ianuarie 3, 2020
Admin
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri
atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.
noiembrie 6, 2019
Admin
atitudine, campanie electorala pentru prezidentiale, civilizatie, comunicare, literatura, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, Romania, societatea civila, viata
„Promettre c’est noble, tenir c’est bourgeois!”
De la inceputul campaniei electorale, proverbul de mai sus pe care l-am scris intre ghilimele, nu-mi da pace, in fiecare zi imi vine-n minte! 
Nu are rost sa amintesc de fabule celebre cu iz electoral precum „Lupul moralist”, „Cainele si catelul”, sau „Vulpea liberala”…
#AlegeriPrezidentialeInRomania
„Cainele si catelul” de Grigore Alexandrescu
„Cît îmi sînt de urîte unele dobitoace,
Cum lupii, urșii, leii și alte cîteva,
Care cred despre sine că prețuiesc ceva!
De se trag din neam mare,
Asta e o-ntîmplare:
Și eu poate sînt nobil, dar s-o arăt nu-mi place.
Oamenii spun adesea că-n țări civilizate
Este egalitate.
Toate iau o schimbare și lumea se cioplește,
Numai pe noi mîndria nu ne mai părăsește.
Cît pentru mine unul, fieștecine știe
C-o am de bucurie
Cînd toată lighioana, măcar și cea mai proastă,
Cîine sadea îmi zice, iar nu domnia-voastră.“
Așa vorbea deunăzi cu un bou oarecare
Samson, dulău de curte, ce lătra foarte tare.
Cățelu Samurache, ce ședea la o parte
Ca simplu privitor,
Auzind vorba lor,
Și că nu au mîndrie, nici capriții deșarte,
S-apropie îndată
Să-și arate iubirea ce are pentru ei:
„Gîndirea voastră — zise — îmi pare minunată.
Și simtimentul vostru îl cinstesc, frații mei.“
— „Noi, frații tăi? răspunse Samson, plin de mînie.
Noi, frații tăi, potaie!
O să-ți dăm o bătaie
Care s-o pomenești.
Cunoști tu cine sîntem, și ți se cade ție,
Lichea nerușinată, asfel să ne vorbești?“
— „Dar ziceați…“ — „Și ce-ți pasă ție? Te-ntreb eu ce ziceam?
Adevărat vorbeam,
Că nu iubesc mîndria și că uresc pe lei,
Că voi egalitate, dar nu pentru căței.”
Acestea între noi adesea o vedem,
Și numai cu cei mari egalitate vrem.
(Ed. 1842)
octombrie 27, 2019
Admin
atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Romania
atitudine, attitude, Bucuresti, coaching, cultura, educatie, femei, life
Scriam in 2017:
Copiii sunt teribilisti la o anumita varsta care difera de la o generatie la alta! Ieri am citit si eu articolul despre balul bobocilor de la Cluj, am vazut fotografiile postate acolo si mi-am amintit momente mai speciale din copilaria copiilor mei, cum era si normal! Stiam ca in anturajul copiilor exista unii proveniti din familii dezorganizate, unde parintii consuma alcool, unde educatia si supravegherea acestora lasa mult de dorit, dar cu toate acestea eram constienta ca trebuie sa tin legatura cu scoala, sa fiu conectata la realitate si sa-mi constientizez copiii asupra riscurilor si pericolelor care pot rezulta din anumite derapaje de la conduita. Cea mai mare surpriza a fost sa ma-ntalnesc intr-o zi pe strada cu un coleg de clasa a patra care cumparase o sticla de sampanie pentru a sarbatori la scoala sfarsitul de an! Si o alta surpriza a fost dupa ce am scos de la developat un film si m-am uitat pe fotografiile facute de copii la ziua unei colege (prin clasa a saptea!) cu aparatul nostru de fotografiat. Atat am de spus, iar cine are copii stie cat de important este ca traind in colectivitate unde apar tot felul de situatii si exista o mare varietate de oameni, sa iesi intotdeauna pe usa principala, nu pe cea din spate!
#parentingdeRomania
Copiii sunt in continuare inclinati spre comportamente teribiliste, desi unii se manifesta mai temperat, iar altii se situeaza la extreme. Important este sa-i asculti si sa incerci sa-i intelegi, sa comunici cu ei, sa-ti faca marturisiri, sa le dai sfaturi de care sa tina cont. Acum discut cu nepoatele si nepotii; e minunat sa mi se confeseze si astfel pot sa le spun parerea mea, sau ii indrum sa vorbeasca cu invatatoarea, cu parintii lor. Un copil care se confeseaza adultilor de langa el, reuseste sa se elibereze de povara grijilor cotidiene, ceea ce conteaza foarte mult.
octombrie 19, 2019
Admin
Bucuresti, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, flori, greenfield, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, natura, Romania, stil de viata, toamna
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, Romania, viata
septembrie 19, 2019
Admin
antreprenori, arta, atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, flori, life style, Romania
atitudine, attitude, Bucuresti, business, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, terapia prin imagini frumoase, viata
Exista o multime de traineri care sustin ca-n viata trebuie la un moment dat sa faci si ceea ce-ti place! Tema a fost preluata si raspandita contra cost astfel incat a devenit de-a dreptul banala.
Este cu totul diferit atunci cand iei decizia sa faci altceva dintr-o pornire care-ti apartine si care se materializeaza intr-un fel sau altul. In ceea ce ma priveste am realizat ca am adunat in jurul meu admiratia multora, invidia altora, parerile aberante ale unor frustrati, rautatile inimaginabile ale unor fosti colegi, atunci cand am facut cu totul altceva.
