Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
februarie 21, 2025
atitudine, brand personal, business, civilizatie, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, economia de piata, economie, educatie, Elena Niculescu, export, export-import, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport afaceri, atitudine, attitude, business, life, Romania, viata Lasă un comentariu
februarie 8, 2025
amintiri, atitudine, brand personal, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, economia de piata, economie, Elena Niculescu, export, export-import, femei, Grecia, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, Romanoexport, societatea de consum, stil de viata, women afaceri, atitudine, attitude, business, economie, life, Romania, viata Lasă un comentariu
decembrie 24, 2024
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, civilizatie, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, economia de piata, economie, educatie, Elena Niculescu, export, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how afaceri, atitudine, attitude, economie, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Am vizionat ieri filmul ”Anul nou care n-a fost” și mi-am amintit că-n acel decembrie 1989 noi n-am împodobit decât o creangă de brad deoarece aveam doi copii, a căror viață am încercat întotdeauna să o facem mai frumoasă.
În rest, am trăit intens toată atmosfera apăsătoare, tensiunea, teroarea, frica momentelor petrecute în centrul Bucureștiului unde aveam biroul și-n cartierul în care locuiam.
Despre film pot spune că am urmărit acțiunea desfășurată pe mai multe planuri, mi s-a părut la început că este mult prea întunecat și că tot n-am învățat să reglez luminozitatea ecranului, prea mult Uranus în opinia mea, foarte dramatic episodul încercării de evadare din țară.
Am trăit în România de când m-am născut, am copilărit în Bucureștii Noi, apoi în Drumul Taberei, provin dintr-o familie de oameni care au muncit toată viața pentru a-și creste și educa cei trei copii. Am mers la școală, am urmat facultăți, am citit foarte multe cărți, am mers la teatru, la concerte, nimic nu ne-a oprit să ne educăm! Victimizarea de dragul victimizării nu mi-a plăcut niciodată, am preferat să acționez în loc să mă victimizez. Nu-mi place să-i citesc/aud pe oamenii care afirmă că în România oamenii nu sunt educați ca cei din alte țări. Este o teorie falsă! Consider că cine a dorit să se educe, a putut s-o facă. Am călătorit prin lume, am cunoscut oameni de alte naționalități și niciodată nu am simțit că sunt neadaptată! Am revenit de fiecare dată acasă, la București.
decembrie 23, 2024
amintiri, atitudine, comunicare, educatie, Elena Niculescu, export, export-import, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, Romanoexport, women afaceri, atitudine, attitude, economie, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Pot să afirm că am trăit din plin evenimentele din zilele de 21, 22, 23 decembrie 1989 și zilele care au urmat.
În anul 1989 ședințele de analiza exportului erau la ordinea zilei, câteva zilnic, uneori prelungite până seara târziu! Mergeam cu metroul până la Piața Unirii și apoi pe jos traversam Centrul Vechi.
Pe-atunci aveam biroul și semnam condica în strada Doamnei, așa că trebuia să ne ducem la serviciu zilnic, deoarece dacă întârziam nu era bine, căci se găseau intriganți care să ne „încondeieze”, deoarece atenția trebuia mutată de la ei la alții! Așa că ne-au șuierat gloanțele pe la ureche și ne-am intersectat pașii cu tot felul de oameni supărați și întunecați la fața! Ascultam posturile de radio în surdină de teama vecinilor care lucrau în ture pe platforma industrială; nu știam cu cine aveam de-a face! Mult mai târziu am aflat că-i urăsc pe intelectuali!
Despre aceste evenimente greu de înțeles pentru noi, bucureștenii care am trăit revolutia in direct, am aflat relativ recent. Am copilărit in Drumul Taberei la Orizont, deci zona îmi este foarte familiară, dar in decembrie ’89 locuiam in alt cartier si semnam condica zilnic in centrul Bucurestiului pe strada Doamnei; acolo am avut parte de alt „show” halucinant: acela al gloanțelor trase haotic din toate părțile. Nici atunci n-am înteles prea bine ce se-ntâmpla, dar nici acum dupa atâtia ani! Au existat si la noi in cartier persoane dubioase care încercau să ne intre in casă seara, iar pentru că nu le-am permis s-o facă, în dimineața zilei de 22 decembrie am constatat ca yala este blocată, stricată si nu puteam ieși din casa! Ciudată coincidență…
In urma cu 35 de ani vorbeam cu străinătatea numai prin comanda telefonică aprobată de director, pe telefonul negru(special) de la secretariat. Acum se vorbește cu străinătatea de oriunde fără restricții.
In urma cu 35 de ani am împodobit de Crăciun, numai o creangă de brad…
Eram mulțumiți că nu ne-au atins gloanțele care „zburdau” prin centrul orașului nestingherite, sau țintite cu precizie…nu am știut niciodată adevărul!
Am avut colegi fii/fiice, frați/surori, soții de colonei si generali cu greutate in urma cu 35 de ani. În acele zile s-au comportat ciudat încercând să îndrepte atenția de la ei asupra unor oameni nevinovați…
Dupa ’90 le-a mers bine! Unii au primit posturi în străinătate și de-acolo s-au pensionat, au revemit in țară si s-au transformat in niste personaje duale greu de acceptat.
decembrie 13, 2024
amintiri, arta, atitudine, brand personal, cadouri, comunicare, copii, Elena Niculescu afaceri, atitudine, attitude, life, Romania, viata Lasă un comentariu
noiembrie 30, 2024
antreprenori, atitudine, business, economia de piata, economie, educatie, Elena Niculescu, export, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, politica comerciala, Romania, Romanoexport afaceri, atitudine, attitude, business, economie, finante, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Am călătorit în multe țări deoarece mi-am ales Facultatea de Comerț Exterior în clasa a douăsprezecea și apoi am fost economist diplomat în activitatea de export textile și tricotaje produse de fabricile din industria ușoară românească. Sunt mulțumită de faptul că activitatea pe care am derulat-o timp de peste douăzeci de ani a însemnat comenzi de export pentru fabrici din multe orașe ale țării unde lucrau mii de oameni înainte de 1989 și după aceea în anii nouăzeci. Am activat în anii două mii și în economia de piață din sectorul privat al României unde am învățat și asimilat multe informații noi, specifice. Am urmat cursuri de formare și transformare personală, am absolvit cursuri de MBA.
Întotdeauna mi-a plăcut să analizez și să iau decizii în cunoștință de cauză, să-mi asum răspunderea și să acționez corect. Dubla măsură nu a fost niciodată strategia mea.
În consecință, nu accept sfaturi/indicații venite de la persoane obscure pe care nu le apreciez!
noiembrie 22, 2024
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, comunicare, cultura, Elena Niculescu, femei, Gaudeamus, Gaudeamus 2015 afaceri, atitudine, attitude, business, life, Romania, viata Lasă un comentariu
La Târgul de carte #Gaudeamus am avut senzația aceea plăcuta că se apropie sărbătorile de iarna, deși afară este un fel de vara-toamnă.
Pentru o clipă m-am temut că publicul fidel acestui cenaclu literar de mare amploare a îmbătrânit în ultimii ani. Apoi am văzut multi tineri cu toata familia, cu cei mai mici iubitori de carte in cărucior. Nu-mi dau seama statistic (procentual) cum stau lucrurile in realitate.
Atmosfera prietenoasă si ambianta aromată cu mirosul de carte proaspăt tipărită, amestecată cu aburii de la ceaiuri exotice, cafea si alte efluvii olfactive plăcute mi-au facut ziua frumoasă.
Mi-a plăcut mult noul concept al târgului de a amplasa la etaj multe locuri speciale unde vizitatorii se pot așeza să-și savureze linistiți cărtile cumpărate, să-și bea ceaiul, cafeaua, să ia masa cu prietenii, să socializeze, să se simta bine.
Peste tot erau lansări de carte, prezentări de titluri, se purtau discuții diverse. Am văzut multe persoane cunoscute din lumea reala si de pe #FB.
noiembrie 16, 2024
brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, educatie, fashion, femei, jurnalul unei femei de afaceri, promovare afaceri, atitudine, attitude, business, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Despre ”Haute Couture” din lumea modei vestimentare am auzit/citit cu mulți ani în urmă, dar despre ”Haute Culture” de lux și exclusivismul de rigoare impus de PR-iștii acestui concept apărut în societatea românească am aflat de curând, respectiv zilele trecute.
Mi se pare absurdă organizarea unui eveniment monden la care să trimiți invitații personalizate și să atragi atenția asupra exclusivității participării. Acest model de a ofensa permanent oamenii care nu intenționează să participe la un eveniment oarecare este inadmisibil și de prost gust. Dar nu poți impune nimănui respectarea bunelor maniere acolo unde nu există astfel de cutume.
octombrie 14, 2024
amintiri, atitudine, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, economia de piata, economie, Elena Niculescu, export, export-import, finante, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, management, marketing, Romania, Romanoexport afaceri, banci, business, economie, finante, Romania Lasă un comentariu
octombrie 14, 2024
alegeri, amintiri, atitudine, brand, brand personal, Bucuresti, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, export, export-import, femei, hobby, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, motivational, parenting, parenting de Romania, Romanoexport, stil de viata, Uncategorized afaceri, atitudine, attitude, business, life, Romania, viata Lasă un comentariu
În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…
Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.
Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.
Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori. M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte. În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu. Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii. Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!
Va urma.
Elena Niculescu 
Comentarii recente