Amintiri despre prima mea zi de angajata intr-o companie romaneasca

Lasă un comentariu

Dupa cum v-am mai povestit anterior, in 15 Octombrie am inceput sa semnez condica la primul meu loc de munca dupa terminarea facultatii. In acel an „plecasem de-acasa” prin casatorie, imi schimbasem total stilul de viata si in plus am plonjat intr-o alta lume plina de mistere, necunoscute si tenebre…
Am mostenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanta de iarna si nu s-a mai intors niciodata! In primavara anului urmator, i s-a gasit trupul intr-o prapastie dupa topirea zapezii. Atunci am primit prima lectie din „campul muncii”: niciodata sa nu vorbesti prea mult si mai ales sa nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care isi petreceau concediile platite (sponsorizate) de altii pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu stiam mare lucru despre coruptie, sau ce trebuie sa faci in viata ca sa urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fara sa ai studii temeinice si o baza profesionala de calitate.
Nici in compania unde am fost angajata prin repartitie guvernamentala, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obtinute in facultate, nu aveau toti angajatii studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit sa se vorbeasca despre diplome false cum se-ntampla in zilele noastre mai tot timpul.
(Va urma)

 

30 August din arhiva personala #FB – despre copiii din familie

Lasă un comentariu

Fiind perioada vacantelor de vara am descoperit o multime de insemnari despre activitatile mele impreuna cu cei mici care cresc mari in fiecare an:

30 August 2017:

Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!

30 August 2018:

Copiii mici stiu sa se joace si singuri, dar uneori au pretentiile lor si te conditioneaza simplu: „Si Cu Tine!”
Atunci trebuie sa abandonezi tot ce faceai mai inainte si sa-i fii alaturi, chiar daca numai stai acolo langa el privindu-l, vorbindu-i, ascultandu-l sau raspunzandu-i la intrebari!
30 August 2019:
Ieri am avut „jour” cu domnisoarele-nepoate si casa a rasunat pana tarziu de joaca si rasetele lor; pe langa jocurile traditionale precum cautatul de comori cu indicii, inregistrarile pe android-ul meu (pe rand, fiecare cu scenariul sau! 😃), uitatul in zare cu binoclul bunicului patern, jocul de-a machiajul de specialitate (sau printzesa si „servitoarea” in varianta Aylin), seara a culminat cu o farsa de-a lor: au confectionat un inel din hartie, l-au pus intr-o cutie si sora cea mica a venit sa ma-ntrebe: „te mariti cu mine?” 🙂 Atunci eu am indrumat-o spre bunicu’!
Ele erau pline de energie, iar noi eram cam epuizati, dar ne-am descurcat.
30 August 2020:
Imi doresc in continuare sa pot interactiona cu nepoatele si nepotii mei, sa ne vizitam reciproc, sa ne distram impreuna, sa impartim patul la culcare, sa spunem glume si bancuri, sa mi se confeseze si sa se elibereze de temeri si frici, sa le pregatesc mancarea preferata si sa ma bucur de fericirea lor. Nu pot sa traiesc pentru a-i vedea numai in fotografii, pe chat, pe whatsapp, pe youtube, sau eventual pe TikTok! 🙂

Prima saptamana din Iunie 2020 – un fel de intoarcere la normalitate

Lasă un comentariu

Cea mai minunata zi a fost cea de 1 Iunie, de ziua copiilor, cand ne-am revazut copiii si nepotii dupa aproape trei luni de izolare si distantare!

Flori la sfarsit de mai

Lasă un comentariu

Bujorii, iasomia si trandafirii sunt florile traditionale in luna Mai

Lasă un comentariu

Contemporani cu pandemia din 2020

Lasă un comentariu

Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.

Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.

Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:

„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”

Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!

Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!

Am intrat si eu in „randul lumii”!

Lasă un comentariu

Ce scriam exact in urma cu doi ani:

Aseara mi-am luat cu mine si Android-ul fara sim pe care il am de cca. un an, dar nu-l folosesc; m-am gandit sa-l prezint domnisoarelor-nepoate spre butonare, in ideea ca poate mai invat si eu ceva de la ele!  #Sara l-a deschis imediat, a facut cateva fotografii, dar Aylin (trei ani si cinci luni!) l-a solicitat de la inceput, l-a butonat/atins prin partile esentiale, a ajuns la Youtube si atunci a spus: sa vedem daca are internet?!? Apoi a raspuns tot ea: n-are!
Pai n-avea acces la „wi-fi”-ul lor, caci nu-l conectase nimeni!
Copilul de trei ani si cinci luni stia foarte bine!

Ieri am fost in vizita prelungita la gemenii familiei care tocmai au implinit si ei trei ani si cinci luni. Unul dintre ei primise tabletzica de la tatal sau care se grabea sa plece la serviciu si glisa pe ea in cautarea desenelor animate preferate. Celuilalt i-am oferit smartfonul meu pe care nu-l folosesc in general decat pentru apeluri telefonice. De dragul fericirii lui si ca sa scurtez timpii de asteptare, mi-am amintit de comenzile vocale pe care i le poti adresa lui Google si te rezolva imediat! Tot de la domnisoarele-nepoate am aflat aceste tehnici „de supravietuire” in era digitala! (Ce ne-am face fara generatia inteligenta Alpha?) 

Prin urmare, am cerut cu glas tare Tom si Jerry atat eu cat si copilul, iar Youtube ne-a pus la dispozitie ce-am solicitat!

Acum ma simt si eu in randul lumii deoarece am facut progrese in folosirea tehnologiei moderne de dragul celor mici!

Ma gandesc doar la ce-mi vor recomanda zilele acestea Google&Youtube&Facebook! 😀

Despre oamenii care se supraevalueaza

Lasă un comentariu

S-a umplut lumea virtuala de oameni indragostiti de propria faptura! Narcisismul si megalomania sunt la mare pret printre oameni, desi se vede de la distanta ca unii dintre ei n-au facut nimic demn de remarcat in viata lor.  Cert este faptul ca unii arboreaza un aer intelectual, desi greselile gramaticale si de exprimare i-ar da de gol la prima lectura a comentariilor aberante.

Scriam acum doi ani urmatoarele: 

„Cred ca #FB ar trebui sa introduca o rubrica speciala la profil: tu cine-ai fost inainte sa-ti faci cont aici? 
Am observat zilele trecute cum au „evoluat” unele personaje pe care le stiu de opt-noua ani, cata aroganța folosesc atunci cand li se adreseaza altora si mi-am amintit ce umili au debutat pe-aici si ce tari se cred acum.
#Atitudineafacediferența

De Ziua Culturii Nationale in Romania

Lasă un comentariu

De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat!
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)

Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)

Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.

In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.

Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.

Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:

 

Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!

Trei decade din viata

Lasă un comentariu

Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.

Older Entries Newer Entries