august 10, 2017
Admin
antreprenori, atitudine, brand personal, cultura, editorial, educatie, Elena Niculescu, Romania
atitudine, attitude, coaching, comunicare, femei, life, Romania, societatea civila, viata
Toti oamenii conteaza, indiferent de rang, pozitie sociala, stare materiala, titluri&diplome&CV, in masura in care isi merita statutul uman si nu te dezamagesc niciodata!
A le acorda unora mai multa atentie si importanta decat altora, denota servilism, discriminare si in special falsitate&fatzarnicie.
Din pacate, majoritatea oamenilor ii judeca pe ceilalti din jur dupa rangul in societate, dupa starea materiala, dupa impresia pe care le-o lasa acestia cand se-ntorc de la cumparaturi, dupa zgomotul pe care-l produc atunci cand pleaca in croaziere/excursii in zone exotice, dupa fotografiile selfie postate pe #FB!
In viata totul depinde foarte mult de cine esti, cum traiesti si daca ai invatat sa-ti stabilesti prioritatile! Poti trai organizat, sau haotic; poti trai numai pentru tine, sau daruindu-te si altora, din familie ori de la locul de munca, etc. Exista o multime de variabile care uneori duc la armonie, iar alteori la dizarmonie…
Cat despre timp, este posibil ca acesta sa nu ti se para niciodata suficient chiar daca nu-l irosesti!
august 10, 2017
Admin
atitudine, banci, Bucuresti, business, comunicare, consultanta de specialitate, consum, cultura, cultura organizationala, editorial, educatie, Elena Niculescu, finante, head hunting, HR, jurnalul unei femei de afaceri, leadership, management, marketing, MBA, monden, new trends & ideas, politica comerciala, retail, Romania, societatea civila, societatea de consum, stil de viata, women
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, business, coaching, comunicare, cultura, educatie, finante, investitii, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, societatea civila, societatea de consum, viata
Majoritatea oamenilor din sistem mimeaza stilul de viata corporatist, adica: te imbraci decent-elegant, iti pui pe tine imbracaminte scumpa luata din magazinele de top, te incalti adecvat- asortat si obligatoriu folosesti accesorii scumpe-ravnite de toata lumea.
Originalitatea lipseste din ecuatie de foarte multe ori.
In cazul in care se impun anumite tinute tip uniforma, trebuie sa te adaptezi, deoarece ecusonul cu care te mandresti si pe care-l pastrezi uneori la gat (te faci ca l-ai uitat…) determina o anumita aliniere la cerintele culturii organizationale.
Daca lucrezi cu publicul, ai ocazia sa-ti manifesti dispretul si superioritatea fata de clientii care vin la tine sa ceara consultatii legate de obiectul de activitate al companiei care te plateste lunar pentru efortul depus.
Din zece persoane care lucreaza cu publicul in aceste corporatii exista posibilitatea fericita de a intalni doua-trei persoane care stiu meserie si sunt profesionisti, in rest multi imfatuati care merg la traininguri platite scump degeaba!
Daca ai ocazia sa dai de una dintre persoanele acestea bine pregatite, cu bun simt si respect pentru client, te poti lasa usor convins sa-ti deschizi un cont, sa-ti faci un card si asa mai departe, iar dupa aceea cand nimeresti la colegii plini de ei si de necunoastere, evident ca-ti va parea rau pentru alegerea facuta!
august 6, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, economie, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, women
afaceri, atitudine, attitude, know-how, life, Romania, tari straine, viata
Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.
Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.
Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.
iulie 11, 2017
Admin
atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, vara, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, life, Romania, viata
iulie 10, 2017
Admin
atitudine, brand personal, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, consum, Elena Niculescu, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, economie, income, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, tari straine
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:
iulie 9, 2017
Admin
Elena Niculescu, oil paintings, pictori romani, stil de viata, terapie prin imagini frumoase, women
femei, flori, imagini frumoase, life, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 9, 2017
Admin
Bucuresti, Elena Niculescu, flori, natura, Romania, women
Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 2, 2017
Admin
agricultura, antreprenori, atitudine, brand, brand personal, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, economie, editorial, Elena Niculescu, income, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, economie, educatie, femei, finante, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:
Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…
Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.
In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!
In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!
iulie 2, 2017
Admin
atitudine, brand personal, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting de Romania, Romania, stil de viata
atitudine, attitude, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, life, societatea civila, viata
Exista mame de fete, mame de baieti si mame de fete&baieti.
Am cunoscut foarte multe femei care au devenit mame la un moment dat; unele erau mame devotate copiilor, altele indiferente, unele si-au pus copiii in bratele bunicilor de cum au venit pe lume invocand importanta carierei, altele s-au straduit sa si-i creasca imbinand obligatiile de parinte cu cele de serviciu.
Exista si femei care nu si-au dorit niciodata copii, n-au stiut sa-i iubeasca si sa se faca iubite la randul lor, dar de obicei cu acestea din urma este mai bine sa nu ai de-a face!
In zilele noastre exista multe femei care continua sa nasca multi copii (conceputi cu diferiti barbati?!?) si apoi sa-i abandoneze, ceea ce mi se pare a fi o atitudine deviata de la normalitate, dar ma rog, fiecare isi gaseste scuze si argumente vehemente si in aceste cazuri, de parca altii ar fi vinovati de situatie…
De fapt, intentia mea era sa scriu despre egoismul parintesc, legat de momentul cand copiii se casatoresc si devin la randul lor parinti.
Unele mame devin in astfel de momente niste soacre de temut, deoarece le este imposibil sa accepte ca fiica ori fiul lor va pleca de langa ele si nu le va mai acorda aceeasi atentie si pretuire ca pana atunci.
De aceea ele vor incerca in permanenta sa monitorizeze noile familii si sa-si impuna punctul de vedere cu egoism si determinare, pe principiul <<eu te-am facut, eu te distrug!>>. Si exista multe astfel de cazuri in care mamele nu-si lasa in pace fiicele, sau fiii; ele incearca intotdeauna sa stie totul si sa-si impuna regulile absurde, sa pretinda ca trebuie sa fie ascultate de copiii lor pana la adanci batraneti!
Urasc aceste metehne de comportament, desi sunt si eu o mama de fata&baiat si n-am sa pot niciodata sa ma cramponez cu egoism de copiii mei! Imi place sa-i ajut atunci cand mi-o cer, sunt de acord sa particip cu placere la cresterea si educarea nepoatelor si nepotilor, chiar daca uneori trebuie sa fac eforturi deosebite in acest scop!
Uneori mi-e greu sa-i inteleg pe semenii mei!
#parentingdeRomania
iulie 1, 2017
Admin
30 iunie, atitudine, Elena Niculescu, Romania, wishes, women
atitudine, attitude, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata
Ca de obicei in ultimii ani primesc sute de mesaje pe retelele de socializare, pe e-mail si la telefon; nu pot sa multumesc fiecaruia in parte pentru urari si cuvintele frumoase, dar apreciez foarte mult faptul ca oamenii obisnuiesc sa ma felicite in felul lor!
Pe vremuri imi sarbatoream ziua la birou si acasa cu familia si prietenii. Acum toti prietenii si fostii colegi ma felicita digital!
Am ales cateva imagini cu flori primite de ziua mea de-a lungul ultimilor ani:
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente