Trei decade din viata

ianuarie 3, 2020

Admin amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri , , , , , , , , , Lasă un comentariu

Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.

22 Decembrie 2019

decembrie 22, 2019

Admin Bucuresti, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania , , , , , , Lasă un comentariu

Pentru unii dintre noi, aceasta zi este incarcata de amintiri halucinante, chiar foarte triste, pentru altii ziua de azi nu reprezinta mai nimic in realitate, dar multi dintre ei si-au pus imaginatia sa lucreze si uite-asa rezulta tot felul de povesti care sunt numai bune de spus la „gura sobei” pe #FB in preajma Craciunului.

Am trait revolutia din decembrie 1989 in centrul Bucurestiului, in strada Doamnei unde aveam biroul, iar de-acolo pana acasa foloseam metroul; am vazut totul de pe terasa cladirii si am circulat prin teroare si printre gloante! Am trait atunci zile si nopti cumplite…

„In aceste zile, mai mult ca niciodata in timpul anului, fariseii de serviciu incearca sa confiste revolutia si sa si-o insuseasca in totalitate si-n exclusivitate! Ei si numai ei sunt adevaratii eroi ai neamului, recunoscuti ori nerecunoscuti oficial. De dimineata l-am auzit la radio vorbind pe unul dintre ei, pe care-l stiam de prin anii ’80, dar despre care nu stiam cum a ajuns in guvern la un moment dat! Acum m-am lamurit.
Dar cele mai amuzante povesti despre eroismul inventat mi se par a fi cele relatate de cei care nici nu se nascusera in ’89, ori erau mici copii.
Eu cred ca putina decenta si luciditate nu strica nimanui!
#revolutialaromani” 

Poveste din Bucuresti – florile de la geam

octombrie 19, 2019

Admin Bucuresti, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, flori, greenfield, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, natura, Romania, stil de viata, toamna , , , , , , , , Lasă un comentariu

Dialog cu o vecina de dimineata:
Ea: vai, ce flori frumoase aveti la geamuri, ca-n Germania…
Eu: da, ne-am creat singuri surse de oxigen!
N-am adaugat nimic in sensul ca se poate si-n Romania, dar trebuie sa le-ngrijesti si sa ai plase la geamuri care nu se deschid in afara! (De fapt, acesta-i secretul!)
#PovestiDinBucuresti

Despre elite si alegeri in Romania

septembrie 10, 2019

Admin alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine , , , , , , , , Lasă un comentariu

Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 

Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.

Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!

Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:

…

CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…

….

„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!

Despre romanii de pretutindeni in lume

august 26, 2019

Admin atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women , , , , , Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

4 Iunie este ziua cand am devenit mama!

iunie 4, 2019

Admin 4 iunie, atitudine, copii, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting, Romania , , , , , , Lasă un comentariu

In 4 Iunie am intrat pentru prima data in categoria sociala a mamelor adevarate, implicate in cresterea si educarea copiilor!

Aveam numai douazeci si trei de ani, abia terminasem facultatea si intrasem in „campul muncii” ca economist stagiar.

Imi place sa cred ca mi-am educat copiii cum se putea mai bine, oferindu-le afectiune, incredere in fortele proprii, sustinere si tot ce era mai bun! Am fost intotdeauna mandra de copiii mei si am incercat sa le fiu alaturi, cu unele exceptii impuse de cariera mea „aventuroasa” care-mi impunea deplasari prin lume, de unde m-am intors mereu acasa la ei. 

 

Copiii se cresc dintotdeauna cu „sacrificii” facute de parinti

mai 29, 2019

Admin amintiri, brand personal, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, nepoate, nepoti, Romania , , , , , , , , , , Lasă un comentariu

Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!

Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!

Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…

Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.

Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.

Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!

Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump!  Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!

Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!

Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!

Oamenii din zilele noastre

mai 20, 2019

Admin atitudine, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, stil de viata, women , , , , , , , , , , Lasă un comentariu

Ieri am intalnit intr-un autobuz din Bucuresti niste barbati cu mintea limitata: unul vorbea despre constiinta, iar celalalt credea ca are dreptul sa-mi impuna niste reguli absurde! In astfel de situatii reactionez imediat deoarece nimeni nu ar trebui sa-mi dicteze ce trebuie sa fac; am avut revelatia faptului ca multi se cred in continuare sefi de cadre, sau secretari b.o.b! Ei nu realizeaza ca-n ultimii treizeci de ani multe s-au schimbat, iar comportamentul lor virulent/agresiv/dictatorial este depasit!

Exista si femei care-au detinut astfel de posturi pe vremuri, iar acum sufera ca nu-si mai pot tine sub control subalternii! Sunt foarte vocale, ameninta cu usurinta, te dau in judecata daca nu le asculti ordinele.

Acesti oameni distrug tot ce ating, frang destinele altora daca sunt lasati sa actioneze, desi se fotografiaza zambind binevoitor. 

De Ziua Europei – 9 mai 2019

mai 9, 2019

Admin 9 Mai 2019, economia de piata, economie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum, stil de viata Lasă un comentariu

De ziua Europei multi romani au inceput sa-si „toarne cenusa-n cap” conform defetismului traditional. Multi vorbesc despre sindromul apartenentei la Est dinainte de anul nouazeci, desi multi dintre ei recunosc faptul ca n-au circulat in Vest pana atunci! Prin urmare, ei se folosesc de folclor, de legende povestite/inventate de altii. In acest context as dori sa mentionez ca n-am suferit niciodata de acest sindrom, m-am simtit intotdeauna in largul meu in tarile pe unde-am calatorit in interes de serviciu/export marfuri romanesti si m-am intors intotdeauna acasa, spre disperarea rudelor, colegilor, vecinilor, prietenilor, observatorilor care sperau sa „fac un pas gresit”! 😀
 
#CuDemnitateSiProfesionalism
Am auzit un discurs electoral in care un politician ne asigura ca partidul lor detine cei mai inteligenti intelectuali profesionisti si ni se explica importanta patriotismului!
L-as fi intrebat daca intelectualii lor ar fi carat genti pline cu zeci de kilograme de mostre prin lume asa cum am facut eu ani de zile fara sa ma laud cu titlul de intelectual!

Temele zilei de 26 Martie – opinii personale

martie 26, 2019

Admin alegeri europarlamentare 2019, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania Lasă un comentariu

Observ ca multe „influencere” se-ntrec in a o judeca/discredita pe Carmen Avram pentru decizia pe care a luat-o in scopul de a ajunge la Bruxelles. La urma urmei, fiecare este liber sa-si aleaga strategia in viata, tacticile folosite fiind uneori surprinzatoare (chiar neortodoxe!). Cu riscul ca unora sa le placa, sau altora nu! Doar ca exista persoane dominante care-ar vrea sa aiba exclusivitate in toate, sa aiba drept de veto permanent, sa debiteze zilnic o aberatie si sa primeasca sute-mii de like-uri de la admiratoarele din lista. Acest cult al personalitatii omniprezent pe #FB.

Carmen Avram este deja un nume cu rezonanta in mediul jurnalisticii de investigatie din ultimii ani. Nu stiam ca face politica, dar imi amintesc ce-mi spunea un antreprenor – reprezentant al generatiei X cu ani in urma si avea dreptate: daca intri-n politica alaturi de cei care detin controlul, atunci poti avea o sansa reala sa reusesti in cariera, altfel este foarte dificil!

Exista oameni dedicati politicii, iar altii care-au decis sa nu intre niciodata in culisele acestei activitati, caci a face politica inseamna sa stai in sedinte prelungite, sa studiezi legi, sa iei decizii; eu asa vad aceasta activitate consumatoare de timp si energie, dar este posibil ca altii sa faca superficial si aceasta „meserie”, ca-n orice alt domeniu!
#AlegeriEuroparlamentare

Nu stiu daca s-a scris vreo carte despre arta compromisului, dar stiu sigur ca unii traiesc din compromis in compromis, n-au scrupule de niciun fel; unii reusesc astfel sa-si atinga culmile devenirii in mod senzational, iar altii isi plang de mila in continuare ca nu le-a iesit pasentza! 
Se cunosc doar atatea cazuri devenite deja celebre!
Unii oameni sustin ca nu sunt adeptii compromisului, de exemplu n-ar face un pas la dreapta ori la stanga ca sa-i permita si altuia sa urce-n tramvai! 
Fiecare interpreteaza compromisul in conformitate cu viziunea personala asupra lumii!
In tot cazul, una e sa accepti compromisul si altceva sa te compromiti cu buna stiinta!
#ArtaCompromisului

Older Entries Newer Entries