De-a lungul anilor am făcut mii de fotografii prin oraș, pe unele le-am pierdut atunci când a clacat hard-ul laptopului. Mi-am propus să nu mă întristez și să mă bucur de ceea ce a fost salvat în online.
Acum grădinile arată mult mai sărace ca-n anii trecuți, de aceea postez imagini retro din arhivele personale:
Câteva imagini din orașul în care m-am născut și în care am revenit întotdeauna din călătoriile mele prin lumea largă de-a lungul anilor: Grecia, Cipru, Kuwait, Dubai, Abu-Dhabi, Iordania, Austria, Germania, Norvegia, Suedia, Danemarca, Finlanda, Italia, Coreea de Sud. Am fost în multe orașe, am cunoscut/întâlnit foarte mulți oameni de afaceri din țările menționate, am întâlnit conaționali care lucrau la ambasadele și consulatele României, dar și români care se stabiliseră acolo prin căsătorie sau din alte motive.
Imaginile reprezintă Ateneul Român, Clădirea BNR de pe strada Doamnei, fântânile de la Blocul Romarta,
În ultimii ani s-a schimbat data la care încep școlile, de exemplu în acest an au început la 11 septembrie.
A fost un prilej pentru discuții și dezbateri despre tradiția de a oferi flori cadrelor didactice, despre festivitățile organizate în școli și mai ales despre componența prezidiului, deoarece există întotdeauna oameni care dau verdicte și ar dori să aibă audiență și notorietate.
Mi-am amintit de zilele când duceam copiii la grădiniță, sau la școală dimineața, în drum spre biroul din centrul vechi al Bucureștiului. Am găsit câteva fotografii de arhivă din acele vremuri:
Am prețuit oamenii care muncesc de când sunt pe lume! Am crescut într-o familie în care părinții noștri au muncit permanent ca să creasca și să întrețină trei copii de vârste apropiate, să-i îndemne să învețe la școală, la liceu și-apoi în facultate. Nu le-a fost ușor, dar nu s-au lăsat niciodată învinși de greutăți; ne îmbrăcau întotdeauna frumos cu forțe proprii deoarece erau foarte pricepuți și talentați. Pentru copiii noștri am fost la rândul nostru un model de oameni care-au muncit până la epuizare de foarte multe ori, deși nu ne plângeam, nu-i neglijam si am încercat să le oferim tot ce-i mai bun posibil. Nu le-am impus niciodată sa ne urmeze exemplul, deoarece așa ceva nu se face, dar viața demonstrează că s-au format ca oameni responsabili și dedicați familiilor pe care și le-au întemeiat!
Comentarii recente