august 6, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, economie, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, women
afaceri, atitudine, attitude, know-how, life, Romania, tari straine, viata
Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.
Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.
Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.
iulie 13, 2017
Admin
atitudine, comunicare, educatie, Romania
atitudine, femei, life, Romania, societatea civila, tari straine, viata
Această categorie de femei a existat dintotdeauna!
Ele își hrănesc ego-ul din frustrări, nemulțumiri, regrete, neîmpliniri și asa mai departe. Le poți întâlni oriunde, le recunoști imediat după uitatura ciudată, dupa vorba ascuțită și răutăciosă și de multe ori după căciula de blană din vulpe autentică pe care o poartă cu mândrie de cum dă frigul, până-n aprilie…
Aceste femei sunt de regulă foarte egoiste și sunt în stare să calce în picioare orice ființă umană, deoarece consideră ca tot Universul se-nvârte in jurul lor!
Nu-și iubesc mai deloc copiii pentru că aceștia nu le ascultă si fac doar ce vor ei în viață! De aceea ele decid să-și trăiască viața mergând în excursii, croaziere, pelerinaje etc. Și culmea este că tot nemulțumite sunt și când se-ntorc de-acolo…
iulie 10, 2017
Admin
atitudine, brand personal, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, consum, Elena Niculescu, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, economie, income, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, tari straine
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:
iulie 7, 2017
Admin
comunicare, consultanta de specialitate, copii, parenting de Romania, Romania, women
atitudine, attitude, femei, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Exista femei care vor sa-si creasca descendentii asa cum scrie in manualele de parenting si n-ar fi nimic rau aici, numai ca de foarte multe ori sfaturile primite ar trebui selectate, adaptate unor situatii conjuncturale aparte si nu aplicate „ca la carte” numai de dragul afirmatiei: petrec un timp de calitate/pretios cu al meu copil, deoarece asa da bine pe platformele de socializare!
De fapt, ce-nseamna sa-ti petreci timpul cu un copil mic? Inseamna sa-ti lasi telefonul de o parte, sa lasi alte activitati si sa te concentrezi asupra copilului in exclusivitate: sa te joci cu el, sa-i canti, sa-i citesti, sa-i spui povesti, sa-i explici, sa-l inveti sa deseneze si asa mai departe! Nu-i cine stie ce filosofie aici, dar pentru copil conteaza foarte mult! Aceste momente unice se pot consuma de regula in casa, in camera copilului, sau acolo unde nimeni si nimic nu te poate deranja, ori deturna!
Eu consider ca nu-i asa de greu, dar merita incercat! Copiii au o memorie foarte buna si astfel de momente frumoase li se intiparesc in minte pentru totdeauna!
iulie 7, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, copii
atitudine, attitude, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
In cazul meu, ani de zile umplerea de valize insemna de cateva ori pe an plecarea in delegatii de serviciu! Intr-un ianuarie mi-a trebuit chiar o furgoneta-taxi deoarece aveam genti intregi cu colectii de tricotaje de la multele noastre fabrici din tara dornice sa faca export!
Vecinii mei deja isi faceau probleme, puneau la indoiala mariajul nostru si faceau tot felul de presupuneri despre subiect!
Spre dezamagirea colectiva, intotdeauna m-am intors acasa! 
Umpleam valize si atunci cand plecam in vacante la mare, ori la munte, in circuite prin tara la manastirile din Moldova, cu toata familia. Niciodata nu era loc suficient in valize, dar ne descurcam!
iulie 2, 2017
Admin
agricultura, antreprenori, atitudine, brand, brand personal, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, economie, editorial, Elena Niculescu, income, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, economie, educatie, femei, finante, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:
Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…
Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.
In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!
In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!
iulie 2, 2017
Admin
atitudine, brand personal, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting de Romania, Romania, stil de viata
atitudine, attitude, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, life, societatea civila, viata
Exista mame de fete, mame de baieti si mame de fete&baieti.
Am cunoscut foarte multe femei care au devenit mame la un moment dat; unele erau mame devotate copiilor, altele indiferente, unele si-au pus copiii in bratele bunicilor de cum au venit pe lume invocand importanta carierei, altele s-au straduit sa si-i creasca imbinand obligatiile de parinte cu cele de serviciu.
Exista si femei care nu si-au dorit niciodata copii, n-au stiut sa-i iubeasca si sa se faca iubite la randul lor, dar de obicei cu acestea din urma este mai bine sa nu ai de-a face!
In zilele noastre exista multe femei care continua sa nasca multi copii (conceputi cu diferiti barbati?!?) si apoi sa-i abandoneze, ceea ce mi se pare a fi o atitudine deviata de la normalitate, dar ma rog, fiecare isi gaseste scuze si argumente vehemente si in aceste cazuri, de parca altii ar fi vinovati de situatie…
De fapt, intentia mea era sa scriu despre egoismul parintesc, legat de momentul cand copiii se casatoresc si devin la randul lor parinti.
Unele mame devin in astfel de momente niste soacre de temut, deoarece le este imposibil sa accepte ca fiica ori fiul lor va pleca de langa ele si nu le va mai acorda aceeasi atentie si pretuire ca pana atunci.
De aceea ele vor incerca in permanenta sa monitorizeze noile familii si sa-si impuna punctul de vedere cu egoism si determinare, pe principiul <<eu te-am facut, eu te distrug!>>. Si exista multe astfel de cazuri in care mamele nu-si lasa in pace fiicele, sau fiii; ele incearca intotdeauna sa stie totul si sa-si impuna regulile absurde, sa pretinda ca trebuie sa fie ascultate de copiii lor pana la adanci batraneti!
Urasc aceste metehne de comportament, desi sunt si eu o mama de fata&baiat si n-am sa pot niciodata sa ma cramponez cu egoism de copiii mei! Imi place sa-i ajut atunci cand mi-o cer, sunt de acord sa particip cu placere la cresterea si educarea nepoatelor si nepotilor, chiar daca uneori trebuie sa fac eforturi deosebite in acest scop!
Uneori mi-e greu sa-i inteleg pe semenii mei!
#parentingdeRomania
iunie 18, 2017
Admin
atitudine, Bucuresti, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, life, Romania, viata
In 17 iunie 2017 a avut loc traditionala noastra intalnire anuala. Am plecat la locul de intalnire pe o vreme frumoasa si la intoarcere am avut parte de o furtuna de praf de Bucuresti, de o ploaie rece cu tunete&fulgere si grindina in anumite zone din oras.
Este important sa pastram traditia si sa reusim sa ne-ntalnim macar o data pe an!
Imagini de la Unirii cu putin timp inainte de furtuna.
iunie 11, 2017
Admin
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, industria textila din Romania, know-how, Roland Garros, Romania
atitudine, attitude, femei, know-how, life, Romania
Nu ma uit in mod constant la meciuri de tenis, dar ieri am fost uimita sa constat ca intr-o finala de Roland Garros cele doua concurente erau imbracate absolut identic! Aveau cam aceeasi statura si le deosebeau doar bentitza verde purtata de una dintre ele si culoarea incaltamintei; am inteles ca poarta imbracaminte de la acelasi brand producator de imbracaminte sportiva, dar cineva trebuia sa-si puna intrebarea: cum este posibil ca doua concurente care lupta pentru marele trofeu intr-o finala sa apara imbracate pe teren „la indigo”, precum doua surori, doua gemene, doua bune prietene, doua majorete, etc.?
Cu atatia „guru” despre limbajul corpului, nimeni nu s-a gandit ca acest amanunt ar fi putut s-o motiveze pe Elena si s-o demotiveze pe Simona?
Nu-i adevarat ca echipele sportive adversare poarta echipamente diferite la meciurile din campionate? Raspunsul este afirmativ, evident!
Imi pare rau ca cei de la ADIDAS nu au gandit in perspectiva si nu au luat in calcul posibilitatea ca doua jucatoare de tenis imbracate cu produsele lor sa ajunga adversare in finala si atunci ar fi trebuit sa poarte costume diferite!
mai 28, 2017
Admin
atitudine, Bookfest, Bucuresti, comunicare, cultura, Romania
Bucharest, Bucuresti, cultura, know-how, life, publicitate, Romania, viata
Am fost pasionata de targurile de carte aparute in peisajul romanesc dupa anii nouazeci. De la primul organizat la Teatrul National si pana in urma cu cativa ani le-am vizitat aproape pe toate, chiar daca se numeau Bookfest, ori Gaudeamus!
Cu timpul insa, entuziasmul mi s-a diminuat considerabil pe masura ce-am cunoscut multi oameni si povestile lor de viata.
In lumea virtuala si reala am intalnit scriitori, poeti, traducatori, profesori, editori, patroni si directori de edituri, tipografii s.a.m.d.
Din experienta acumulata in economia de piata romaneasca de dupa anii nouazeci am invatat foarte multe, poate de aceea sunt in masura sa stiu exact care este diferenta dintre o editura pornita de la zero avand capital mic privat si o alta care a pornit din start cu active primite cadou. De aceea cand pasesc in incinta unui targ de carte acum vad diversitatea, dar si nedreptatea; observ standardele inalte atinse de unii si chinurile altora de a supravietui, sunt asurzita de lansarile filmate pentru unii autori sustinuti si hipermediatizati si uimita de unele lansari anuntate pe #FB unde autorul citeste si in jurul lui sunt eventual doi-trei prieteni, sau trecatori.
La inceput aveam impresia ca targurile de carte sunt asemanatoare cenaclurilor literare pe care le frecventam in timpul liceului, dar acum vad totul cu alti ochi!
Poate imi voi recapata entuziasmul la un moment dat, dar deocamdata sunt in „stand-by”!
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente