noiembrie 20, 2017
Admin
atitudine, blogosfera, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, know-how, Romania
atitudine, attitude, comunicare, cultura, know-how, life, Romania, societatea civila, societatea de consum
#ObservatiaZilei: oamenii se metamorfozeaza in intelectuali cand intra la targul de carte, in melomani cand merg la un concert, in cunoscatori cand intra intr-o expozitie de pictura, in vestici cand pasesc intr-un supermarket, in bolnavi cand intra-n policlinica/spital si-n umili cand merg la piata dupa chilipiruri!
#Romania
Exista o categorie de oameni carora le place sa-si planga de mila tot timpul, sa se victimizeze, sa-ncerce sa-i intristeze si pe cei din jurul lor, sa-si barfeasca rudele apropiate si sa citeze din stirile tv. Eu nu-i mai suport de foarte multi ani de zile!
Influenserii sunt acea categorie de oameni care se autolauda cu inteligenta lor nativa si cu impactul lor la public cuantificat de regula in numarul de like-uri, de accesari pagina/postare, ori de unici care le viziteaza blogul unde scriu despre EI si experientele lor de viata. Realitatea este una destul de dezamagitoare, deoarece multi dintre ei nu au realizat NIMIC concret in viata, dar evita sa recunoasca adevarul. Nu dau exemple, dar sunt uimita de tupeul afisat zilnic!
octombrie 11, 2017
Admin
Bucuresti, Elena Niculescu, Romania, societatea civila
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Aglomeratia proverbiala de la Universitate.
octombrie 7, 2017
Admin
Bucuresti, income, Romania, societatea civila, societatea de consum, stil de viata
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, income, investitii, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine
Ieri in autobuz m-am asezat langa doi bucuresteni „middle-age” care invatau spaniola in casti; din cand in cand repetau ce se auzea acolo, iar tipul ii spunea interlocutoarei sa se uite la cuvinte pe telefon. Ea marturisea ca nu poate citi (fara ochelari, presupun!) si avea un aer obosit si lipsit de entuziasm. El se uita in paralel pe doua telefoane (cu husele extrem de uzate) si parea determinat sa dea lovitura vietii sale!
La un moment dat el i-a spus ca trebuie sa mearga undeva pentru a-si recupera ceva de la cineva; ea l-a intrebat de ce trebuie sa traverseze orasul, iar el a venit cu propunerea sa apeleze la compania de taxiuri care la prima cursa practica zero costuri pentru a-si atrage clienti fideli!
Mi-am amintit astazi de ei si sunt convinsa ca nu se pregateau de o excursie in zona, ci de o relocare in scopul de-a trai acolo…
Zilele trecute am citit cateva articole despre romani emigrati care o duc greu in strainatate, dar nu se-ntorc inapoi de rusine, desi poate le-ar fi mai bine aici, sau cine stie?
#povestidinBucuresti
septembrie 20, 2017
Admin
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, consum, cultura, cultura organizationala, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, cultura, economie, educatie, income, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Multi jurnalisti straini afirma ca Romania este o tara saraca, neevoluata, in care coruptia face jocurile puterii in stat, iar coruptii sunt majoritari!
O analiza mai atenta, obiectiva si bazata pe statistici si realitati ar fi necesara in acest caz pentru a schimba perceptia eronata asupra adevaratei Romanii!
Este adevarat ca puterea de cumparare a populatiei, ca nivelul de trai al romanilor nu se ridica la standardele altor state din Uniunea Europeana.
Este adevarat de asemenea ca nivelul salariului mediu, al pensiilor medii, al alocatiilor acordate copiilor si al altor venituri sociale, nu se ridica la nivelul celor din alte tari!
Exista mari inechitati sociale, este de asemenea foarte adevarat! Exista oameni foarte bogati si oameni foarte saraci, iar patura medie a populatiei exista in numai anumite procente.
Realitatea vazuta la fata locului este cu totul alta! Sa luam cateva exemple: strazile din orase sunt pline de masini scumpe; oamenii sunt imbracati decent, casual ori business style, exact ca-n vest, sau chiar mai bine! Avem toate brand-urile din Occident aici! Consumul dicteaza PIB-ul tarii. Toate marile hyper si super-marketuri sunt prezente de peste douazeci de ani si rezista! De unde atata saracie??? Ah, n-avem reactii potrivite din partea celor care conduc si ar trebui sa schimbe perceptia gresita asupra tarii? Asta-i o slabiciune, daca ar fi sa facem o analiza SWOT a tarii!
Avem coruptie in tara, dar cine n-are? La un moment dat auzisem ca in timpul mandatului doamnei Merkel s-au perindat zece presedinti demisionari din motive de coruptie! Dar sunt multe astfel de „amanunte” care dauneaza imaginii unor tari si despre care se pastreaza tacerea…
Pe de alta parte exista atatia straini care au descoperit farmecul pitoresc al Romaniei traditionale si au decis sa se stabileasca aici! Nu mai vorbesc despre cei care au descoperit „oportunitatile” oferite.
