Aventurile mele din lumea bancara: in urma cu ceva timp o banca m-a anuntat ca-mi va inchide contul curent deoarece rulajul lunar nu justifica administrarea contului in continuare! Am folosit cardul la cumparaturi pentru diminuarea soldului fara sa protestez, ori sa cer lamuriri suplimentare. La inceputul lui august 2020 am primit un SMS ca-mi expira cardul si in consecinta mi se va trimite prin curier unul nou!? N-am intrat in contact cu banca si prin urmare astazi a venit curierul si mi-a adus cardul nou! Ca sa fiu sincera, nici nu mai stiu care-i soldul contului si de ce s-a razgandit banca, dar am sa-ncerc sa aflu prin corespondenta, caci la cozile de la banci si bancomate nu sunt dispusa sa stau in picioare si sa astept informatii lamuritoare.
„Banking” in pandemie
august 15, 2020
banci, comunicare, consultanta de specialitate atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania Lasă un comentariu
Contemporani cu pandemia din 2020
martie 14, 2020
atitudine, brand personal, bunici, business, civilizatie, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, educatie, femei, life, Romania Lasă un comentariu
Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.
Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.
Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:
„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”
Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!
Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!
Romania sub lupa
martie 10, 2020
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, copii, educatie, Elena Niculescu, Elite intelectuale, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine Lasă un comentariu
Trei decade din viata
ianuarie 3, 2020
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel: 
Parenting de Romania
octombrie 27, 2019
atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, coaching, cultura, educatie, femei, life Lasă un comentariu
Scriam in 2017:
Copiii sunt teribilisti la o anumita varsta care difera de la o generatie la alta! Ieri am citit si eu articolul despre balul bobocilor de la Cluj, am vazut fotografiile postate acolo si mi-am amintit momente mai speciale din copilaria copiilor mei, cum era si normal! Stiam ca in anturajul copiilor exista unii proveniti din familii dezorganizate, unde parintii consuma alcool, unde educatia si supravegherea acestora lasa mult de dorit, dar cu toate acestea eram constienta ca trebuie sa tin legatura cu scoala, sa fiu conectata la realitate si sa-mi constientizez copiii asupra riscurilor si pericolelor care pot rezulta din anumite derapaje de la conduita. Cea mai mare surpriza a fost sa ma-ntalnesc intr-o zi pe strada cu un coleg de clasa a patra care cumparase o sticla de sampanie pentru a sarbatori la scoala sfarsitul de an! Si o alta surpriza a fost dupa ce am scos de la developat un film si m-am uitat pe fotografiile facute de copii la ziua unei colege (prin clasa a saptea!) cu aparatul nostru de fotografiat. Atat am de spus, iar cine are copii stie cat de important este ca traind in colectivitate unde apar tot felul de situatii si exista o mare varietate de oameni, sa iesi intotdeauna pe usa principala, nu pe cea din spate!
#parentingdeRomania
Copiii sunt in continuare inclinati spre comportamente teribiliste, desi unii se manifesta mai temperat, iar altii se situeaza la extreme. Important este sa-i asculti si sa incerci sa-i intelegi, sa comunici cu ei, sa-ti faca marturisiri, sa le dai sfaturi de care sa tina cont. Acum discut cu nepoatele si nepotii; e minunat sa mi se confeseze si astfel pot sa le spun parerea mea, sau ii indrum sa vorbeasca cu invatatoarea, cu parintii lor. Un copil care se confeseaza adultilor de langa el, reuseste sa se elibereze de povara grijilor cotidiene, ceea ce conteaza foarte mult.
Din memoriile mele publicate online si adaugirile ulterioare
septembrie 19, 2019
antreprenori, arta, atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, flori, life style, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, business, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Exista o multime de traineri care sustin ca-n viata trebuie la un moment dat sa faci si ceea ce-ti place! Tema a fost preluata si raspandita contra cost astfel incat a devenit de-a dreptul banala.
Este cu totul diferit atunci cand iei decizia sa faci altceva dintr-o pornire care-ti apartine si care se materializeaza intr-un fel sau altul. In ceea ce ma priveste am realizat ca am adunat in jurul meu admiratia multora, invidia altora, parerile aberante ale unor frustrati, rautatile inimaginabile ale unor fosti colegi, atunci cand am facut cu totul altceva.
Cateva colaje cu picturi de-ale mele. Am facut mii de fotografii si cateva sute de picturi ca „terapie prin imagini frumoase” intr-o lume care devine pe zi ce trece mai ostila, urata si de nefrecventat!
In perioada 2011-2016 cand pictam flori intensiv, astfel incat agasam multa lume pe #FB, deoarece reprezentam un real, ori potential pericol public pentru „bunastarea” altora, foarte multi pictori incepusera sa picteze flori! Nu stiu exact daca lansasem o moda, sau a fost o pura coincidenta! Nu obisnuiesc sa scriu rautati aici, dar m-am saturat de fatzarnicie, egoism si asa mai departe. Eram persiflata constant de catre oameni care tintisera UAP doar ca sa vanda mai bine, ceea ce eu n-am urmarit niciodata! Altii erau uimiti c-am avut curajul sa fac si altceva, de parca toti cei care scriu si publica o carte ar fi scriitori. Stiu ca sinceritatea nu este o strategie buna in ziua de azi cand trebuie sa te lamentezi, sa te victimizezi si sa-ti plangi de mila pe #FB in mod constant.
#ConstatareMatinala
Despre elite si alegeri in Romania
septembrie 10, 2019
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
Despre romanii de pretutindeni in lume
august 26, 2019
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
Vizita Papei Francisc in Romania – consideratii personale
iunie 2, 2019
atitudine, Bucuresti, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Papa Francisc in Romania, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, life, Romania Lasă un comentariu
Am urmarit vizita Papei Francisc din momentul cand a atins cu picioarele pamantul romanesc si m-am bucurat sa constat ca este un excelent comunicator carismatic, bland, cu mult har, apropiat de semenii sai, bun cunoscator al temelor principale din societatea romaneasca dupa cum ne-am putut da seama din discursurile sale de pana acum. Ne lasa impresia ca ne cunoaste foarte bine pe toti si pe fiecare in parte.
#VizitaPapeiFranciscInRomania
Materialele sunt foarte bine pregatite, am admirat maiestria celui/celor care le-au intocmit! Sunt documentate, concise si pline de substanta! Iar faptul ca Papa Francisc la venerabila varsta de optzeci si trei de ani citeste in fata microfonului fara sa foloseasca ochelari este de-a dreptul remarcabil!
Ma bucur de asemenea ca oamenii care l-au intampinat, care l-au asteptat si care au umplut cu zecile, chiar sutele de mii locurile special amenajate, s-au comportat admirabil!
Parenting de Romania
mai 31, 2019
amintiri, atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, Facebook, femei, know-how, nepoti, oameni de varsta a treia, parenting, parenting de Romania, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, Romania, viata Lasă un comentariu
Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.
Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.
Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat.
Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! 
#ParentingDeRomania
#comentariicititepepaginileamicilorFB
Elena Niculescu 
Comentarii recente