Motto: Oamenilor le place sa-si falsifice trecutul, sa-si cosmetizeze prezentul si sa-si amane viitorul pana la noi tendinte care trebuie urmate cu sfintenie!
Si le place victimizarea mai presus de orice!
In ultimii ani am citit si auzit o multime de confesiuni facute de conationali emigrati inainte de nouazeci, sau dupa; evident ca fiecare are o poveste proprie, adaptata momentului, modificata prin partile esentiale, adevarata sau inventata, trista si umilitoare ori cu final fericit.
Unii se confeseaza in mediul virtual din dorinta de a deveni celebri, compatimiti de toata lumea.
Unii se lauda ca o duc foarte bine si isi adapteaza fotografia de avatar in conformitate: imaginea femeii de succes prin afaceri in stil MLM in America, detasata, increzatoare si cu zambet larg (dantura perfecta foarte vizibila!).
Unii se victimizeaza ca lor le-a fost greu sa traiasca in Romania si de aceea au emigrat in anii optzeci asumandu-si riscuri si consecinte. Nimeni nu mai este ca ei…dar nici acum nu le este foarte bine!
Ceea ce este bizar mi se par a fi confesiunile contradictorii, adica una spui astazi si altceva peste cateva zile…
De exemplu:  astazi te lauzi ca toata familia ta (copii, nepoti, etc.) a emigrat la mai mult si mai bine si maine te smiorcai virtual ca esti trist si deprimat…
Ieri am citit niste comentarii aberante plasate de catre o romanca emigrata cu multi ani in urma pe pagina unei alte romance casatorita si stabilita intr-o tara straina impreuna cu sotul tot ex-roman, candva.
Am realizat cata ura poate rezulta prin acumularea repetata de frustrari; pana ieri as fi putut sa-mi imaginez ca prima romanca emigrata este o admiratoare a celeilalte casatorite, dar din comentarii am dedus cu totul altceva! 
Am cunoscut multi oameni care au emigrat din Romania, unii au reusit in viata, altii mai putin.