About aging – Despre îmbătrânire

Lasă un comentariu

Se spune că vârsta este doar un număr, ”just a number”!

Există oameni care se tem să îmbătrânească după patruzeci, cincizeci sau șaizeci de ani și își exprimă îngrijorarea in mediul virtual. Unii doar se alintă, se lamentează ca să atragă atenția asupra lor.

Alții chiar îmbătrânesc, dar dacă sunt sănătoși nu se dau înapoi de la continuarea vieții active într-un fel sau altul.

Săptămâna trecută citisem despre un festival de poezie organizat în țară la care a participat printre alții și Nora Iuga. Astăzi dimineață am aflat că a primit și un premiu de la Primăria din Pitești, m-am bucurat, dar nu știu în ce a contat premiul, am văzut doar diploma. Doamna Nora Iuga are nouăzeci și trei de ani, o vârstă impresionantă!

Ana Blandiana, la cei optzeci și doi de ani a primit recent un premiu internațional important, de asemenea Mircea Cărtărescu la cei șaizeci și șapte de ani.

Acești scriitori români merită toată admirația!

Am aflat de asemenea că Bob Dylan a împlinit recent optzeci și trei de ani, iar Eric Clapton la șaptezeci și nouă de ani cânta la Paris pe o scenă. Pe TikTok l-am văzut pe Rod Stewart care se pregătea pentru un concert la cei șaptezeci și nouă de ani ai săi. Bonnie Tyler are șaptezeci și doi de ani, anul trecut prin octombrie a amânat concertul de la București din cauza unei operații chirurgicale pentru data de 28 februarie 2024. Concertul de la Sala Palatului a avut loc la data stabilită, urmat de alte concerte în prezent fiind în Suedia.

Ca o concluzie, fiecare om avansează în vârstă conform unui model personal influențat de starea de sănătate, de gradul de uzură de-a lungul vieții, de bunăstarea mentală, de moștenirea genetică etc.

Articol republicat : Sărbători Pascale liniștite! Happy Easter!

Lasă un comentariu

Articol republicat: Amintiri despre flori

Lasă un comentariu

Articol republicat: Magnolii pictate de mine în anii 2011 – 2016

Lasă un comentariu

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Articol republicat: La Mulți Ani de 8 Martie – Ziua Femeilor

Lasă un comentariu

Articol republicat: Vă doresc tuturor o primăvară frumoasă!

Lasă un comentariu

Articol republicat: Viața este uneori un puzzle

Lasă un comentariu

Ex-diriginta mea din liceu

Lasă un comentariu

Ieri am considerat că-i oportun să-i telefonez în avans fostei mele profesoare de franceză și dirigintă din liceu pentru a-i transmite urările de sănătate și viață lungă cu ocazia împlinirii a nouăzeci și șase de ani! M-am gândit că astăzi va fi sunată de rudele din Franța (fiica, nepoții și strănepoții) și va avea precis musafiri, ceea ce s-a confirmat când am vorbit la telefon ținând linia telefonică ocupată suficient de mult, ca de obicei!

Femeile ”prețioase”

Lasă un comentariu

Au existat mereu femei care se consideră speciale, inteligente, geniale, strălucitoare, cu o părere foarte bună despre ele, deși n-au dovedit niciodată că ar fi în stare să realizeze ceva palpabil demn de apreciere.

Unele mărturisesc despre ele că au făcut tot felul de activități cum ar fi servitul în cafenea, ori pregătirea camerelor din hoteluri, dar totul s-a petrecut în Occident, nu în România, iar de acolo ele au învățat cum este prețuită munca și remunerată în conformitate, astfel încât să le ofere confortul și bunăstarea necesare vieții. Este cam multă ipocrizie în aceste relatări, deoarece dacă cineva se consideră realizată profesional în Occident ar trebui să încerce și-n țara natală să profeseze.

Există femei care au lucrat în companii importante cu sute de angajați, cu sarcini de serviciu copleșitoare care le determinau să dedice multe ore suplimentare peste programul normal de lucru. Atunci când acestea aveau acasă și copii de crescut/educat totul devenea o cursă continuă contra cronometru.

Cum se spune: fiecare cu viața și destinul său.

Older Entries Newer Entries