Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.
Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,
În ultimele săptămâni s-a umplut societatea românească de moraliști și vuvuzele! Toți au ceva de declarat, mult zgomot, victimizare fără limite, jigniri, acuzații, ”public shaming”, declarații făcute de persoane care nu-ți inspiră nimic!
Profesori care se justifică pe Facebook în așteptarea rezolvării doleanțelor colective.
Părinții elevilor au devenit ținta jignirilor multor categorii sociale.
În tradiția noastră întâlnirile au debutat prin 1994 când am fost în Aula ASE și apoi la clubul Tezaal. Apoi de-a lungul anilor ne-am întâlnit la intervale mai lungi, până când am stabilit de comun acord să ne vedem în fiecare an în luna iunie, iar anul acesta au fost două întâlniri, una în mai – la care n-am participat și cealaltă în 23 septembrie.
Nu-mi amintesc cu exactitate câte întâlniri au fost în total, dar știu că am vizitat cu aceste ocazii multe restaurante din București, de exemplu: Casa Universitarilor, Monte Carlo din Cișmigiu, Hanu Berarilor, Terasa Doamnei și altele. Ultima întâlnire a avut loc la restaurantul Barrio din strada Biserica Amzei, unde ne-am simțit foarte bine din toate punctele de vedere. Fotografiile sunt făcute în curtea restaurantului Barrio:
In urma cu treizeci de ani eram la Neptun, la tratative. Incepand din 1987 pana-n 1994 am organizat in fiecare an tratative de contractare la Neptun – Olimp pentru sezonul de toamna-iarna al anului urmator cu parteneri din Suedia si Norvegia.
#LeQuatorzeJuillet d’antan: Eram la Neptun, la restaurantul de la celebra resedintza de vara (deschisa pentru public in 1990), fara distantzare fizica/sociala si culmea: partenerii de la aceeasi masa venisera din Suedia si Norvegia sa vizioneze colectii de tricotaje produse in Romania si sa plaseze comenzi care se transformau in contracte de export. Parca se-ntampla in alta lume si acum spun povesti!
Mesajele saptamanii: “Alea iacta est”, “Rien ne va plus, les jeux sont faits”! In traducere libera: zarurile au fost aruncate, nu se mai poate face nimic, jocurile sunt facute! Mi-am amintit ca in curand se implinesc treizeci de ani de la Caderea Zidului Berlinului si realizez ca si atunci am trait vremuri de incertitudine si de speranta; suntem prea mici intr-o lume foarte mare plina de provocari, de pericole si de jocuri puse-n scena de la pupitre inalte care se dovedesc a fi de cele mai multe ori obscure.
De ziua Europei multi romani au inceput sa-si „toarne cenusa-n cap” conform defetismului traditional. Multi vorbesc despre sindromul apartenentei la Est dinainte de anul nouazeci, desi multi dintre ei recunosc faptul ca n-au circulat in Vest pana atunci! Prin urmare, ei se folosesc de folclor, de legende povestite/inventate de altii. In acest context as dori sa mentionez ca n-am suferit niciodata de acest sindrom, m-am simtit intotdeauna in largul meu in tarile pe unde-am calatorit in interes de serviciu/export marfuri romanesti si m-am intors intotdeauna acasa, spre disperarea rudelor, colegilor, vecinilor, prietenilor, observatorilor care sperau sa „fac un pas gresit”! 😀
#CuDemnitateSiProfesionalism
Am auzit un discurs electoral in care un politician ne asigura ca partidul lor detine cei mai inteligenti intelectuali profesionisti si ni se explica importanta patriotismului!
L-as fi intrebat daca intelectualii lor ar fi carat genti pline cu zeci de kilograme de mostre prin lume asa cum am facut eu ani de zile fara sa ma laud cu titlul de intelectual!
Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”.
Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.
Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!
Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.
Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!
Publicata initial in 21.02.2016, in formatul de mai sus.
Update: nu au lucrat efectiv in sistemul de comert exterior dinaintea anului nouazeci toti absolventii facultatii de specialitate. Unii au ramas in institute de conjunctura, altii s-au angajat la banci, in domeniul financiar, in fabrici, sau uzine. Unora li s-au gasit diverse hibe la dosar si au fost rejectati din sistem, iar altii au fost promovati in functii importante in afara tarii.
Noi n-am fost educati/formati in societate spunandu-ni-se ca suntem buni si valorosi; si atunci cand eram laudati totul se transforma intr-un dezastru personal! De obicei eram penalizati si „aspru” criticati, iar toate acestea s-au adunat in noi. Pentru recastigarea increderii in sine a trebuit sa participam la cursuri de formare si transformare personala unde evaluatorii au fost placut impresionati de cunostintele dobandite in viata si de performantele noastre. Altfel nu constientizam adevarata noastra valoare.
Am aflat ca tara noastra se situeaza in top-ul statisticilor europene la nefrecventarea cabinetelor stomatologice de catre romani, din motive financiare in primul rand! Stam bine in schimb la capitolul turism in scopuri stomatologice, dar faptul ca ne viziteaza strainii pentru a-si repara dantura aici, este o alta latura a economiei de piata. Cand vezi prin filme actorii americani cu o dantura perfecta, alba si stralucitoare, la ce te gandesti? Ca isi intretin dantura asa cum se cuvine, ca au apelat la specialistii in ortodontzie, sau ca au dinti falsi bine lucrati, uneori chiar prea perfecti pentru a fi adevarati?
Ideea de baza este ca frecventarea dentistului este un „must”, nu-i un moft, dar doctorul stomatolog niciodata nu-ti va putea garanta daca o lucrare este bine facuta si te vei putea folosi de aceasta o zi, o luna, sau zeci de ani! Costurile pot varia de la cateva sute de lei, la cateva mii de euro, dar nici atunci nu exista garantii, caci totul tine mai mult de noroc. Iar spotul acela publicitar in care o doamna musca din mar dupa ce si-a lipit proteza dentara cu adezivul X, este dupa opinia mea un „fake”! #OpiniiPersonaleBazatePeDateReale
Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.
Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem! Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici. #BucurestiOrasulMeuNatal
Am ascultat un reportaj care m-a amuzat teribil: niste voluntari veniti in Romania din tari vestice dezvoltate, au descoperit cu stupoare lustrele din sediul unei biblioteci comunale! Ei stiau de la televiziunile propagandistice ca la noi curentul electric lipseste cu desavarsire! Pai de ce nu ne-ntrebati pe noi, cei care scriem zilnic pe #FB? #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei
Din categoria: #mahalauamediaticadauneazagravimaginiiRomaniei Un turist danez povestea foarte incantat ce tara minunata a descoperit venind in Salaj cu un grup de conationali: sa te odihnesti in fân este o experienta unica, atunci cand aerul este curat, iar peisajul de vis; oamenii sunt foarte primitori, iar placintele deosebit de gustoase! As vrea si eu sa stiu cum sunt turistii romani primiti pe alte meleaguri? Au numai experiente fericite, sau…?
Cand mergeam in tari straine si intalneam parteneri de afaceri pentru prima data „face-to-face”, multi dintre ei ma intampinau cu remarca devenita cu timpul celebra: cum, voi romanii nu sunteti toti bruneti si cu tenul mai inchis la culoare? Imi venea sa le raspund: nu, eu sunt o romanca mai atipica! Dar eram prea politicoasa de felul meu. Ei il stiau pe Hagi, o stiau pe Nadia, alte lucruri nu stiau despre Romania! #cumnepercepstrainii
Elena Niculescu 
Comentarii recente