Am contul personal din anul 2009 pe acesta platforma de socializare si am ajuns la concluzia ca gradul de degradare a postarilor a atins cota maxima in ultimul timp. Am observat ca au aparut foarte multe gospodine care publica aproape zilnic ce gatesc, cum se manifesta in bucatarie, cum arata mancarea pregatita si asa mai departe, o adevarata „arta culinara” pe intelesul tuturor!
Apoi am vazut conturi de zidari transformati in idoli ai compatriotilor dornici sa se metamorfozeze in oameni educati care-si cunosc drepturile si vor sa escaladeze etapele de devenire/parvenire/obtinere a succesului deplin.
Este vremea influencerilor care-si marturisesc toate incercarile de a-si depasi conditia. Unii dintre ei n-au realizat nimic notabil in viata, dar incearca sa impresioneze audienta cu postari din excursiile lor in zone mai mult sau mai putin exclusiviste cu mare impact la public.
Astăzi am citit un comentariu plasat de un român care se lăuda că a avut norocul să se stabilească de doi ani într-o țară din vest. El adăuga că numai imigranții de acolo vorbesc la telefon foarte zgomotos, ascultă muzică cu sonorul la maximum ș.a.m.d. Omul încerca să sugereze că el nu se comportă astfel, doar imigranții sunt de vină…Aș fi vrut să-l întreb dacă știe că și el este de fapt un imigrant?
Când eram copil mama ne spunea că este posibil să ne-ntâlnim pe stradâ cu oameni pe care-i știm si ne cunosc foarte bine, dar care se vor preface că nu ne-au văzut în viata lor! Să nu insistăm, să-i lăsăm în pace căci ei sunt în „exercițiul funcțiunii”! Suna pompos si misterios acest exercitiu al funcțiunii…
La început nu înțelegeam de ce Gicu-fiul proprietăresei coana Didina se face că nu ne observă, deși în curtea unde locuiam cu toții glumea si se juca chiar cu noi. Apoi Vanea, Gelu, Nicolae care veneau în curtea bunicilor din Bucureștii Noi și se dădeau în leagan, puneau sticle cu vin in puțul din curte în zilele toride de vară…și ei se făceau că nu ne cunosc în afara curții bunicilor. Noi eram doar niște copii obișnuiți, iar părinții noștri erau un fel de prieteni, vecini, cunoștințe de-ale lor. Diferența consta în faptul că uneori Gicu, Vanea, Gelu, Nicolae purtau uniforme militare, cizme înalte de piele si trese cu grade pe umeri. La vremea aceea eram prea mică să înțeleg ceva și nu puneam întrebări suplimentare, deoarece nu doream să fac valuri inutile. Dar după mulți ani de zile mi-am putut da răspunsuri singură la întrebări!
Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.
Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,
Despre elite: In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB!
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.
Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.
Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat. Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! #ParentingDeRomania #comentariicititepepaginileamicilorFB
Elena Niculescu 
Comentarii recente