Articol republicat:

Lasă un comentariu

Articol republicat: Septembrie – imagini din arhiva personală

Lasă un comentariu

Cu ceea ce învățăm în copilărie de la părinți, rămânem toată viața!

Lasă un comentariu

În memoria părinților mei care au plecat dintre noi, tata în 8 februarie 1996, iar mama în 15 ianuarie 1997.

Părinții mei s-au născut în 1926, respectiv 1929. Copilăria, adolescența și tinerețea lor au fost marcate de situația de dinainte, din timpul și de după cel de-al doilea război mondial. Ne povesteau prin ce-au trecut, dar nu se plângeau/lamentau niciodată. Erau genul de oameni care acționau, căutau și găseau soluții pentru supraviețuire, pentru a le oferi celor trei copii o viață normală, cu tot ce le trebuie. Noi n-am cunoscut foamea și întotdeauna am fost îmbrăcați frumos deoarece ambii părinți au muncit tot timpul și erau foarte pricepuți în a mânui acul, foarfeca, croșeta, andrelele, tatăl meu a-nvățat să facă tipare, să croiască materiale, să realizeze un obiect de îmbracat de la A la Z! Mama mea în afară de faptul că știa să croșeteze, să tricoteze, să coasă la mașina de cusut, era o gospodină desăvârșită care gătea excepțional și făcea niște măncăruri deosebit de gustoase/apetisante.

Când au apărut cei trei copii în viața părinților noștri, familia locuia cu chirie în Bucureștii Noi la familia Fulfuc Gheorghe și Didina. Locuiam în două camere tip vagon și o marchiză folosită ca bucătărie. În curte exista un câine numit Buick și un coteț unde stăteau găini ori se creștea uneori un purcel. În spatele curții exista un loc urât mirositor care se numea wc.

Va urma.

Este un privilegiu să retrăiești emoțiile examenelor alături de nepoți!

Lasă un comentariu

Este o vară caniculară cu temperaturi frecvente de 39 grade Celsius și mai mult de-atât!

Ieri îi spuneam nepoatei mele că și eu am dat zeci de examene în timpul verii de-a lungul vieții mele.

Atunci când termini o facultate la douăzeci și trei de ani și apoi pornești în viața ca un carusel cu un loc de muncă foarte solicitant, cu meseria de mamă pe care o înveți din mers, nu mai ai timp de filozofie prea multă deoarece trebuie să performezi zilnic. Ai opțiunea să te menții pe linia de plutire prin eforturi supraomenești, sau poți să cazi în depresie, ceea ce nu este deloc varianta dorită.

De aceea consider că este un privilegiu să retrăiești emoțiile examenelor alături de nepoți!

About aging – Despre îmbătrânire

Lasă un comentariu

Se spune că vârsta este doar un număr, ”just a number”!

Există oameni care se tem să îmbătrânească după patruzeci, cincizeci sau șaizeci de ani și își exprimă îngrijorarea in mediul virtual. Unii doar se alintă, se lamentează ca să atragă atenția asupra lor.

Alții chiar îmbătrânesc, dar dacă sunt sănătoși nu se dau înapoi de la continuarea vieții active într-un fel sau altul.

Săptămâna trecută citisem despre un festival de poezie organizat în țară la care a participat printre alții și Nora Iuga. Astăzi dimineață am aflat că a primit și un premiu de la Primăria din Pitești, m-am bucurat, dar nu știu în ce a contat premiul, am văzut doar diploma. Doamna Nora Iuga are nouăzeci și trei de ani, o vârstă impresionantă!

Ana Blandiana, la cei optzeci și doi de ani a primit recent un premiu internațional important, de asemenea Mircea Cărtărescu la cei șaizeci și șapte de ani.

Acești scriitori români merită toată admirația!

Am aflat de asemenea că Bob Dylan a împlinit recent optzeci și trei de ani, iar Eric Clapton la șaptezeci și nouă de ani cânta la Paris pe o scenă. Pe TikTok l-am văzut pe Rod Stewart care se pregătea pentru un concert la cei șaptezeci și nouă de ani ai săi. Bonnie Tyler are șaptezeci și doi de ani, anul trecut prin octombrie a amânat concertul de la București din cauza unei operații chirurgicale pentru data de 28 februarie 2024. Concertul de la Sala Palatului a avut loc la data stabilită, urmat de alte concerte în prezent fiind în Suedia.

Ca o concluzie, fiecare om avansează în vârstă conform unui model personal influențat de starea de sănătate, de gradul de uzură de-a lungul vieții, de bunăstarea mentală, de moștenirea genetică etc.

Articol republicat: În Aprilie din anii anteriori

Lasă un comentariu

Articol republicat: Frumusețile Naturii în Aprilie

Lasă un comentariu

Statutul meu de angajat după absolvirea facultății de comerț exterior

Lasă un comentariu

Într-un comentariu făcut ieri la articolul unui ”amic virtual” am sintetizat în câteva cuvinte statutul meu de angajat într-o companie românească de comerț exterior: ”Eu am fost mai degrabă aruncată în vâltoare acolo unde pericolul era mai mare, n-am avut timp de contemplare, am învățat să fiu o luptătoare ceea ce s-a dovedit a fi epuizant! Asta e, am obosit mult mai repede decât alții care stăteau, comentau malițios și priveau…”

După mulți ani de când am plecat din compania unde am lucrat peste douăzeci de ani, realizez cât de mulți dușmani mi-am făcut de-a lungul anilor acolo. Căci oamenii slab pregătiți profesional întotdeauna se simt amenințați de cei care se descurcă prin propriile forțe și nu fac niciun fel de concesii ori compromisuri deoarece n-au de ce!

(Va urma)

Unii români nu au înțeles că atunci când emigrează în alte țări devin imigranți la destinație

Lasă un comentariu

Astăzi am citit un comentariu plasat de un român care se lăuda că a avut norocul să se stabilească de doi ani într-o țară din vest. El adăuga că numai imigranții de acolo vorbesc la telefon foarte zgomotos, ascultă muzică cu sonorul la maximum ș.a.m.d. Omul încerca să sugereze că el nu se comportă astfel, doar imigranții sunt de vină…Aș fi vrut să-l întreb dacă știe că și el este de fapt un imigrant?

Articol republicat: Expoziția de pictură ”The Renaissance” Thassos – Greece

Lasă un comentariu

Older Entries Newer Entries