#Panseu Matinal Bazat Pe Fapte Reale

Lasă un comentariu

Motto: Oamenilor le place sa-si falsifice trecutul, sa-si cosmetizeze prezentul si sa-si amane viitorul pana la noi tendinte care trebuie urmate cu sfintenie!
Si le place victimizarea mai presus de orice!
In ultimii ani am citit si auzit o multime de confesiuni facute de conationali emigrati inainte de nouazeci, sau dupa; evident ca fiecare are o poveste proprie, adaptata momentului, modificata prin partile esentiale, adevarata sau inventata, trista si umilitoare ori cu final fericit.
Unii se confeseaza in mediul virtual din dorinta de a deveni celebri, compatimiti de toata lumea.
Unii se lauda ca o duc foarte bine si isi adapteaza fotografia de avatar in conformitate: imaginea femeii de succes prin afaceri in stil MLM in America, detasata, increzatoare si cu zambet larg (dantura perfecta foarte vizibila!).
Unii se victimizeaza ca lor le-a fost greu sa traiasca in Romania si de aceea au emigrat in anii optzeci asumandu-si riscuri si consecinte. Nimeni nu mai este ca ei…dar nici acum nu le este foarte bine!
Ceea ce este bizar mi se par a fi confesiunile contradictorii, adica una spui astazi si altceva peste cateva zile…
De exemplu:  astazi te lauzi ca toata familia ta (copii, nepoti, etc.) a emigrat la mai mult si mai bine si maine te smiorcai virtual ca esti trist si deprimat…
Ieri am citit niste comentarii aberante plasate de catre o romanca emigrata cu multi ani in urma pe pagina unei alte romance casatorita si stabilita intr-o tara straina impreuna cu sotul tot ex-roman, candva.
Am realizat cata ura poate rezulta prin acumularea repetata de frustrari; pana ieri as fi putut sa-mi imaginez ca prima romanca emigrata este o admiratoare a celeilalte casatorite, dar din comentarii am dedus cu totul altceva! 
Am cunoscut multi oameni care au emigrat din Romania, unii au reusit in viata, altii mai putin.

Diverse flori in natura si-n picturile mele

Lasă un comentariu

Romani v/s straini de Romania

Lasă un comentariu

Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB?
#mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei

Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase!
As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?

Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania!
#cumnepercepstrainii

Despre copii si adulti

Lasă un comentariu

Opinie personala:

Detest oamenii care n-au copii si nu suporta copiii din principiu in preajma lor, ceea ce-mi aminteste de momentul cand am fost exclusi de la evenimentele mondene organizate de niste buni amici/rude/etc. deoarece aveam deja un copil mic si era foarte posibil sa-l aducem cu noi. Deviza „no kids allowed!” este discriminatorie si aberanta in secolul XXI! La fel era si-n secolul trecut…
Alergia la copii spune foarte multe despre caracterul unui om care vrea sa pozeze intr-un personaj pozitiv!
Nu solicit argumente pro, sau contra! Despre acest subiect as putea scrie romane fluviu, fara sa ma autodeclar specialist in „parenting”, in „family teambuilding”, ori in „arta de-a trai frumos” (atat cat se poate!).

Orice copil trebuie iubit si inteles in primul rand, apoi fiecare are nevoie de un tratament personalizat, adaptat la cerintele specifice. Daca plange, trebuie cautat si intuit motivul; de multe ori este mai bine sa-l impaci intr-un fel, decat sa-l lasi sa planga si sa strigi la el sa taca deoarece te doare capul (cum fac foarte multe mame enervate si plictisite!).

Recunosc faptul ca pe nepoti prefer sa-i distrez, sa le cant, sa le fac teatru de papusi, sa-i iau in brate si sa-i linistesc, decat sa-i las sa planga aiurea.

Copilaria de bebelus nu dureaza decat cateva luni de zile, apoi copiii cresc!

Si este atat de frumos sa ti se cuibareasca in brate un copilas si sa se linisteasca, sa adoarma acolo…

Ce fel de om esti?

Lasă un comentariu

Toti oamenii conteaza, indiferent de rang, pozitie sociala, stare materiala, titluri&diplome&CV, in masura in care isi merita statutul uman si nu te dezamagesc niciodata!
A le acorda unora mai multa atentie si importanta decat altora, denota servilism, discriminare si in special falsitate&fatzarnicie.
Din pacate, majoritatea oamenilor ii judeca pe ceilalti din jur dupa rangul in societate, dupa starea materiala, dupa impresia pe care le-o lasa acestia cand se-ntorc de la cumparaturi, dupa zgomotul pe care-l produc atunci cand pleaca in croaziere/excursii in zone exotice, dupa fotografiile selfie postate pe #FB!
In viata totul depinde foarte mult de cine esti, cum traiesti si daca ai invatat sa-ti stabilesti prioritatile! Poti trai organizat, sau haotic; poti trai numai pentru tine, sau daruindu-te si altora, din familie ori de la locul de munca, etc. Exista o multime de variabile care uneori duc la armonie, iar alteori la dizarmonie…

Cat despre timp, este posibil ca acesta sa nu ti se para niciodata suficient chiar daca nu-l irosesti!

Nu sunt adevarati toti corporatistii!

Lasă un comentariu

Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.

Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.

In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.

Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.

Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!

Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!

Anii optzeci

Lasă un comentariu

Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.

Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.

Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.

Femeile intrigante

Lasă un comentariu

Această categorie de femei a existat dintotdeauna!

Ele își hrănesc ego-ul din frustrări, nemulțumiri, regrete, neîmpliniri și asa mai departe. Le poți întâlni oriunde, le recunoști imediat după uitatura ciudată, dupa vorba ascuțită și răutăciosă și de multe ori după căciula de blană din vulpe autentică pe care o poartă cu mândrie de cum dă frigul, până-n aprilie…

Aceste femei sunt de regulă foarte egoiste și sunt în stare să calce în picioare orice ființă umană, deoarece consideră ca tot Universul se-nvârte in jurul lor!

Nu-și iubesc mai deloc copiii pentru că aceștia nu le ascultă si fac doar ce vor ei în viață! De aceea ele decid să-și trăiască viața mergând în excursii, croaziere, pelerinaje etc. Și culmea este că tot nemulțumite sunt și când se-ntorc de-acolo…

Prin centrul Bucurestiului intr-o zi caniculara de dimineata…

Lasă un comentariu

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Older Entries Newer Entries