Eu cred ca si romanii ar trebui sa-si schimbe perceptia despre tara in care s-au nascut si sa-ncerce sa se transforme personal inainte de a-si parasi tara! Dar despre acest subiect am sa scriu cu alta ocazie!
septembrie 17, 2017
Admin
Bucuresti, copii, societatea civila, societatea de consum
attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea de consum
Am intalnit ieri niste baietzi care participasera la un „contest” de kendama organizat in fata unui supermarket cu scena, muzica si antren; toti aveau freza cu motz, asa cum se poarta acum, erau imbracati decent si isi sunau mamele/bunicile sa anunte ce fac la acea ora, unde se afla ori ce-au facut pe scena la concursul cu pricina! Evident ca-si agitau in continuare kendamele, iar unul repeta obsesiv: cu ciocanul, cu ciocanul si tot asa…
Erau zgomotosi, destul de zvapaiati, dar bunul simt nu le lipsea; singura conditie era sa-i accepti asa cum sunt si sa te amuzi de glumele lor copilaresti!
#kendamaunstildeviata?
Aseara la ora inchiderii intr-un magazin de jucarii/rechizite/cadouri pentru copii am avut senzatia ca sunt in alta tara; in jurul meu se vorbea in alte limbi straine, in special greaca si araba. Erau familii cu parinti, bunici si multi copii.
Numai lucratorii magazinului vorbeau romaneste si cativa clienti.
#povestidinBucuresti
august 10, 2017
Admin
atitudine, banci, Bucuresti, business, comunicare, consultanta de specialitate, consum, cultura, cultura organizationala, editorial, educatie, Elena Niculescu, finante, head hunting, HR, jurnalul unei femei de afaceri, leadership, management, marketing, MBA, monden, new trends & ideas, politica comerciala, retail, Romania, societatea civila, societatea de consum, stil de viata, women
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, business, coaching, comunicare, cultura, educatie, finante, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, societatea civila, societatea de consum, viata
Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.
Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.
In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.
Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.
Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!
Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!
iulie 10, 2017
Admin
atitudine, brand personal, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, consum, Elena Niculescu, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, economie, income, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, tari straine
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:
iulie 2, 2017
Admin
agricultura, antreprenori, atitudine, brand, brand personal, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, economie, editorial, Elena Niculescu, income, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, economie, educatie, femei, finante, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:
Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…
Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.
In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!
In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!
mai 16, 2017
Admin
atitudine, banci, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, export, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, banci, know-how, Romania, societatea de consum
Am lucrat cu bancile romanesti si straine de cand am terminat facultatea si m-am „lansat” in activitatea de economist.
Am intalnit multi oameni care au lucrat si lucreaza in sistemul bancar; unii sunt buni profesionisti, altii se descurca cat de cat onorabil, iar altii mai au multe de invatat.
Am asistat destul de indeaproape la aparitia primelor banci in Romania dupa anii nouazeci; imi amintesc primele lor sedii (unice la vremea respectiva) si apoi le-am urmarit evolutia pe orizontala, dar si pe verticala. Nu are rost sa amintesc aici de vremurile acelea tulburi cand bancile dispareau cu tot cu banii clientilor; de dimineata treceai pe langa un sediu de banca si mai tarziu aflai ca s-au tras obloanele si s-au pus lacate pe intrarea pentru clienti. Urate vremuri!
Ce vreau sa spun de fapt sunt urmatoarele: cand intru intr-o banca si am de rezolvat ceva, nu accept sa fiu tratata oricum.
Am pretentii de la persoana din fata mea, deoarece sunt exigenta, stiu prea multe si este normal sa fiu informata asa cum se cuvine! De foarte multe ori sunt obligata sa las de la mine, numai ca sa rezolv ce am in program si sa merg mai departe. In felul acesta am reusit sa ma fac respectata si chiar m-am „imprietenit” cu multa lume.
Detest comportamentul de superioritate pe care-l afiseaza multe persoane atunci cand ne-ntalnim pentru prima data, dar apreciez intotdeaua atitudinea de respect reciproc si simpatie.
Doar suntem oameni, iar viata merge mai departe!
aprilie 9, 2017
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Dupa ce-am fost la Prater in Viena, un parc de distractii renumit in toata lumea si despre care povestea cu admiratie o matusa de-a mea cand eram copil, am realizat ca toate aceste locuri de agrement pentru marele public au un numitor comun si anume kitsch-ul, butaforia, stradania constructorilor de a realiza ceva magic prin mijloace proprii pornind de la basme celebre, de la dorinta de aventura, de evadare din cotidian. Deosebirea dintre un balci si altul consta in proiect, investitii, modul de realizare si strategia de marketing-promovare-PR.
Bucurestiul a fost decorat cu ocazia Sarbatorilor Pascale si incepand de ieri toti adultii sunt suparati si nemultumiti ca niste copii frustrati carora li s-a luat jucaria; eu nu pot sa-i inteleg! Multi dintre ei se „foiesc” prin Europa (am citat dintr-un comentariu facut de un tip pe #FB) si cheltuiesc sume importante pentru a vedea butaforii si oameni imbracati in personaje celebre din desene animate, dar cand vine vorba de ceva similar facut in orasul in care traiesc, ori in tara unde s-au nascut devin critici de profesie, cunoscatori in estetica si dau verdicte similare cu cele date de altii!
Opiniile originale lipsesc de obicei in astfel de imprejurari deoarece daca iesi din rand, imediat se gasesc destui dispusi sa te judece, sa-ti spuna cum arata de fapt alte tari si orase, cum sunt oamenii de acolo, etc.
Iar la noi judecatile se fac strict d.p.d.v. politic!
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente