Ex-diriginta mea din liceu

Lasă un comentariu

Ieri am considerat că-i oportun să-i telefonez în avans fostei mele profesoare de franceză și dirigintă din liceu pentru a-i transmite urările de sănătate și viață lungă cu ocazia împlinirii a nouăzeci și șase de ani! M-am gândit că astăzi va fi sunată de rudele din Franța (fiica, nepoții și strănepoții) și va avea precis musafiri, ceea ce s-a confirmat când am vorbit la telefon ținând linia telefonică ocupată suficient de mult, ca de obicei!

Femeile ”prețioase”

Lasă un comentariu

Au existat mereu femei care se consideră speciale, inteligente, geniale, strălucitoare, cu o părere foarte bună despre ele, deși n-au dovedit niciodată că ar fi în stare să realizeze ceva palpabil demn de apreciere.

Unele mărturisesc despre ele că au făcut tot felul de activități cum ar fi servitul în cafenea, ori pregătirea camerelor din hoteluri, dar totul s-a petrecut în Occident, nu în România, iar de acolo ele au învățat cum este prețuită munca și remunerată în conformitate, astfel încât să le ofere confortul și bunăstarea necesare vieții. Este cam multă ipocrizie în aceste relatări, deoarece dacă cineva se consideră realizată profesional în Occident ar trebui să încerce și-n țara natală să profeseze.

Există femei care au lucrat în companii importante cu sute de angajați, cu sarcini de serviciu copleșitoare care le determinau să dedice multe ore suplimentare peste programul normal de lucru. Atunci când acestea aveau acasă și copii de crescut/educat totul devenea o cursă continuă contra cronometru.

Cum se spune: fiecare cu viața și destinul său.

Multă populație ”afectată” performează în mediul virtual!

Lasă un comentariu

În ultimele luni de zile s-au înmulțit cei care din lipsă de alte ocupații blamează tot ce se întâmplă pe lume acum, ce-a fost înainte și ce urmează să se-ntâmple de-acum încolo!

Au circulat pe FB aceleași fotografii cu magazine goale, cu interminabile cozi și înghesuială, cu femei care fierb săpun printre blocuri, cu oameni care trag de cărucioare cu butelii de aragaz, cu autobuze și tramvaie pline de oameni cățărați/agățați cu disperare de ușile deschise ale autovehiculelor. Niște imagini dezolante pentru care oamenii au dezvoltat un adevărat cult al memoriei colective, de parcă timpul s-a oprit în loc și nimic bun nu mai poate urma!

Pe de altă parte, numărul celor care se cred lideri/influenceri/VIP a crescut considerabil. Apar zilnic noi vedete, creatori digitali, livratori de conținut valoros. Fără aceștia nu se mai poate trăi! Sfaturile lor sunt urmărite și comentate de foarte multe persoane care n-au realizat nimic valoros în viața lor. Trist, foarte trist!

Articol republicat: Întâlnirea din 16 Iunie 2018 la ”Monte Carlo” în Cișmigiu

Lasă un comentariu

Articol republicat: Întâlnirile cu ex-colegii de facultate

Lasă un comentariu

Articol republicat: Posturi despre ”Codul manierelor elegante”

Lasă un comentariu

Articol republicat: 40 de ani de la absolvirea Facultății de Comerț Exterior – ASE

Lasă un comentariu

Flori și alte imagini de colecție din 10 octombrie

Lasă un comentariu

Flori din octombrie

Lasă un comentariu

De-a lungul anilor am făcut mii de fotografii prin oraș, pe unele le-am pierdut atunci când a clacat hard-ul laptopului. Mi-am propus să nu mă întristez și să mă bucur de ceea ce a fost salvat în online.

Acum grădinile arată mult mai sărace ca-n anii trecuți, de aceea postez imagini retro din arhivele personale:

Despre ”exercițiul funcțiunii”

Lasă un comentariu

Când eram copil mama ne spunea că este posibil să ne-ntâlnim pe stradâ cu oameni pe care-i știm si ne cunosc foarte bine, dar care se vor preface că nu ne-au văzut în viata lor! Să nu insistăm, să-i lăsăm în pace căci ei sunt în „exercițiul funcțiunii”! Suna pompos si misterios acest exercitiu al funcțiunii…

La început nu înțelegeam de ce Gicu-fiul proprietăresei coana Didina se face că nu ne observă, deși în curtea unde locuiam cu toții glumea si se juca chiar cu noi. Apoi Vanea, Gelu, Nicolae care veneau în curtea bunicilor din Bucureștii Noi și se dădeau în leagan, puneau sticle cu vin in puțul din curte în zilele toride de vară…și ei se făceau că nu ne cunosc în afara curții bunicilor. Noi eram doar niște copii obișnuiți, iar părinții noștri erau un fel de prieteni, vecini, cunoștințe de-ale lor. Diferența consta în faptul că uneori Gicu, Vanea, Gelu, Nicolae purtau uniforme militare, cizme înalte de piele si trese cu grade pe umeri. La vremea aceea eram prea mică să înțeleg ceva și nu puneam întrebări suplimentare, deoarece nu doream să fac valuri inutile. Dar după mulți ani de zile mi-am putut da răspunsuri singură la întrebări!

(va urma)

Older Entries Newer Entries