februarie 25, 2020
Admin
atitudine, brand personal, Bucuresti, bunici, civilizatie, comunicare, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, femei
generatia Alpha, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, smart kids, viata
Ce scriam exact in urma cu doi ani:
Aseara mi-am luat cu mine si Android-ul fara sim pe care il am de cca. un an, dar nu-l folosesc; m-am gandit sa-l prezint domnisoarelor-nepoate spre butonare, in ideea ca poate mai invat si eu ceva de la ele! 🙂 #Sara l-a deschis imediat, a facut cateva fotografii, dar Aylin (trei ani si cinci luni!) l-a solicitat de la inceput, l-a butonat/atins prin partile esentiale, a ajuns la Youtube si atunci a spus: sa vedem daca are internet?!? Apoi a raspuns tot ea: n-are! 😀
Pai n-avea acces la „wi-fi”-ul lor, caci nu-l conectase nimeni!
Copilul de trei ani si cinci luni stia foarte bine! 🙂
Ieri am fost in vizita prelungita la gemenii familiei care tocmai au implinit si ei trei ani si cinci luni. Unul dintre ei primise tabletzica de la tatal sau care se grabea sa plece la serviciu si glisa pe ea in cautarea desenelor animate preferate. Celuilalt i-am oferit smartfonul meu pe care nu-l folosesc in general decat pentru apeluri telefonice. De dragul fericirii lui si ca sa scurtez timpii de asteptare, mi-am amintit de comenzile vocale pe care i le poti adresa lui Google si te rezolva imediat! Tot de la domnisoarele-nepoate am aflat aceste tehnici „de supravietuire” in era digitala! (Ce ne-am face fara generatia inteligenta Alpha?)
Prin urmare, am cerut cu glas tare Tom si Jerry atat eu cat si copilul, iar Youtube ne-a pus la dispozitie ce-am solicitat!
Acum ma simt si eu in randul lumii deoarece am facut progrese in folosirea tehnologiei moderne de dragul celor mici!
Ma gandesc doar la ce-mi vor recomanda zilele acestea Google&Youtube&Facebook! 😀
februarie 2, 2020
Admin
Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, ghiocei, motivational, natura
Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, life, terapia prin imagini frumoase, viata
Anemone pictate in 2012 si lalele. Decoratiuni interioare din februarie 2015.
Zambile mov din februarie 2016.
Colaj cu bobocii de orhidee din februarie 2017, pe vremea cand inca mai infloreau.
Colaj cu ghioceii fotografiati la inceputul lui februarie 2018.
februarie 1, 2020
Admin
brexit. Marea Britanie, diaspora, diaspora romaneasca, Romania, turism, UE
afaceri, business, comunicare, economie, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine
Ieri, 31 ianuarie 2020, a fost acea zi cand s-au repetat cuvintele: Brexit, Marea Britanie, dupa patruzeci si sapte de ani, iesire din UE, drept de sedere si asa mai departe…
Sa nu cumva sa uitam!
S-au derulat pe parcursul zilei multe momente memorabile pe care le-am salvat: aici si aici.
Un articol detaliat despre cati cetateni din Uniunea Europeana au aplicat pentru dreptul de a trai si a munci in Marea Britanie se poate citi aici.
Am extras un fragment din articol:
„Din totalul subscrierilor primite până în prezent de autorităţile Regatului Unit, cele mai multe (512.300) au fost făcute de cetăţeni polonezi, care sunt urmaţi de români (435.700) şi italieni (291.000), potrivit Agerpres.
Potrivit schemei de înregistrare a statutului, cetăţenii UE care trăiesc continuu în Regatul Unit timp de cinci ani pot primi statutul de rezident permanent (settled status), în baza căruia beneficiază de aceleaşi drepturi de a munci şi a studia şi acces la sistemul de ajutoare sociale la fel ca în prezent. De asemenea, cei eligibili pot solicita obţinerea cetăţeniei Regatului Unit.
Înregistrarea trebuie să fie făcută până la finalul lui iunie 2021 în cazul unui Brexit cu acord sau până la 31 decembrie 2020 în eventualitatea unui Brexit fără acord.”
#Brexit
#MareaBritanie
ianuarie 15, 2020
Admin
amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase
atitudine, attitude, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata
De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat! 🙂
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)
Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)
Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.
In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.
Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.
Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:
Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!
ianuarie 3, 2020
Admin
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri
atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.
septembrie 20, 2019
Admin
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, educatie, Elena Niculescu, femei, Festivalul George Enescu, imagini frumoase, Romania
atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania
La Multi Ani, Bucuresti!
Ateneul Roman – o cladire emblematica a Bucurestiului care a gazduit in ultimele saptamani (impreuna cu alte sali de concerte) Festivalul International George Enescu.
Cladirea BNR de pe strada Doamnei, zona in care am avut biroul si am lucrat zilnic peste douazeci de ani.
