septembrie 10, 2019
Admin
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine
atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
septembrie 7, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, cultura, cultura organizationala, educatie, Elena Niculescu, events, Festivalul George Enescu, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, cultura, Romania, societatea civila
Pentru cei interesati sa urmareasca online Festivalul George Enescu – detalii aici.
5.09.2019 – De fiecare data cand are loc in tara Festivalul George Enescu, imi amintesc de promisiunile care au existat in spatiul public legate de necesitatea construirii unei sali noi de concerte, cu o mai buna acustica si mai spatioasa, dar din pacate, nimic nu s-a schimbat! Am vazut ieri cum arata noua sala de concerte din Katowice, Polonia. Am studiat de dimineata un top al celor mai impresionante sali de concerte din lume si acum ma intorc cu gandul la salile noastre de concerte pe care le frecventam adesea in secolul XX: Ateneul Roman, Sala Palatului, Sala Radio si Sala Polivalenta.
Fiind optimista de felul meu, voi spera in continuare ca vreun om politic se va ambitiona sa demareze un astfel de proiect!
6.09.2019 – Intr-un interviu auzit la RRA despre Festivalul international George Enescu unde organizatorii reusesc sa aduca in Romania atatea orchestre simfonice si nume sonore din lumea muzicala contemporana a lumii, un domn spunea ca romanii sunt uneori prea modesti!
Eu as adauga ca unii romani valorosi sunt intr-adevar foarte modesti, iar la polul opus se afla cei prea plini de ei, dar carora le lipseste baza solida (background-ul, adica!).
As dori ca oamenii sa-nvete care le sunt prioritatile si sa aleaga activitatile frumoase in loc sa-si piarda timpul cu inutilitati, caci trecerea timpului este inca ireversibila!
#societatearomaneascadinRomania
7.09.2019 – Ieri am butonat televizorul de cateva ori la ore diferite pe anumite programe unde speram sa vad imagini de la marele eveniment Festivalul George Enescu. Desigur, n-am vazut nimic pe nicaieri, in schimb aparea marele revolutionar-actualmente chef-bucatar pe mosia proprie! 🙂
Singura sursa de informatii (in afara de online) ramane RRA cu interviuri, reportaje si consideratii personale ale unora dintre participantii de pe scene ori din audienta.
#ViataCulturalaDinBucuresti
august 26, 2019
Admin
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women
life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
august 22, 2019
Admin
educatie, Elena Niculescu, femei, stil de viata, women
atitudine, attitude, Bucuresti, femei, life
Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”
Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.
Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!
Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!
Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!
Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea.
Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!
august 21, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, life, Romania, societatea civila, viata
Mod de exprimare in limba romana pe #FB:
„Acest coș de gunoi suspendat, cu capac îl veți îndrăgi.” (preluat prin copy de la sursa!)
Care-i subiectul, dar predicatul? 
Cum sa indragesti un cos de gunoi??
Evit in ultimul timp sa scriu pe #FB despre anomaliile pe care le detectez in societatea inconjuratoare, dar in lumea reala nu trece o zi sa nu descopar cate un monument de prostie autentica! Ieri l-am intalnit pe baiatul mamii (trecut de patruzeci…) indoctrinat de prea multa televiziune reactionara, iar azi am avut de-a face cu vanzatoarea care considera ca magazinul ar trebui golit de clienti ca sa-si poata savura cafeaua de la automat si covrigul in liniste! Evident ca patronul, un om politicos si activ nu se afla acolo!
#RomaniaEsteOTaraFrumoasa
#LocuitoriieiseuitapreamultlaTV
Ieri am descoperit ca platim in avans pentru zugraveala scarii, in conditiile in care nu exista intocmit niciun deviz, nu exista incheiat un contract de prestari servicii cu termen de executie estimat s.a.m.d. Daca pui intrebari pertinente primesti raspunsuri ocolitoare/evazive/eliptice si vesnicul „nu se poate in tara asta!”, ceea ce ma enerveaza peste masura! I-am spus ieri administratorului ca pescuitul in ape tulburi si constructia de castele pe nisip miscator nu mi-au placut niciodata!
Si uite-asa imi fac dusmani, in loc sa ma incadrez in multimea obedienta!
