octombrie 14, 2024
Admin
alegeri, amintiri, atitudine, brand, brand personal, Bucuresti, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, export, export-import, femei, hobby, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, motivational, parenting, parenting de Romania, Romanoexport, stil de viata, Uncategorized
afaceri, atitudine, attitude, business, life, Romania, viata
În 15 Octombrie am început sa semnez condica la primul meu loc de muncă dupa terminarea facultății. În acel an „plecasem de-acasă” prin căsătorie, îmi schimbasem numele de familie și brusc mi s-a schimbat total stilul de viață, În plus, am plonjat într-o altă lume plină de mistere, necunoscute, riscuri și tenebre…
Am moștenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanța de iarna si nu s-a mai intors niciodată! În primăvara anului următor, i s-a găsit trupul într-o prăpastie dupa topirea zăpezii. Atunci am primit prima lecție din „câmpul muncii”: niciodată să nu vorbesti prea mult si mai ales sâ nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care își petreceau concediile plătite (sponsorizate) de alții pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu știam mare lucru despre corupție, sau ce trebuie să faci in viată ca să urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fără să ai studii temeinice si o bază profesională de calitate.
Nici in compania unde am fost angajată prin repartiție guvernamentală, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obținute in facultate, nu aveau toti angajații studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit să se vorbească despre diplome false cum se-ntamplă in zilele noastre mai tot timpul.
Am învățat foarte multe în această viață și cred că nu aș fi fost mulțumită dacă aș fi optat pentru o altă activitate mai puțin stresantă, riscantă, consumatoare de energie fizică și psihică până la epuizare de multe ori. M-am obișnuit să-mi port de grijă singură, să evaluez orice situație pentru a lua decizii corecte. În perioada când eram economist stagiar am născut un copil, fiul meu. Acum mă uit în jurul meu și observ că femeile au alte priorități, nu vor să aibă copii. Eu mi-am început cariera în acest mod și evident că am suportat consecințele, umilința și persecuțiile, dar n-am regretat niciodată decizia de a avea un copil, primul, deoarece al doilea a urmat mai târziu!
Va urma.
august 8, 2024
Admin
amintiri, educatie, Elena Niculescu, in memoriam, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, parenting, parenting de Romania, Romania
atitudine, attitude, life, Romania, viata
În memoria părinților mei care au plecat dintre noi, tata în 8 februarie 1996, iar mama în 15 ianuarie 1997.
Părinții mei s-au născut în 1926, respectiv 1929. Copilăria, adolescența și tinerețea lor au fost marcate de situația de dinainte, din timpul și de după cel de-al doilea război mondial. Ne povesteau prin ce-au trecut, dar nu se plângeau/lamentau niciodată. Erau genul de oameni care acționau, căutau și găseau soluții pentru supraviețuire, pentru a le oferi celor trei copii o viață normală, cu tot ce le trebuie. Noi n-am cunoscut foamea și întotdeauna am fost îmbrăcați frumos deoarece ambii părinți au muncit tot timpul și erau foarte pricepuți în a mânui acul, foarfeca, croșeta, andrelele, tatăl meu a-nvățat să facă tipare, să croiască materiale, să realizeze un obiect de îmbracat de la A la Z! Mama mea în afară de faptul că știa să croșeteze, să tricoteze, să coasă la mașina de cusut, era o gospodină desăvârșită care gătea excepțional și făcea niște măncăruri deosebit de gustoase/apetisante.
Când au apărut cei trei copii în viața părinților noștri, familia locuia cu chirie în Bucureștii Noi la familia Fulfuc Gheorghe și Didina. Locuiam în două camere tip vagon și o marchiză folosită ca bucătărie. În curte exista un câine numit Buick și un coteț unde stăteau găini ori se creștea uneori un purcel. În spatele curții exista un loc urât mirositor care se numea wc.
Va urma.
iulie 3, 2024
Admin
"scoala altfel", brand, brand personal, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, educatie, Elena Niculescu, Elite intelectuale, hobby, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Uncategorized
afaceri, atitudine, attitude, business, life, viata
Am studiat astăzi top-ul liceelor din București și am aflat că pe primul loc se situează Colegiul Național ”Gheorghe Lazăr”unde a studiat fiul meu, pe locul cinci Colegiul Național ”Grigore Moisil” unde am învățat eu pe vremea când se numea ”Liceul nr.33”, iar pe locul 13 se află Liceul teoretic ”Alexandru Ioan Cuza” unde a intrat cu cea mai mare medie fiica mea.
Dimineață am citit ca de obicei comentarii răutăcioase la adresa elevilor care au absolvit clasa a opta după anii pandemici cu școala online, deoarece s-au publicat rezultatele evaluării naționale.
Mărturisesc faptul că am fost întrebată de către nepoata mea la un moment dat cum pot să afirm că mi-a plăcut matematica în școală? Întrebarea m-a pus serios pe gânduri și am realizat că e mare lucru să acumulezi și să asimilezi ceea ce ți se predă la școală.
Pe cei care bagatelizează eforturile elevilor și ale familiei acestora de a promova examenele de evaluare națională i-aș întreba ce medie au obținut la BAC după ce au frecventat școala fără sincope!
Elena Niculescu 
Comentarii recente