Articol republicat: Însemnări de-a lungul anilor

Lasă un comentariu

Articol republicat: Viza internă -”sine qua non”

Lasă un comentariu

Articol republicat: Ce exportă România astăzi și ce exporta înainte de 1989

Lasă un comentariu

Articol republicat: 15 Octombrie – prima zi de lucru

Lasă un comentariu

Articol republicat: Posturi despre ”Codul manierelor elegante”

Lasă un comentariu

Le Quatorze Juillet d’Antan

Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

 

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Romani v/s straini de Romania

Lasă un comentariu

Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB?
#mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei

Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase!
As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?

Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania!
#cumnepercepstrainii

#OnThisDay

Lasă un comentariu

#OnThisDay:
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:

Sectorul bancar cu bune si cu rele…

Lasă un comentariu

Am lucrat cu bancile romanesti si straine de cand am terminat facultatea si m-am „lansat” in activitatea de economist.

Am intalnit multi oameni care au lucrat si lucreaza in sistemul bancar; unii sunt buni profesionisti, altii se descurca cat de cat onorabil, iar altii mai au multe de invatat.

Am asistat destul de indeaproape la aparitia primelor banci in Romania dupa anii nouazeci; imi amintesc primele lor sedii (unice la vremea respectiva) si apoi le-am urmarit evolutia pe orizontala, dar si pe verticala. Nu are rost sa amintesc aici de vremurile acelea tulburi cand bancile dispareau cu tot cu banii clientilor; de dimineata treceai pe langa un sediu de banca si mai tarziu aflai ca s-au tras obloanele si s-au pus lacate pe intrarea pentru clienti. Urate vremuri!

Ce vreau sa spun de fapt sunt urmatoarele: cand intru intr-o banca si am de rezolvat ceva, nu accept sa fiu tratata oricum.

Am pretentii de la persoana din fata mea, deoarece sunt exigenta, stiu prea multe si este normal sa fiu informata asa cum se cuvine! De foarte multe ori sunt obligata sa las de la mine, numai ca sa rezolv ce am in program si sa merg mai departe. In felul acesta am reusit sa ma fac respectata si chiar m-am „imprietenit” cu multa lume.

Detest comportamentul de superioritate pe care-l afiseaza multe persoane atunci cand ne-ntalnim pentru prima data, dar apreciez intotdeaua atitudinea de respect reciproc si simpatie.

Doar suntem oameni, iar viata merge mai departe!

Older Entries