Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
mai 31, 2020
brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, natura femei, flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
mai 24, 2020
brand personal, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, natura, spring, stil de viata femei, flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, life, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
martie 14, 2020
atitudine, brand personal, bunici, business, civilizatie, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, educatie, femei, life, Romania Lasă un comentariu
Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.
Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.
Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:
„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”
Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!
Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!
februarie 25, 2020
atitudine, brand personal, Bucuresti, bunici, civilizatie, comunicare, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, femei generatia Alpha, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, smart kids, viata Lasă un comentariu
Ce scriam exact in urma cu doi ani:
Aseara mi-am luat cu mine si Android-ul fara sim pe care il am de cca. un an, dar nu-l folosesc; m-am gandit sa-l prezint domnisoarelor-nepoate spre butonare, in ideea ca poate mai invat si eu ceva de la ele! #Sara l-a deschis imediat, a facut cateva fotografii, dar Aylin (trei ani si cinci luni!) l-a solicitat de la inceput, l-a butonat/atins prin partile esentiale, a ajuns la Youtube si atunci a spus: sa vedem daca are internet?!? Apoi a raspuns tot ea: n-are!
Pai n-avea acces la „wi-fi”-ul lor, caci nu-l conectase nimeni!
Copilul de trei ani si cinci luni stia foarte bine!
Ieri am fost in vizita prelungita la gemenii familiei care tocmai au implinit si ei trei ani si cinci luni. Unul dintre ei primise tabletzica de la tatal sau care se grabea sa plece la serviciu si glisa pe ea in cautarea desenelor animate preferate. Celuilalt i-am oferit smartfonul meu pe care nu-l folosesc in general decat pentru apeluri telefonice. De dragul fericirii lui si ca sa scurtez timpii de asteptare, mi-am amintit de comenzile vocale pe care i le poti adresa lui Google si te rezolva imediat! Tot de la domnisoarele-nepoate am aflat aceste tehnici „de supravietuire” in era digitala! (Ce ne-am face fara generatia inteligenta Alpha?)
Prin urmare, am cerut cu glas tare Tom si Jerry atat eu cat si copilul, iar Youtube ne-a pus la dispozitie ce-am solicitat!
Acum ma simt si eu in randul lumii deoarece am facut progrese in folosirea tehnologiei moderne de dragul celor mici!
Ma gandesc doar la ce-mi vor recomanda zilele acestea Google&Youtube&Facebook! 😀
februarie 9, 2020
atitudine, blogosfera, brand personal, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Romania, women atitudine, attitude, comunicare, femei, life, Romania Lasă un comentariu
S-a umplut lumea virtuala de oameni indragostiti de propria faptura! Narcisismul si megalomania sunt la mare pret printre oameni, desi se vede de la distanta ca unii dintre ei n-au facut nimic demn de remarcat in viata lor. Cert este faptul ca unii arboreaza un aer intelectual, desi greselile gramaticale si de exprimare i-ar da de gol la prima lectura a comentariilor aberante.
Scriam acum doi ani urmatoarele:
„Cred ca #FB ar trebui sa introduca o rubrica speciala la profil: tu cine-ai fost inainte sa-ti faci cont aici?
Am observat zilele trecute cum au „evoluat” unele personaje pe care le stiu de opt-noua ani, cata aroganța folosesc atunci cand li se adreseaza altora si mi-am amintit ce umili au debutat pe-aici si ce tari se cred acum.
#Atitudineafacediferența
ianuarie 15, 2020
amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase atitudine, attitude, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat!
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)
Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)
Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.
In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.
Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.
Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:
Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!
ianuarie 3, 2020
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel: 
noiembrie 14, 2019
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, terapie prin imagini frumoase, toamna, wishes, women atitudine, attitude, Bucharest, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Motto: Culorile si frumusetea florilor ne pot oferi refugiul din calea tuturor „atentatelor” exterioare la starea de bine pe care ne-o dorim cu totii in fiecare zi!
septembrie 19, 2019
antreprenori, arta, atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, flori, life style, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, business, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Exista o multime de traineri care sustin ca-n viata trebuie la un moment dat sa faci si ceea ce-ti place! Tema a fost preluata si raspandita contra cost astfel incat a devenit de-a dreptul banala.
Este cu totul diferit atunci cand iei decizia sa faci altceva dintr-o pornire care-ti apartine si care se materializeaza intr-un fel sau altul. In ceea ce ma priveste am realizat ca am adunat in jurul meu admiratia multora, invidia altora, parerile aberante ale unor frustrati, rautatile inimaginabile ale unor fosti colegi, atunci cand am facut cu totul altceva.
Cateva colaje cu picturi de-ale mele. Am facut mii de fotografii si cateva sute de picturi ca „terapie prin imagini frumoase” intr-o lume care devine pe zi ce trece mai ostila, urata si de nefrecventat!
In perioada 2011-2016 cand pictam flori intensiv, astfel incat agasam multa lume pe #FB, deoarece reprezentam un real, ori potential pericol public pentru „bunastarea” altora, foarte multi pictori incepusera sa picteze flori! Nu stiu exact daca lansasem o moda, sau a fost o pura coincidenta! Nu obisnuiesc sa scriu rautati aici, dar m-am saturat de fatzarnicie, egoism si asa mai departe. Eram persiflata constant de catre oameni care tintisera UAP doar ca sa vanda mai bine, ceea ce eu n-am urmarit niciodata! Altii erau uimiti c-am avut curajul sa fac si altceva, de parca toti cei care scriu si publica o carte ar fi scriitori. Stiu ca sinceritatea nu este o strategie buna in ziua de azi cand trebuie sa te lamentezi, sa te victimizezi si sa-ti plangi de mila pe #FB in mod constant.
#ConstatareMatinala
august 26, 2019
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
Elena Niculescu 
Comentarii recente