La Târgul de carte #Gaudeamus am avut senzația aceea plăcuta că se apropie sărbătorile de iarna, deși afară este un fel de vara-toamnă.
Pentru o clipă m-am temut că publicul fidel acestui cenaclu literar de mare amploare a îmbătrânit în ultimii ani. Apoi am văzut multi tineri cu toata familia, cu cei mai mici iubitori de carte in cărucior. Nu-mi dau seama statistic (procentual) cum stau lucrurile in realitate.
Atmosfera prietenoasă si ambianta aromată cu mirosul de carte proaspăt tipărită, amestecată cu aburii de la ceaiuri exotice, cafea si alte efluvii olfactive plăcute mi-au facut ziua frumoasă.
Mi-a plăcut mult noul concept al târgului de a amplasa la etaj multe locuri speciale unde vizitatorii se pot așeza să-și savureze linistiți cărtile cumpărate, să-și bea ceaiul, cafeaua, să ia masa cu prietenii, să socializeze, să se simta bine.
Peste tot erau lansări de carte, prezentări de titluri, se purtau discuții diverse. Am văzut multe persoane cunoscute din lumea reala si de pe #FB.
În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…
Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.
Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.
Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori.M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte.În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu.Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii.Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!
Am studiat astăzi top-ul liceelor din București și am aflat că pe primul loc se situează Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”unde a studiat fiul meu, pe locul cinci Colegiul Național ”Grigore Moisil” unde am învățat eu pe vremea când se numea ”Liceul nr.33”, iar pe locul 13 se află Liceul teoretic ”Alexandru Ioan Cuza” unde a intrat cu cea mai mare medie fiica mea. Dimineață am citit ca de obicei comentarii răutăcioase la adresa elevilor care au absolvit clasa a opta după anii pandemici cu școala online, deoarece s-au publicat rezultatele evaluării naționale. Mărturisesc faptul că am fost întrebată de către nepoata mea la un moment dat cum pot să afirm că mi-a plăcut matematica în școală? Întrebarea m-a pus serios pe gânduri și am realizat că e mare lucru să acumulezi și să asimilezi ceea ce ți se predă la școală. Pe cei care bagatelizează eforturile elevilor și ale familiei acestora de a promova examenele de evaluare națională i-aș întreba ce medie au obținut la BAC după ce au frecventat școala fără sincope!
Ieri am considerat că-i oportun să-i telefonez în avans fostei mele profesoare de franceză și dirigintă din liceu pentru a-i transmite urările de sănătate și viață lungă cu ocazia împlinirii a nouăzeci și șase de ani! M-am gândit că astăzi va fi sunată de rudele din Franța (fiica, nepoții și strănepoții) și va avea precis musafiri, ceea ce s-a confirmat când am vorbit la telefon ținând linia telefonică ocupată suficient de mult, ca de obicei!
În ultimele luni de zile s-au înmulțit cei care din lipsă de alte ocupații blamează tot ce se întâmplă pe lume acum, ce-a fost înainte și ce urmează să se-ntâmple de-acum încolo!
Au circulat pe FB aceleași fotografii cu magazine goale, cu interminabile cozi și înghesuială, cu femei care fierb săpun printre blocuri, cu oameni care trag de cărucioare cu butelii de aragaz, cu autobuze și tramvaie pline de oameni cățărați/agățați cu disperare de ușile deschise ale autovehiculelor. Niște imagini dezolante pentru care oamenii au dezvoltat un adevărat cult al memoriei colective, de parcă timpul s-a oprit în loc și nimic bun nu mai poate urma!
Pe de altă parte, numărul celor care se cred lideri/influenceri/VIP a crescut considerabil. Apar zilnic noi vedete, creatori digitali, livratori de conținut valoros. Fără aceștia nu se mai poate trăi! Sfaturile lor sunt urmărite și comentate de foarte multe persoane care n-au realizat nimic valoros în viața lor. Trist, foarte trist!
În zilele noastre oricine poate inventa știri, informații ori zvonuri. Nimeni nu se obosește să verifice autenticitatea unei astfel de știri care este de multe ori preluată și multiplicată prin share sau copy-paste.
Cu cât este mai prezentă în mediul online, cu atât știrea devine o certitudine, se viralizează dacă este preluată de către influenceri și adună simpatizanți/hateri/etc.
Este plin Facebook de creatori digitali, de livratori de conținut ș.a.m.d. Uneori ești surprins să constați că o fotografie oarecare este preluată în aceeași zi de zeci de astfel de creatori digitali care postează imaginea ca fiind a lor! Desigur, nu poți să reproșezi nimănui că nu-i original, că n-a creat nimic ci folosește fotografii găsite pe net.
În ultimii ani s-a schimbat data la care încep școlile, de exemplu în acest an au început la 11 septembrie.
A fost un prilej pentru discuții și dezbateri despre tradiția de a oferi flori cadrelor didactice, despre festivitățile organizate în școli și mai ales despre componența prezidiului, deoarece există întotdeauna oameni care dau verdicte și ar dori să aibă audiență și notorietate.
Mi-am amintit de zilele când duceam copiii la grădiniță, sau la școală dimineața, în drum spre biroul din centrul vechi al Bucureștiului. Am găsit câteva fotografii de arhivă din acele vremuri:
– sa nu mai fie ponegrita de cei care s-au nascut aici si o vorbesc numai de rau de la distanta!
– sa nu mai indrazneasca nimeni sa afirme ca poporul roman nu mai exista!
Nu sunt adepta patriotismului exacerbat, dar nici nu tolerez abaterile de la decenta si bun simt!
Sunt de parere ca este bine sa inveti toata viata, sa te perfectionezi, sa preiei de la altii numai ceea ce merita si sa-ncerci sa faci fapte bune pentru semenii tai!
Fiind perioada vacantelor de vara am descoperit o multime de insemnari despre activitatile mele impreuna cu cei mici care cresc mari in fiecare an:
30 August 2017:
Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!
30 August 2018:
Copiii mici stiu sa se joace si singuri, dar uneori au pretentiile lor si te conditioneaza simplu: „Si Cu Tine!”
Atunci trebuie sa abandonezi tot ce faceai mai inainte si sa-i fii alaturi, chiar daca numai stai acolo langa el privindu-l, vorbindu-i, ascultandu-l sau raspunzandu-i la intrebari!
Ieri am avut „jour” cu domnisoarele-nepoate si casa a rasunat pana tarziu de joaca si rasetele lor; pe langa jocurile traditionale precum cautatul de comori cu indicii, inregistrarile pe android-ul meu (pe rand, fiecare cu scenariul sau! ), uitatul in zare cu binoclul bunicului patern, jocul de-a machiajul de specialitate (sau printzesa si „servitoarea” in varianta Aylin), seara a culminat cu o farsa de-a lor: au confectionat un inel din hartie, l-au pus intr-o cutie si sora cea mica a venit sa ma-ntrebe: „te mariti cu mine?” Atunci eu am indrumat-o spre bunicu’!
Ele erau pline de energie, iar noi eram cam epuizati, dar ne-am descurcat.
Imi doresc in continuare sa pot interactiona cu nepoatele si nepotii mei, sa ne vizitam reciproc, sa ne distram impreuna, sa impartim patul la culcare, sa spunem glume si bancuri, sa mi se confeseze si sa se elibereze de temeri si frici, sa le pregatesc mancarea preferata si sa ma bucur de fericirea lor. Nu pot sa traiesc pentru a-i vedea numai in fotografii, pe chat, pe whatsapp, pe youtube, sau eventual pe TikTok! 🙂
Elena Niculescu 
Comentarii recente