#Cumsefacbanilablocdinorice
iunie 14, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, bunici, comunicare, copii, educatie, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, parenting, parenting de Romania, Romania, societatea civila, vara, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, comunicare, know-how, life, Romania, societatea civila
Ieri am participat la o serbare scolara de sfarsit de an si am fost uimita de numarul mare si diversitatea concursurilor scolare la care au participat elevii din clasa intai cu rezultate de exceptional si foarte bine! Nu-mi dau seama ce-nseamna Gazeta matematica pentru clasa intai, dar ma rog, nu are rost sa-mi pun intrebari inutile, cu siguranta ca exista pe undeva raspunsuri „sustenabile” la orice astfel de dileme!
Cert este ca va trebui sa ma reciclez cu fiecare membru al familiei care va pasi in clasa intai in anii care vin!
Pana atunci ma bucur sa-i admir pe cei care au terminat clasa a treia si care si-au pus la punct singuri, supravegheati indeaproape de catre invatatoarea lor, programul artistic de la serbare; #Sara imi povestise inainte de serbare cate ceva, dar nu-mi dezvaluise chiar toate surprizele! 
Nu stiu daca psihologii participa la serbarile copiilor, dar ar trebui s-o faca in mod obligatoriu, deoarece dincolo de tipare, de statistici si de declaratii oficiale, de ipocrizii si de entuziasmul general, acolo poti vedea reactiile celor mici in direct! Unii sunt bucurosi, altii sunt anxiosi, unii se simt in largul lor sa poarte coronitza pe cap, altii se simt jenati si-abia asteapta sa scape de ea, unii fac atacuri de panica, altii sunt relaxati, unii acuza dureri in piept, altii sunt deja plini de ticuri. Ar fi multe de invatat despre reactiile copiilor la sistemul de invatamant, caci nu trebuie sa asteptam rezultatele dezastruoase de la examenele finale ca sa ne mobilizam cumva si toata mass-media sa-i ridiculizeze pe copii in fel si chip!
Eu nu sunt cadru didactic, dar iubesc toti copiii si le vreau binele.
#OpiniePersonalaBazataPeExperientaDeViata
#SerbareScolara
iunie 4, 2019
Admin
4 iunie, atitudine, copii, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting, Romania
atitudine, attitude, Bucuresti, business, educatie, Romania, viata
In 4 Iunie am intrat pentru prima data in categoria sociala a mamelor adevarate, implicate in cresterea si educarea copiilor!
Aveam numai douazeci si trei de ani, abia terminasem facultatea si intrasem in „campul muncii” ca economist stagiar.
Imi place sa cred ca mi-am educat copiii cum se putea mai bine, oferindu-le afectiune, incredere in fortele proprii, sustinere si tot ce era mai bun! Am fost intotdeauna mandra de copiii mei si am incercat sa le fiu alaturi, cu unele exceptii impuse de cariera mea „aventuroasa” care-mi impunea deplasari prin lume, de unde m-am intors mereu acasa la ei.
iunie 2, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Papa Francisc in Romania, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, life, Romania
Am urmarit vizita Papei Francisc din momentul cand a atins cu picioarele pamantul romanesc si m-am bucurat sa constat ca este un excelent comunicator carismatic, bland, cu mult har, apropiat de semenii sai, bun cunoscator al temelor principale din societatea romaneasca dupa cum ne-am putut da seama din discursurile sale de pana acum. Ne lasa impresia ca ne cunoaste foarte bine pe toti si pe fiecare in parte.
#VizitaPapeiFranciscInRomania
Materialele sunt foarte bine pregatite, am admirat maiestria celui/celor care le-au intocmit! Sunt documentate, concise si pline de substanta! Iar faptul ca Papa Francisc la venerabila varsta de optzeci si trei de ani citeste in fata microfonului fara sa foloseasca ochelari este de-a dreptul remarcabil!
Ma bucur de asemenea ca oamenii care l-au intampinat, care l-au asteptat si care au umplut cu zecile, chiar sutele de mii locurile special amenajate, s-au comportat admirabil!
mai 31, 2019
Admin
amintiri, atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, Facebook, femei, know-how, nepoti, oameni de varsta a treia, parenting, parenting de Romania, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, Romania, viata
Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.
Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.
Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat.
Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! 
#ParentingDeRomania
#comentariicititepepaginileamicilorFB
mai 29, 2019
Admin
amintiri, brand personal, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, nepoate, nepoti, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!
Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!
Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…
Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.
Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.
Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!
Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump! Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!
Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!
Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente