Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
septembrie 5, 2020
amintiri, atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, natura, women imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
martie 30, 2020
amintiri, atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, femei, hobby flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Cu imagini #OnThisDay din alti ani, din alte primaveri:
Magnolia stelata de pe Calea Victoriei; acum nu stiu daca mai exista, daca mai infloreste…
Magnolia stelata din Cismigiu; cu ani in urma, oamenii legau snururi de martzisor in copaci. Acum toate parcurile din Bucuresti sunt inchise!
ianuarie 15, 2020
amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase atitudine, attitude, cultura, educatie, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat!
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)
Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)
Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.
In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.
Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.
Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:
Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!
ianuarie 3, 2020
amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel: 
noiembrie 14, 2019
amintiri, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, terapie prin imagini frumoase, toamna, wishes, women atitudine, attitude, Bucharest, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Motto: Culorile si frumusetea florilor ne pot oferi refugiul din calea tuturor „atentatelor” exterioare la starea de bine pe care ne-o dorim cu totii in fiecare zi!
septembrie 20, 2019
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, educatie, Elena Niculescu, femei, Festivalul George Enescu, imagini frumoase, Romania atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania Lasă un comentariu
La Multi Ani, Bucuresti!
Ateneul Roman – o cladire emblematica a Bucurestiului care a gazduit in ultimele saptamani (impreuna cu alte sali de concerte) Festivalul International George Enescu.
Cladirea BNR de pe strada Doamnei, zona in care am avut biroul si am lucrat zilnic peste douazeci de ani.
Fantana arteziana de la Universitate pe care am fotografiat-o de nenumarate ori in ultimii ani.
Fantana arteziana de la coloane – Calea Victoriei. Aici veneam cu mama mea in copilarie in drum spre magazinele Romarta, Victoria, „Cei trei ursuleti”, Romarta copiilor, Bucuresti, atunci cand mergeam la cumparaturi.
Fotografiile dateaza din arhiva mea personala #FB 2012, cand am inceput sa fac fotografii cu un IPhone.
iunie 30, 2019
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, business, comunicare, Elena Niculescu, femei, hobby, Romania, urari, vara atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Cele mai reusite petreceri de ziua mea despre care-mi amintesc cate ceva; altele le-am organizat la birou, impreuna cu diversi colegi de-a lungul anilor, uneori ne pria, alteori mai putin…
mai 31, 2019
amintiri, atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, Facebook, femei, know-how, nepoti, oameni de varsta a treia, parenting, parenting de Romania, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, Romania, viata Lasă un comentariu
Dupa votul din 26 Mai multe aberatii circula prin spatiul public, gradul de toxicitate fiind foarte concentrat! Citesc si ma ingrozesc de gandirea absurda a zeci de oameni inraiti si indarjiti, dar ma abtin de la comentarii si discutii directe care nu duc nicaieri; de aceea prefer o alta abordare a problemelor, mai indirecta.
Am intalnit atat in familia largita, intre prieteni, colegi, cunostinte, vecini, foarte multi parinti care-si nedreptateau copiii total, sau partial. Copii proveniti din mariaje diferite primeau tratamente diferite: unii erau uitati sau neglijati, altii erau iubiti excesiv si asa mai departe. Nici nu vreau sa-mi amintesc de copiii abandonati imediat dupa nastere, sau mai tarziu. Comportamentul parintilor in astfel de cazuri este greu de acceptat, de evaluat, dar cert este ca traumele cauzate copiilor in astfel de situatii sunt incomensurabile, indiferent de scuzele si argumentele invocate de parinti.
Stiu ca in societatea romaneasca multi copii ajunsi la varsta adolescentei sau a maturitatii isi desconsidera parintii, se rusineaza de originea lor, respectiv de parintii care i-au adus pe lume! De asemenea, multi parinti nu-si iubesc deloc proprii copii, nu se mandresc cu ei, nu le respecta dorintele si aspiratiile, nu-i sustin neconditionat.
Dar de-aici, pana la a le ascunde actele de identitate parintilor pentru a nu mai vota, cred ca-i o cale lunga pe care O minte normala de OM n-ar trebui s-o mentioneze in spatiul numit Facebook! 
#ParentingDeRomania
#comentariicititepepaginileamicilorFB
mai 29, 2019
amintiri, brand personal, Bucuresti, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, nepoate, nepoti, Romania atitudine, attitude, Bucharest, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Motto: Copiii nu se cresc usor, dar merita orice efort facut in acest sens!
Atunci cand am debutat in activitatea de economist dupa terminarea facultatii si eram in perioada de stagiu, cum era pe-atunci, am aflat la scurt timp ca urma sa nasc un copil. Desigur, colegii n-au primit vestea aceasta cu entuziasm, ci mai degraba cu ostilitate si un comportament abuziv si rautacios, venit mai ales din partea femeilor care erau majoritare!
Au existat tot felul de incercari de intimidare, de intins capcane, de umilire si asa mai departe! Culmea este ca multe dintre femeile care se purtau urat cu mine, aveau la randul lor copii. Dar nu conta acest aspect, deoarece ele se considerau superioare pentru simplul motiv ca aveau vechime. Unele nu aveau pregatire de specialitate si pentru ele eram un pericol social, desi eu nu ravneam la locul lor de munca. O colega mi-a spus la un moment dat in primii ani de activitate ca am un handicap; se referea la faptul ca am un copil mic de crescut si ingrijit…
Dupa ce-am nascut al doilea copil rautatile celor din jur s-au inmultit, dar i-am ignorat pe toti si mi-am urmat drumul cum am putut mai bine, desi nu mi-a fost deloc usor! Nu mi-a placut sa ma autovictimizez niciodata si nici sa ma lamentez inutil, dar am cautat intotdeauna solutii de rezolvare a tuturor situatiilor aparute.
Nu m-am lasat doborata de rautatile celor din jurul meu si mi-am crescut si educat copiii cum am stiut mai bine, i-am imbracat intotdeauna frumos si am fost mandra de ei.
Am facut scoala, facultatea, stagiatura si primii ani de activitate in perioada indoctrinarii, dar cu toate acestea nu m-am „contaminat” deloc! Citisem atat de multa literatura clasica, existentialista, simbolista, absurda, incat am devenit imuna la imbecilitati impuse de altii si atunci, ca si acum! Daca seful de cadre, sau ceilalti sefi emanau pretentii absurde ii ignoram cu succes! Nu mi-a placut niciodata sa fiu obedienta atata timp cat au existat si alte optiuni!
Recunosc faptul ca si eu am absentat motivat de la unele evenimente unice din viata copiilor mei, dar daca ei nu s-au suparat pe mine din acest motiv, inseamna ca am depasit cu succes acele etape ale vietii! Pentru prima zi de scoala a fiului meu am declansat o adevarata campanie de a refuza o delegatie externa, ceea ce pe vremuri ma putea costa foarte scump! Important este ca am reusit sa propun in locul meu o colega de la un alt departament care mi-a ramas recunoscatoare si eu am fost prezenta la scoala!
Acum am nepoate si nepoti si ma bucur sa petrec timp pretios cu ei de cate ori am ocazia!
Daca imbratisarea primita de la un copil mic este o minune, imbratisarea primita de la doi gemeni este un adevarat miracol!
mai 21, 2019
21 Mai, amintiri, atitudine, comunicare, Elena Niculescu atitudine, Bucuresti, comunicare, femei, flori, terapia prin imagini frumoase Lasă un comentariu
Povestea prenumelui meu Elena:
Tatal meu se numea Constantin, iar mamei mele i se spunea Lenuta. Bunica din partea tatalui se numea Elena, iar tatal meu a dorit sa port numele mamei sale, desi la botez am primit un altul ramas secret. Astfel am devenit oficial Elena, desi niciodata nu mi s-a spus astfel in familie, la scoala, intre prieteni si asa mai departe! De 21 Mai era mare sarbatoare la noi in familie si eu am continuat traditia!
Un gand pios pentru parintii si bunica mea plecati in alta lume.
Elena Niculescu 
Comentarii recente