Am intalnit ieri niste baietzi care participasera la un „contest” de kendama organizat in fata unui supermarket cu scena, muzica si antren; toti aveau freza cu motz, asa cum se poarta acum, erau imbracati decent si isi sunau mamele/bunicile sa anunte ce fac la acea ora, unde se afla ori ce-au facut pe scena la concursul cu pricina! Evident ca-si agitau in continuare kendamele, iar unul repeta obsesiv: cu ciocanul, cu ciocanul si tot asa…
Erau zgomotosi, destul de zvapaiati, dar bunul simt nu le lipsea; singura conditie era sa-i accepti asa cum sunt si sa te amuzi de glumele lor copilaresti!
#kendamaunstildeviata?

Aseara la ora inchiderii intr-un magazin de jucarii/rechizite/cadouri pentru copii am avut senzatia ca sunt in alta tara; in jurul meu se vorbea in alte limbi straine, in special greaca si araba. Erau familii cu parinti, bunici si multi copii.
Numai lucratorii magazinului vorbeau romaneste si cativa clienti.
#povestidinBucuresti