Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.
Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,
Datata 8 Martie 2012 si repostata astazi din „Memories #FB”:
Trag aer in piept si … Scrisoare pentru Mama Moni
Cand ma uit la Sara, fiica mea de numai 2 ani imi dau seama de magia de a fi parinte si ii multumesc in fiecare zi ca a venit in familia noastra. Nu stiu daca ti-am multumit vreodata pentru ca esti mama mea si pentru ca faci parte din viata mea dar sa stii ca esti unica.
MULTUMESC!!!
Am zile in care imi amintesc imagini, senzatii si mirosuri si mi-as dori sa retraiesc anumite momente din copilarie in care tu faceai ca lucrurile sa fie frumoase. Imi place la nebunie cand faci prajituri si aflu de ele de pe Facebook, unde le pozezi pe post de „teaser”. Esti o mama cool si printre multe minunatii tu mi-ai cumparat primul walkman (1985), de la tine am invatat ce inseamna MTV (in 1988) si mi-ai facut cadou la 18 ani o saptamana la Londra platita 100%.
Cand eram la gradinita si am avut prima prietena (Gabita) cu tine m-am sfatuit pe teme de pici indragostit, cand ma sarutam pe alee cu Nicoleta in clasa a IV a cu tine discutam pe teme sentimentale, iar mai tarziu, cand mi-am inselat prietena big time, ai fost confidenta mea desi nu ai fost de acord cu comportamentul meu. Cand am fost jos nu m-ai judecat niciodata si am avut sprijinul tau neconditionat in momentele cele mai delicate si te bucuri intotdeauna cand vorbim la telefon sau ne vedem asa cum orice copil ar trebui sa isi doreasca in relatia cu parintii.
Ma bucur ca faci parte din viata mea si a familiei mele si mai avem o gramada de lucruri de facut impreuna.
In ultimul timp Facebook s-a transformat intr-un fel de Hatebook!
Exista oameni care-si deverseaza frustrarile, furiile, neimplinirile in mod repetat si altii care transforma in comentarii toate „rautacismele” posibile! Este ceea ce eu numesc toxicitate in mediul online! Nu-mi dau seama daca-i ajuta pe oamenii din spatele ecranelor aceasta atitudine si acest comportament anormal, dar caut sa evit relationarea cu asemenea specimene deoarece nu am timp de pierdut in conversatii sterile.
Alegerile electorale din Romania contribuie la inmultirea aberatiilor propagate de oameni in mediul online, acolo unde se intampla totul in ultimul timp.
In ultimele saptamani dinaintea alegerilor parlamentare din 6 decembrie 2020, au circulat o multime de ineptii pe Facebook din care am sa le mentionez doar pe cateva:
sa-i indemnati pe bunicii si parintii vostri sa NU voteze cu partidul X, ci cu partidul Y!?
daca nu mergeti sa votati, inseamna ca „ne meritam soarta”!
de astazi inainte nu mai relationez cu nimeni care nu are pe CI stampila cu votat!
nu are sens continuarea listei cu injurii, blesteme s.a.m.d.!
„Oamenii trecuti de 50 de ani n-ar trebui sa mai voteze”, scria cineva pe undeva.
As fi vrut sa-i amintesc faptul ca exista oameni care la peste saptezeci/optzeci de ani au mintea mai „brici” ca a multora de treizeci/patruzeci de ani!
Reamintesc faptul ca generalizarile si extrapolarile gratuite sunt de-a dreptul daunatoare si nu creeaza nimic constructiv!
Ce-am publicat #OnThisDay2015:
„Daca-i jignesti pe saraci intr-o tara in care procentul oamenilor aflati la limita saraciei si sub limita este foarte mare, inseamna ca nu ti-ai facut temeinic temele, n-ai studiat si aprofundat statisticile etc. Iar daca esti un om al cifrelor e si mai trist!”
Fiind perioada vacantelor de vara am descoperit o multime de insemnari despre activitatile mele impreuna cu cei mici care cresc mari in fiecare an:
30 August 2017:
Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!
30 August 2018:
Copiii mici stiu sa se joace si singuri, dar uneori au pretentiile lor si te conditioneaza simplu: „Si Cu Tine!”
Atunci trebuie sa abandonezi tot ce faceai mai inainte si sa-i fii alaturi, chiar daca numai stai acolo langa el privindu-l, vorbindu-i, ascultandu-l sau raspunzandu-i la intrebari!
Ieri am avut „jour” cu domnisoarele-nepoate si casa a rasunat pana tarziu de joaca si rasetele lor; pe langa jocurile traditionale precum cautatul de comori cu indicii, inregistrarile pe android-ul meu (pe rand, fiecare cu scenariul sau! ), uitatul in zare cu binoclul bunicului patern, jocul de-a machiajul de specialitate (sau printzesa si „servitoarea” in varianta Aylin), seara a culminat cu o farsa de-a lor: au confectionat un inel din hartie, l-au pus intr-o cutie si sora cea mica a venit sa ma-ntrebe: „te mariti cu mine?” Atunci eu am indrumat-o spre bunicu’!
Ele erau pline de energie, iar noi eram cam epuizati, dar ne-am descurcat.
Imi doresc in continuare sa pot interactiona cu nepoatele si nepotii mei, sa ne vizitam reciproc, sa ne distram impreuna, sa impartim patul la culcare, sa spunem glume si bancuri, sa mi se confeseze si sa se elibereze de temeri si frici, sa le pregatesc mancarea preferata si sa ma bucur de fericirea lor. Nu pot sa traiesc pentru a-i vedea numai in fotografii, pe chat, pe whatsapp, pe youtube, sau eventual pe TikTok! 🙂
In urma cu treizeci de ani eram la Neptun, la tratative. Incepand din 1987 pana-n 1994 am organizat in fiecare an tratative de contractare la Neptun – Olimp pentru sezonul de toamna-iarna al anului urmator cu parteneri din Suedia si Norvegia.
#LeQuatorzeJuillet d’antan: Eram la Neptun, la restaurantul de la celebra resedintza de vara (deschisa pentru public in 1990), fara distantzare fizica/sociala si culmea: partenerii de la aceeasi masa venisera din Suedia si Norvegia sa vizioneze colectii de tricotaje produse in Romania si sa plaseze comenzi care se transformau in contracte de export. Parca se-ntampla in alta lume si acum spun povesti!
De cincizeci si trei de zile n-am iesit din perimetrul limitat al zonei in care locuiesc; nu ma lamentez, doar contabilizez: n-am mai mers in alte case, in alte cartiere, n-am mai vazut centrul Bucurestiului. Am luat legatura cu familia si prietenii telefonic, fiul nostru ne-a mai facut cumparaturi in afara de cele facute de noi, ne-am rezolvat retete prin telefon la medicul de familie, le-am primit pe mail, apoi le-am printat si le-am rezolvat la cea mai apropiata farmacie unde din fericire am gasit (cu verificare anterioara!) tot ce ne trebuia.
Cu platile online ne-au ajutat copiii si ne-am platit facturile, ratele la carduri si asa mai departe. Altfel n-am fi reusit!
Nu mi-am mai imbratisat nepoatele si nepotii deoarece am inteles ca distantarea fizica ne poate ajuta sa evitam riscurile transmiterii virusului.
Sunt multe informatii contradictorii in spatiul public, multe stiri ingrijoratoare, nu este clar daca imunizarea colectiva a fost un succes, sau dimpotriva. Eventual vom afla la un moment dat. Important este sa ramanem sanatosi in continuare!
Eu practic spalatul pe maini de cand ma stiu pe lume si ma gandeam la un moment dat ca n-am ratat niciun spatiu adecvat din lumea asta prin care am calatorit destul de mult ani de zile; imi amintesc ca-n Cipru se spunea ca apa de la chiuveta este prea calcaroasa, iar in Kuweit era maronie si mirosea oribil! Nu stiu daca m-a ajutat spalatul pe maini, dar nu am capatat nicio boala de nicaieri cu exceptia unui microb pe care ochii l-au preluat din aerul danez cand batea vantul in Copenhaga. Acum nu mai calatoresc nicaieri, stau in casa si ma spal pe maini tot timpul!
Nu trebuie sa-mi spuna nimeni cum si cat trebuie sa-mi spal mainile, de cate ori pe zi si asa mai departe!
Astazi este Echinoctiul de Primavara si Ziua Fericirii, uneori se sarbatorea si Ziua Francofoniei, dar acum avem alte presiuni, angoase si preocupari.
Comentarii recente