În ultimele luni de zile s-au înmulțit cei care din lipsă de alte ocupații blamează tot ce se întâmplă pe lume acum, ce-a fost înainte și ce urmează să se-ntâmple de-acum încolo!
Au circulat pe FB aceleași fotografii cu magazine goale, cu interminabile cozi și înghesuială, cu femei care fierb săpun printre blocuri, cu oameni care trag de cărucioare cu butelii de aragaz, cu autobuze și tramvaie pline de oameni cățărați/agățați cu disperare de ușile deschise ale autovehiculelor. Niște imagini dezolante pentru care oamenii au dezvoltat un adevărat cult al memoriei colective, de parcă timpul s-a oprit în loc și nimic bun nu mai poate urma!
Pe de altă parte, numărul celor care se cred lideri/influenceri/VIP a crescut considerabil. Apar zilnic noi vedete, creatori digitali, livratori de conținut valoros. Fără aceștia nu se mai poate trăi! Sfaturile lor sunt urmărite și comentate de foarte multe persoane care n-au realizat nimic valoros în viața lor. Trist, foarte trist!
În mitologia greacă, Harpiile sunt monștri feminini, care aparțin generației divine primordiale, cea de dinaintea Olimpienilor. La început, au fost două, apoi numărul lor sporește, devenind trei.
Am realizat ieri că am trăit toată viața mea profesională printre astfel de personaje pe care le pot cataloga cu ușurință drept harpii, fie că erau ex-colege de facultate, vecine, colege de birou, sau rude apropiate.
Niciodată nu am dat relații nedrepte ori inventate despre alții, niciodată nu am pândit greșelile altora pentru a le cauza prejudicii, nu mi-a plăcut să bârfesc deoarece eram prea ocupată să-mi cresc/educ/susțin copiii și să-mi îndeplinesc obligațiile de serviciu. Sunt conștientă că am fost tot timpul sub lupa altora care aveau misiunea să urmărească, să dea relații la cerere sau din proprie inițiativă, să denigreze, să mintă ș.a.m.d.
Ziua de 21 decembrie 1989 a rămas în memoriile mele acea zi de tristă amintire când am fost salvată de metroul bucureștean! Dacă metroul de la Piata Unirii nu s-ar fi redeschis după ora 16,30, nu știu cum/dacă aș fi reușit să ajung acasă la copiii mei. Nemaivorbind de faptul că din Doamnei până la Unirii se trăgea din toate părțile. Important este că am reușit, iar impostoarea care mi-era colegă de birou în acea perioadă nu a reușit să-mi facă rău, așa cum a încercat.
În zilele noastre oricine poate inventa știri, informații ori zvonuri. Nimeni nu se obosește să verifice autenticitatea unei astfel de știri care este de multe ori preluată și multiplicată prin share sau copy-paste.
Cu cât este mai prezentă în mediul online, cu atât știrea devine o certitudine, se viralizează dacă este preluată de către influenceri și adună simpatizanți/hateri/etc.
Este plin Facebook de creatori digitali, de livratori de conținut ș.a.m.d. Uneori ești surprins să constați că o fotografie oarecare este preluată în aceeași zi de zeci de astfel de creatori digitali care postează imaginea ca fiind a lor! Desigur, nu poți să reproșezi nimănui că nu-i original, că n-a creat nimic ci folosește fotografii găsite pe net.
După cum v-am mai povestit anterior, în 15 Octombrie am început să semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem total stilul de viață și în plus am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute și tenebre…
Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte în vacanța de iarnă și nu s-a mai întors niciodată! În primavara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie după topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult și mai ales să nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite(sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur.
Am publicat cu ani în urmă un articol despre acest subiect aici.
Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.
Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,
Elena Niculescu 
Comentarii recente