normal de lucru. Atunci când acestea aveau acasă și copii de crescut/educat totul devenea o cursă continuă contra cronometru.

Cum se spune: fiecare cu viața și destinul său.

Articol republicat: Casele grecești

Lasă un comentariu

Articol republicat: A fost o vreme când mergeam la mare de două ori pe an

Lasă un comentariu

Older Entries Newer Entries