Femeile ”prețioase”

Lasă un comentariu

Au existat mereu femei care se consideră speciale, inteligente, geniale, strălucitoare, cu o părere foarte bună despre ele, deși n-au dovedit niciodată că ar fi în stare să realizeze ceva palpabil demn de apreciere.

Unele mărturisesc despre ele că au făcut tot felul de activități cum ar fi servitul în cafenea, ori pregătirea camerelor din hoteluri, dar totul s-a petrecut în Occident, nu în România, iar de acolo ele au învățat cum este prețuită munca și remunerată în conformitate, astfel încât să le ofere confortul și bunăstarea necesare vieții. Este cam multă ipocrizie în aceste relatări, deoarece dacă cineva se consideră realizată profesional în Occident ar trebui să încerce și-n țara natală să profeseze.

Există femei care au lucrat în companii importante cu sute de angajați, cu sarcini de serviciu copleșitoare care le determinau să dedice multe ore suplimentare peste programul normal de lucru. Atunci când acestea aveau acasă și copii de crescut/educat totul devenea o cursă continuă contra cronometru.

Cum se spune: fiecare cu viața și destinul său.

Articol republicat: Întâlnirile cu ex-colegii de facultate

Lasă un comentariu

Articol republicat: 40 de ani de la absolvirea Facultății de Comerț Exterior – ASE

Lasă un comentariu

Din viata adunate

Lasă un comentariu

In centrul orasului Stockholm exista un loc destinat unei piete volante unde se vindeau flori, fructe si legume proaspete. In apropiere se afla o hala veche pentru carne, peste, masline si branzeturi, iar in continuare se intra in zona pietonala cu magazine de imbracaminte, incaltaminte etc.
Aceasta piata volanta se instala zilnic la primele ore ale diminetii, iar seara totul era preluat si mutat cu niste utilaje speciale, iar locul se curata rapid pentru a redeveni zona pietonala de promenada!
Prin anii nouazeci am vazut aceasta poveste la fata locului si mi-am amintit-o in contextul actual.

Am ascultat la un moment dat un interviu cu o doamna care divortase in urma cu unsprezece ani, a ramas cu o fetitza si nu avea bani nici pentru a-si plati factura la curentul electric! Cata sinceritate, vor spune toti cei care citesc aceste randuri! Acum conduce cu mult entuziasm o activitate motivationala pentru copii si parinti, pare fericita, dar ce se-ntampla de fapt in sufletul ei, noi n-avem de unde sa stim!
#destine

Cred ca in Romania functioneaza inca acel concept pe care-l uram din copilarie: „sa nu te lasi mai prejos!”
Cu alte cuvinte, sa-ti imiti rudele, prietenii, colegii, vecinii, adica sa nu iesi din aceleasi tipare, sa nu iesi din randul lumii! Din fericire, parintii mei au fost suficient de inteligenti si educati incat sa nu ne creasca in acest spirit, in special mama mea careia i-a placut intotdeauna sa fie originala si unica in felul ei. Si noi ne-am educat astfel copiii, fara sa ne intereseze ce face X sau Y, ce covoare si-a luat X-uleasca, sau ce masina conduce X-ulescu!
#societateaciviladinRomania

14 Iulie 2020 – Le Quatorze Juillet -La Fête Nationale en France

Lasă un comentariu

In urma cu treizeci de ani eram la Neptun, la tratative. Incepand din 1987 pana-n 1994 am organizat in fiecare an tratative de contractare la Neptun – Olimp pentru sezonul de toamna-iarna al anului urmator cu parteneri din Suedia si Norvegia.

#LeQuatorzeJuillet d’antan:
Eram la Neptun, la restaurantul de la celebra resedintza de vara (deschisa pentru public in 1990), fara distantzare fizica/sociala si culmea: partenerii de la aceeasi masa venisera din Suedia si Norvegia sa vizioneze colectii de tricotaje produse in Romania si sa plaseze comenzi care se transformau in contracte de export. Parca se-ntampla in alta lume si acum spun povesti!

Romania sub lupa

Lasă un comentariu

#RomaniaSubLupa
Tot ce se face in tara noastra este analizat pe #FB, la radio, in presa, la tv si mai ales de catre conationalii nostri aflati pe alte meleaguri si care vesnic ne dau CLASA despre perfectiunea sistemului din tarile unde traiesc ei acum si imperfectiunile sistemului de la noi? Ma-ntreb daca nu s-au plictisit oamenii sa repete aceleasi aberatii zilnic?
Mai ales ca ceea ce se-ntampla in lume acum, ne ia prin surprindere pe toti in aproape aceeasi masura!

Despre elite si alegeri in Romania

Lasă un comentariu

Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 

Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.

Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!

Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:

CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…

….

„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!

Despre romanii de pretutindeni in lume

Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

Cum ne educam copiii

Lasă un comentariu

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

Romanii sunt usor de influentat/manipulat deoarece nu au convingeri personale, se multumesc sa accepte cu usurinta ceea ce le spun altii. Exista de asemenea multa ipocrizie in societate, multa iubire de sine, putini conationali au caractere puternice!

Tot felul de influenceri povestesc ce li se-ntampla lor si sute de oameni se minuneaza si se prosterneaza in conformitate!

Românoexport 1948 – 2018

Lasă un comentariu

Anul acesta s-au împlinit șaptezeci de ani de la înființarea celei mai mari companii de export-import din România.

collage pereti lumini rest 7 nov

În decursul anilor aici au lucrat și s-au format sute-mii de specialiști in activitătile de comerț exterior din țară. Foarte mulți oameni au fost absolvenți ai Facultății de Comerț exterior de la A.S.E., bine pregătiți, cunoscători de una, doua sau chiar mai multe limbi străine, cu atestate obținute prin examene.

Compania Românoexport și-a desfășurat activitatea în mai multe locuri din Bucuresti de-a lungul anilor: la început într-o clădire din Piața C.A. Rosetti, apoi într-o clădire de la intersecția străzii Lipscani cu Calea Victoriei, iar din anii șaptezeci până-n 2016 a avut sediul în strada Doamnei.

foto cladirea veche 2012

Piața C.A.Rosetti (sursa google):

Din Românoexport s-au desprins mai multe companii cu diverse obiecte de activitate precum Arpimex, Vitrocim si altele.

Românoexport s-a ocupat de importul de materii prime, coloranți pentru industria textilă din România și exportul de țesături, covoare, tricotaje si confecții produse integral in fabricile românești situate în toată țara. Mărfurile se exportau în țări din Europa de Vest si de Est, în SUA, în Australia, în Africa și în țări arabe.

În perioada anilor șaptezeci-optzeci  s-au inregistrat cifre importante ale exporturilor românești, dar după nouăzeci situatia s-a schimbat.

Articole publicate anterior:

https://elenaniculescu.com/2010/06/22/cum-se-faceau-afaceri-inainte-de-90-partea-i/

Articole din presa ultimilor ani:

Cum s-a destramat covorul de Cisnadie

Cladirea Romanoexport transformata in primul Moxy by Mariott din Romania

Bumbacul romanesc, o industrie moarta

Older Entries