Fantana arteziana de la Universitate pe care am fotografiat-o de nenumarate ori in ultimii ani.
Fantana arteziana de la coloane – Calea Victoriei. Aici veneam cu mama mea in copilarie in drum spre magazinele Romarta, Victoria, „Cei trei ursuleti”, Romarta copiilor, Bucuresti, atunci cand mergeam la cumparaturi.
Fotografiile dateaza din arhiva mea personala #FB 2012, cand am inceput sa fac fotografii cu un IPhone.
august 12, 2019
Admin
atitudine, Romania, tari straine
atitudine, attitude, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania
La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania
Romanii sunt usor de influentat/manipulat deoarece nu au convingeri personale, se multumesc sa accepte cu usurinta ceea ce le spun altii. Exista de asemenea multa ipocrizie in societate, multa iubire de sine, putini conationali au caractere puternice!
Tot felul de influenceri povestesc ce li se-ntampla lor si sute de oameni se minuneaza si se prosterneaza in conformitate!
mai 29, 2019
Admin
amintiri, brand personal, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, nepoate, nepoti, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!
Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!
Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…
Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.
Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.
Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!
Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump! Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!
Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!
Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!
mai 1, 2019
Admin
1 Mai, atitudine, Bucuresti, primavara, Romania
atitudine, attitude, Bucuresti, business, jurnalul unei femei de afaceri, life, societatea civila, societatea de consum
2019:
Pentru ca maine este 1 Mai, au inceput dezbaterile pe tema:
1) cate milioane de mici vor sfarai pe gratarele patriei si cata bere se va bea;
2) cat de mult se munceste in Romania!?
Tavalugul generalizarilor si extrapolarilor gratuite cred ca va ajunge la apogeu pana la sfarsitul zilei.
La o dezbatere pe tema muncii participa mai devreme si-un sociolog a carui voce parea a fi in schimbare ca-n adolescenta baietilor; poate de aceea nu m-a impresionat deloc, ba mai mult decat atat, chiar m-a pus pe ganduri…
(publicat in 30 aprilie 2019)
2018:
#LaMultiAni tuturor celor care au muncit de cand se stiu si o fac in continuare! Nu este dezonoranta munca, ba dimpotriva! Atata timp cat esti sanatos si te poti misca, ar fi pacat sa stai degeaba, sa te plictisesti, sa te deprimi, ori sa te alienezi! 
Update: am avut colegi de birou care se prezentau la serviciu, semnau condica, citeau ziarul, beau cafeaua, vizitau alte birouri, schimbau opinii si apoi dispareau ore intregi cu „treburi” numai de ei stiute!
#MesajulZileide1Mai
#Motivationale de #1Mai:
Turistii se vor bucura de ape termale, de piscina si de programele speciale pregatite pentru ei cum ar fi: Dj, Mc si „apa-zumba”! 
2017:
#LabourDay
#SindromulDistractieiMaxime
In ultimii ani, toate mijloacele vizuale si auditive de persuasiune a maselor incearca sa ne inoculeze directiva ca de 1 Mai romanii se distreaza la maximum oriunde s-ar afla ei, pe banii lor; in acest scop, realizatorii/comunicatorii de stiri exaltati si isterizati ne furnizeaza detalii exaustive de la fata locului despre cum se poate face baie in apa rece la mare, ori despre noul trend la impachetari corporale la Felix: doamnele mature au renuntat la clasicul namol pentru ciocolata speciala care-ti face pielea fina!
Ma gandesc la miile de oameni care peste cca. o ora deschid supermarketurile/magazinele/etc. si n-au plecat nicaieri sa se distreze…
#SfatulZilei: angajati din mass-media, treziti-va la realitate!
2014:
Paradoxul zilei de 1 Mai: aceasta sarbatoare a debutat in America, acolo unde progresele industriei au fost remarcabile la inceputuri, iar muncitorii au cerut limitarea zilei de lucru la opt ore fara reducerea salariului.
Culmea este ca acum aceasta zi nu mai este sarbatorita in SUA, ci este o zi lucratoare obisnuita.
aprilie 18, 2019
Admin
Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, Elena Niculescu, Paris, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila
Cu atatea declaratii personale si fotografii de la Paris despre vizite la Catedrala Notre-Dame care au inundat #FB, cred ca multi romani care n-au avut pasaport inainte de nouazeci (din motive numai de ei stiute!), iar dupa aceea n-au avut ocazia sa calatoreasca pana acolo, se vor simti discriminati, frustrati, uimiti si chiar suparati! Caci asa sunt oamenii, ei se supara intotdeauna foarte repede daca n-au facut in viata lor tot ce-au facut altii, aici intrand rudele, colegii, vecinii, prietenii, cunoscutii s.a.m.d.! Stiu din experienta personala cum sunt oamenii si cum se supara ei din te-miri-ce, daramite atunci cand au motive intemeiate s-o faca!
#RomaniipeFacebook
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente