Elena Niculescu

În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…

Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.

Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.

Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori. M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte. În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu. Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii. Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!

Va urma.