Cateva colaje cu picturi de-ale mele. Am facut mii de fotografii si cateva sute de picturi ca „terapie prin imagini frumoase” intr-o lume care devine pe zi ce trece mai ostila, urata si de nefrecventat!
In perioada 2011-2016 cand pictam flori intensiv, astfel incat agasam multa lume pe #FB, deoarece reprezentam un real, ori potential pericol public pentru „bunastarea” altora, foarte multi pictori incepusera sa picteze flori! Nu stiu exact daca lansasem o moda, sau a fost o pura coincidenta! Nu obisnuiesc sa scriu rautati aici, dar m-am saturat de fatzarnicie, egoism si asa mai departe. Eram persiflata constant de catre oameni care tintisera UAP doar ca sa vanda mai bine, ceea ce eu n-am urmarit niciodata! Altii erau uimiti c-am avut curajul sa fac si altceva, de parca toti cei care scriu si publica o carte ar fi scriitori. Stiu ca sinceritatea nu este o strategie buna in ziua de azi cand trebuie sa te lamentezi, sa te victimizezi si sa-ti plangi de mila pe #FB in mod constant.
#ConstatareMatinala
septembrie 10, 2019
Admin
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine
atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB!
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
septembrie 7, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, cultura, cultura organizationala, educatie, Elena Niculescu, events, Festivalul George Enescu, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, cultura, Romania, societatea civila
Pentru cei interesati sa urmareasca online Festivalul George Enescu – detalii aici.
5.09.2019 – De fiecare data cand are loc in tara Festivalul George Enescu, imi amintesc de promisiunile care au existat in spatiul public legate de necesitatea construirii unei sali noi de concerte, cu o mai buna acustica si mai spatioasa, dar din pacate, nimic nu s-a schimbat! Am vazut ieri cum arata noua sala de concerte din Katowice, Polonia. Am studiat de dimineata un top al celor mai impresionante sali de concerte din lume si acum ma intorc cu gandul la salile noastre de concerte pe care le frecventam adesea in secolul XX: Ateneul Roman, Sala Palatului, Sala Radio si Sala Polivalenta.
Fiind optimista de felul meu, voi spera in continuare ca vreun om politic se va ambitiona sa demareze un astfel de proiect!
6.09.2019 – Intr-un interviu auzit la RRA despre Festivalul international George Enescu unde organizatorii reusesc sa aduca in Romania atatea orchestre simfonice si nume sonore din lumea muzicala contemporana a lumii, un domn spunea ca romanii sunt uneori prea modesti!
Eu as adauga ca unii romani valorosi sunt intr-adevar foarte modesti, iar la polul opus se afla cei prea plini de ei, dar carora le lipseste baza solida (background-ul, adica!).
As dori ca oamenii sa-nvete care le sunt prioritatile si sa aleaga activitatile frumoase in loc sa-si piarda timpul cu inutilitati, caci trecerea timpului este inca ireversibila!
#societatearomaneascadinRomania
7.09.2019 – Ieri am butonat televizorul de cateva ori la ore diferite pe anumite programe unde speram sa vad imagini de la marele eveniment Festivalul George Enescu. Desigur, n-am vazut nimic pe nicaieri, in schimb aparea marele revolutionar-actualmente chef-bucatar pe mosia proprie! 🙂
Singura sursa de informatii (in afara de online) ramane RRA cu interviuri, reportaje si consideratii personale ale unora dintre participantii de pe scene ori din audienta.
#ViataCulturalaDinBucuresti
august 26, 2019
Admin
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women
life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
august 21, 2019
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, life, Romania, societatea civila, viata
Mod de exprimare in limba romana pe #FB:
„Acest coș de gunoi suspendat, cu capac îl veți îndrăgi.” (preluat prin copy de la sursa!)
Care-i subiectul, dar predicatul? 
Cum sa indragesti un cos de gunoi??
Evit in ultimul timp sa scriu pe #FB despre anomaliile pe care le detectez in societatea inconjuratoare, dar in lumea reala nu trece o zi sa nu descopar cate un monument de prostie autentica! Ieri l-am intalnit pe baiatul mamii (trecut de patruzeci…) indoctrinat de prea multa televiziune reactionara, iar azi am avut de-a face cu vanzatoarea care considera ca magazinul ar trebui golit de clienti ca sa-si poata savura cafeaua de la automat si covrigul in liniste! Evident ca patronul, un om politicos si activ nu se afla acolo!
#RomaniaEsteOTaraFrumoasa
#LocuitoriieiseuitapreamultlaTV
Ieri am descoperit ca platim in avans pentru zugraveala scarii, in conditiile in care nu exista intocmit niciun deviz, nu exista incheiat un contract de prestari servicii cu termen de executie estimat s.a.m.d. Daca pui intrebari pertinente primesti raspunsuri ocolitoare/evazive/eliptice si vesnicul „nu se poate in tara asta!”, ceea ce ma enerveaza peste masura! I-am spus ieri administratorului ca pescuitul in ape tulburi si constructia de castele pe nisip miscator nu mi-au placut niciodata!
Si uite-asa imi fac dusmani, in loc sa ma incadrez in multimea obedienta!
#Cumsefacbanilablocdinorice
iunie 30, 2019
Admin
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, business, comunicare, Elena Niculescu, femei, hobby, Romania, urari, vara
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, viata
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente