Analiza zilei de 28 Iunie 2012

Lasă un comentariu

Cand oamenii isi pun piedici unii altora, rezultatul poate fi o reusita sau un fiasco total.

In principiu nu-mi plac oamenii obraznici pana la impertinenta…dar admit ca in anumite situatii numai acestia reusesc sa anihileze pornirile malefice ale altora…

Cazuri de femei patetice care discuta despre onoare…
Ce-i onoarea la urma urmei?
Dati-mi un exemplu de om cu onoarea nepatata!
Dati-mi un exemplu de lider demn de urmat!

Exercitiu de imaginatie…

Sunt oameni care tot n-au inteles ca ei nu sunt Centrul Universului…egocentrismul acesta exacerbat nu face altceva decat sa-i puna intr-o lumina proasta…

Jocuri de cuvinte „en vogue”: legitim, dar nelegitim…sa se modifice prin partile esentiale, dar sa nu se schimbe nimic…si ar mai fi cateva…

Imagine de sezon:

Despre delegatii in strainatate

Lasă un comentariu

Apropos de plecat in delegatii in strainatate: mi-am amintit brusc episodul care se repeta de cateva ori pe an cand am inceput eu sa lucrez ca economist stagiar; intotdeauna plecau altii in delegatii pe tarile lucrate de mine…pana-ntr-o zi cand un nou director ne-a cerut sa ne prezentam fiecare absolvent activitatea. Si a ramas surprins cand a aflat ca nu plecasem niciodata in afara. Din acel moment s-a schimat totul pentru mine, iar sefa mea a trebuit sa accepte situatia si sa ma urasca in consecinta…dar am supravietuit!
Foamea de plecat in strainatate era acuta inainte de ’90, dar se pare ca pentru unii este la fel si acum…noi aveam o diurna simbolica de 25$/zi sau chiar mai putin si negociam contracte de milioane…acum se pleaca pe diurne mari, dar ce mai conteaza?

La un moment dat am avut un sef de serviciu caruia ii eram inlocuitor…adica el se plimba si eu trebuia sa raspund la toate intrebarile in locul lui. Era un tip simpatic, ne dadea martisoare metalice de 1 Martie, pleca in Australia in locul meu si-mi cerea sa-i traduc corespondenta externa in engleza, ceea ce ma agasa foarte tare.

A suivre…

Se poate vorbi despre sfarsitul capitalismului in lume? Sau despre un nou socialism?

Lasă un comentariu

De cativa ani ma preocupa aceasta intrebare si pe mine: ce se intampla in lume? In ce tari mai exista capitalism si unde socialism, sau comunism? Ce se intampla in Romania?

Astazi am citit acest articol postat pe Facebook:

http://www.dailybusiness.ro/bloguri/valentin-gros/altele/sfarsitul-capitalismului-un-nou-socialism-
Birocratie, ineficienta, munca-n zadar, productie de dragul productiei, lipsuri materiale, frig, servicii sociale jalnice, minciuna, demagogie, suprimarea libertatilor, politie politica, zero perspective.

Am trait toate astea in socialism. Dar atunci aveam ceva: speranta ca poate intr-o zi scapam, reusim cumva sa avem capitalism si atunci va fi bine.

Nu mai e socialism. Dar nici nu lesinam de prea mult bine. Am ajuns la sfarsitul capitalismului? DailyBusiness.ro a adresat aceasta intrebare unor cunoscuti specialisti in finante.

Niciunul nu a raspuns transant „da”. Dar toti au scos in evidenta „bube” ale unui sistem mondial tot mai fragil.

Atat de fragil incat falimentul unei banci declanseaza o criza care dureaza trei ani, insensibila la programele de redresare anuntate de guverne. Iar un mic „cutremur” la bursa din New York transmite zguduiala pana la Bucuresti.

Tari renumite au datorii imense. Oamenii, la randul lor, cumpara pe credit. Politicieni, sociologi, economisti avertizeaza ca nu putem trai la infinit „pe bani viitori”. Avertismentele raman fara efect.

Statele vestice se imprumuta de la China, tara aia cu partid unic si restrictii la site-uri, cumparat case si facut copii. In anii ’90 spuneam ca daca socialistii ar fi fost mai destepti decat capitalistii, dupa caderea Cortinei de Fier am fi cumparat noi fabrici si banci prin Austria si emigrau italienii la munca in Romania. Acum ne gandim ca daca sistemul capitalist era atat de bun, astazi occidentalii ar fi cumparat bonduri chinezesti.

Fraza „putem tipari oricat de multi bani” nu a fost rostita de un falsificator misterios, ci de seful unei institutii care asta are in obiectul de activitate, sa tipareasca bani. Perfect legal. Si inflationist.

Scade puterea de cumparare? Intarim moneda. Scartaie exporturile? O slabim. Banul nu mai este rasplata valorii, ci instrumentul „masurilor etatiste”.

Nu mai credem demult ca „meseria nu ti-o ia nimeni”. Ba ti-o ia imigrantul (sau chiar compatriotul) care accepta un salariu mai mic.

Anul acesta tinerii din tarile dezvoltate si-au exprimat opinia despre sistem: au spart vitrine si au incendiat masini.

Mai putem vorbi de concurenta intr-o lume globalizata, unde marile corporatii si-au impartit pietele, contractele cu statul sunt cele mai profitabile afaceri, iar majoritatea IMM-urilor au vreo 2-3 clienti, fosti sefi ai „antreprenorilor” care fenteaza taxele cu SRL-ul?

Ati vazut angajatul de la multinationala? Mananca, doarme, munceste, se imbraca si se tunde conform cu fisa postului, la serviciu (pardon, job) are interzis la mess si YouTube si cand il prinde cu Solitaire, ii taie 10%. Daca asta e omul modern, actionand entuziast si inventiv in economia de piata, eu sunt Stahanov, eroul muncii socialiste din propaganda sovietica.

Randurile de mai sus nu se vor o critica a sistemului capitalist, ci mai degraba o reflectie pe marginea spuselor lui Ilie Serbanescu (citez din memorie): „ce traim acum e un socialism mondial, in care noi toti platim oalele sparte de banci si de guverne”.

Un comentariu plasat de catre Ovidiu Badita m-a pus pe ganduri:

” E adevărat, capitalismul a ajuns la limită. Iar limita nu este socialismul. Ci fascismul. Ne îndreptăm din ce mai rapid spre un fascism feroce, unde, spre deosebire de modelul Italian, corporațiile dețin statul, nu statul deține corporațiile. Rezultatul final oricum e acelaș. O plutocrație.
Cât despre socialism… să nu ne îmbătăm cu apă chioară. Socialism nu a fost în nici o țară influențată de URSS. A fost o formă de stalinism. Un regim totalitar, dictatorial. Așa erau vremurile.
Socialismul se poate observa mai degrabă în Suedia. Și merge destul de bine. Dar nu e politicos să spunem asta.”

Este adevarat: in Suedia anilor ’80 se regaseau foarte multe elemente reprezentative pentru socialism, ulterior situatia s-a mai degradat si acolo, iar oamenii au devenit nemultumiti.

Am putea lua si alte exemple de tari unde grija fata de om si asistenta sociala faceau ca oamenii sa se simta protejati.

Criza globala care a izbucnit in toamna lui 2008 a determinat accelerarea unor procese in evolutia economiilor tarilor lumii, a acutizat altele, a creat alte antagonisme, au aparut alti lideri mondiali. Evolutia a fost rapida si aparent fara logica.

Ramane deschisa intrebarea: ce regim este in acest moment in China, dar in Romania sau in alte tari?

Dar in SUA?

Un articol foarte interesant pe aceasta tema:

http://truth-out.org/opinion/item/9139-capitalism-is-taboo-in-america

Paradoxul omenirii in secolul XXI

Lasă un comentariu

Paradoxul omenirii in secolul XXI: oamenii ar trebui sa munceasca pana la 70-80 de ani, dar tinerii pana-n 25 de ani nu sunt angajati in proportii intre 20-25% in lume.
In concluzie, aberatiile se aduna din toate partile pentru ca batranii sa-i urasca pe tineri si viceversa…

Jubileul de Diamant al Reginei Marii Britanii

Lasă un comentariu

Marele eveniment s-a petrecut la Londra in fata multor oameni care au participat sub ploaia rece care cadea din cer…

O multime de lucruri interesante despre Regina Elisabeta a II-a am citit aici.

Regatul Unit este in sarbatoare in acest weekend. Iar asta pentru ca Regina Elisabeta a II-a, in varsta de 86 de ani, isi celebreaza Jubileul de Diamant, adica 60 de ani de cand se afla la conducerea tarii. Wall-Street.ro iti prezinta 20 de lucruri pe care le-a facut unul dintre cei mai longevivi suverani din istorie.

Este al doilea cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii. Doar alti cinci au mai avut peste 50 de domnie: Regina Victoria (63 de ani), George al III-lea (59 de ani), Henry al III-lea (56), Edward al III-lea (50 years), James al VI-lea al Scotiei (58 de ani). Practic, singurul suveran care si-a mai sarbatorit Jubileul de Diamant este Regina Victoria.

Primul premier care s-a nascut in timpul domniei de 60 de ani a Elisabetei a II-a este Tony Blair, acesta nascandu-se in mai 1953, cu o luna inainte de incoronarea oficiala a Reginei.

In timpul domniei Reginei, s-au succedat sase papi: Pius al XII-lea, Ioan al XXIII-lea, Paul al VI-lea, Ioan Paul I, Ioana Paul al II-lea si Benedict al XVI-lea.

Regina patroneaza in jur de 600 de organizatii care lupta pentru diferite cauze.

Din 1952 si pana acum, Regina a oferit 404.500 de titluri de onoare.

A raspuns la circa 3,5 milioane de scrisori in cei 60 de domnie.

A trimis in jur de 540.000 de telegrame in Regatul Unit si Commonwealth catre cuplurile care au sarbatorit “nunta de diamant”, adica 60 de ani de la casatorie.

Regina si sotul sau, Printul Filip- Ducele de Edinburgh, au trimis aproximativ 45.000 de felicitari de Craciun in ultimii 60 de ani.

Reginei i s-au facut 129 de portrete in timpul domniei sale.

Primul film despre viata Familiei Regale a fost realizat in 1969 si a fost prezentat in ajunul investiturii Printului Charles ca Print de Wales.

Regina a lansat site-ul official al Monarhiei Britanice in 1997, pentru ca din 2007 monarhia sa fie prezenta si pe YouTube, din 2009 pe Twitter, iar din 2010 pe Facebook si Flickr.

In 60 de ani de domnie, Regina a avut 261 de vizite oficiale peste hotare.

Printre cadourile “in viata” pe care le-a primit Regina in timpul vizitelor oficiale se numara: doua broaste testoase pe care le-a primit in 1972 in Insulele Seychelles, un elefant in varsta de sapte ani denumit Jumbo (primit tot in 1972 de la Presedintele Camerunului) si doi castori negri.

Primul meci de fotbal la care a participat Regina Elisabeta a fost in 1953.

A invatat cum sa conduca o masina in 1945.

Are 30 de fini.

Regina s-a nascut pe 21 aprilie 1926 la Londra si a fost botezata pe 29 mai in Capela Privata a Palatului Buckingham.

Desi ziua de nastere a reginei este pe 21 aprilie, aceasta este sarbatorita oficial in iunie.

In ultimii 60 de ani au mai fost doar trei sefi de state care si-au sarbatorit „Jubileul de Diamant”: Regele Bhumibol Adulyadej al Thailandei si-a celebrat longevitatea la tron in 2006, fostul Sultan al Johorului (in prezent parte a Malaysiei) si-a sarbatorit jubileul in 1955, iar Imparatul Hirohito al Japoniei in 1986.

Regina primeste anual in jur de 50.000 de oameni la diferitele banchete, pranzuri, cine, receptii, petreceri care au loc la Palatul Buckingham.

Regina si printul consort, Ducele de Edinburgh sunt casatoriti de 64 de ani.

Detalii si fotografii de la eveniment aici:

http://news.yahoo.com/photos/queen-elizabeth-s-diamond-jubilee-

Suedia a castigat la Eurovision 2012

Lasă un comentariu

Dupa Abba, acum si Loreen…

Suedia a castigat detasat, iar Romania s-a clasat pe locul 12.

Detalii aici.

„Suedia, reprezentată de Loreen cu melodia „Euphoria”, s-a clasat pe locul întâi în finala Eurovision 2012, la mare distanţă faţă de celelalte ţări. Mandinga, reprezentanta României, a adunat cu „Zaleilah” numai 71 de puncte.”

Cu Euro, sau cu Drahma?

Lasă un comentariu

Grecia se afla din nou intr-un moment crucial despre care se vorbeste mult in mass-media:
http://www.zf.ro/business-international/der-spiegel-acropole-adio-de-ce-ar-trebui-ca-grecia-sa-paraseasca-euro-

„Plecarea Greciei „nu ar fi neapărat fatală, dar nu este deloc atractivă”, a declarat sâmbătă Patrick Honohan, membru în Consiliul Guvernatorilor Băncii Centrale Europene, potrivit Bloomberg.

Ieşirea Greciei din zona euro este posibilă din punct de vedere tehnic, dar ar aduce daune monedei euro, a adăugat el.

Ministrul german al Finanţelor, Wolfgang Schaeuble, a reiterat, într-un interviu acordat Suddeutsche Zeitung, că statele UE care vor ca Grecia să respecte măsurile de austeritate nu pot forţa statul să stea în zona euro.

Dezbaterea creştere economică versus austeritate se va plasa în centrul discuţiilor din următoarele zile dintre proaspăt alesul preşedinte al Franţei, Francois Hollande, şi cancelarul german Angela Merkel.

Hollande a fost promovat de Partidul Socialist şi şi-a bazat campania electorală pe promisiuni privind creşterea economică şi renegocierea pactului fiscal al UE, în timp ce Merkel şi-a impus în ultimii doi ani politica de austeritate în UE.”

Intrucat educatia mea in lumea valutelor a-nceput cu Drahma greceasca pe vremea cand la un dolar primeai patruzeci si ceva de drahme, as putea sa afirm ca nu cred in intorcerea Geciei la fosta moneda nationala, iar daca acest lucru se va intampla va fi cu urmari serioase pentru uniunea monetara – vechiul deziderat al Uniunii Europene.

Care ar putea fi urmarile crizei din Grecia pentru Romania?

Un articol interesant de lecturat:

http://www.romanialibera.ro/bani-afaceri/finante/de-ce-tusim-noi-cand-raceste-grecia-

Un alt articol care merita citit:

http://www.zf.ro/business-international/de-ce-nu-i-mai-vrea-nimeni-pe-greci-in-zona-euro-vezi-aici-imaginile-care-i-au-revoltat-pe-nemti-

Update 16.05.2012:

Principiul domino-ului…in curand vom asista la falimente rasunatoare daca nu se stabilizeaza situatia in Grecia, iar la noi 15% din sistemul bancar il constituie capitalul grecesc. In 2008 grecii erau printre cei mai importanti investitori din Romania…imi amintesc de o reuniune pe aceasta tema…
Ce credeti ca fac grecii in timp ce politicienii de la Atena se ceartă?…http://goo.gl/n4hBO

Update 17.05.2012:

http://www.evz.ro/detalii/stiri/banca-centrala-europeana-a-sistat-finantarile-pentru-unele-banci-grecesti-

Astazi este Ziua Internationala a Francofoniei

Un comentariu

Eu sunt francofona de cand ma stiu, din familie as putea spune, iar apoi la scoala am avut o invatatoare care iubea limba franceza, desi nu  era prevazuta ca materie in programa scolara. Din clasa a cincea pana in ultima clasa de liceu am facut limba franceza cu o profesoara de exceptie care mi-a fost si diriginta in liceu. De la ea am invatat sa iubim literatura franceza si sa vorbim corect limba lui Moliere. Despre Rimbaud, Verlaine, Lamartine, Eluard, Simone de Beauvoir, Camus si Sartre de la doamna profesoara am aflat multe amanunte interesante. Despre curentele din pictura franceza am citit tot ce se putea gasi de citit la noi.

Am dat examen la facultate in limba franceza ca proba eliminatorie si am urmat cursuri, am dat examene, mi-am luat atestat de vorbitor de limba franceza. Este adevarat ca a ramas mai mult o limba de suflet pentru mine, deoarece am folosit-o mai putin, limba engleza fiind cea mai des vorbita in toate tarile lumii.

Imi place sa ascult muzica in limba franceza si desi n-am vizitat Franta niciodata imi place sa vorbesc frantuzeste cand am ocazia.

Opt secole de sminteala financiara

Lasă un comentariu

„Această carte* face o istorie cantitativă a crizelor financiare, sub diversele lor înfăţişări. Mesajul nostru este simplu – tot ce se întâmplă acum s-a mai întâmplat şi înainte.(…) Dacă există o notă comună în ampla diversitate a crizelor pe care le analizăm în această carte, atunci e vorba despre faptul că acumularea excesivă a datoriilor în timpul unui boom – indiferent dacă în contul statului, al băncilor, al corporaţiilor sau al consumatorilor – ridică adesea riscuri sistemice mai mari decât ar părea la prima vedere. (…) În cartea de faţă studiem mai multe tipuri diferite de crize financiare.(…) Crizele financiare nu sunt câtuşi de puţin un fenomen nou. Ele există de când au apărut banii şi pieţele financiare.(…) În cartea de faţă, atenţia noastră se concentrează în primul rând asupra a două tipuri particulare de criză, cu deosebită relevanţă pentru vremurile moderne – crizele datoriei suverane şi crizele bancare. Ambele au în spate o istorie care se întinde pe multe secole şi traversează zeci de graniţe.”

De-a lungul istoriei – spune editura -, ţări bogate şi sărace deopotrivă au trecut printr-o varietate de crize financiare, dând bani cu împrumut, luând bani cu împrumut, prăbuşindu-se şi ridicându-se la loc. De fiecare dată, experţii au proclamat: „De data asta e altfel” – pretinzând că vechile reguli de evaluare nu se mai aplică şi că noua situaţie nu seamănă aproape deloc cu dezastrele din trecut. Această carte demonstrează că această abordare pleacă de la o premisă greşită. Acoperind şaizeci şi şase de ţări, de pe cinci continente, De data asta e altfel prezintă o trecere în revistă completă a varietăţilor de crize financiare şi ne călăuzeşte prin opt secole uluitoare de insolvenţe guvernamentale, panici bancare şi accese inflaţioniste – pornind de la deprecierile de monedă din epoca medievală şi ajungând până la catastrofa creditelor substandard din zilele noastre.

Carmen Reinhart şi Kenneth Rogoff, doi economişti reputaţi, ale căror studii au influenţat dezbaterile despre politicile de acţiune care să răspundă actualei crize financiare, ne provoacă intelectual, susţinând că aceste crize financiare sunt un ritual de trecere universal pentru toate naţiunile – fie ele economii de piaţă avansate, fie încă emergente.

„O lectură esenţială… atât pentru originalitatea ei, cât şi pentru tiparele de comportament financiar pe care le aduce la iveală.” – The Economist

De data asta e altfel nu numai că explică, pur şi simplu, ce s-a întâmplat în cea mai recentă criză financiară. Cartea vine şi cu o hartă-itinerar care ne arată cum vor merge lucrurile în anii ce urmează.” Edward Chancellor, The Wall Street Journal

„Toţi cei care lucrează cu politici publice ar trebui să aibă în bibliotecă această carte şi s-o deschidă îndeosebi atunci când lucrurile par să meargă bine; va avea efectul terapeutic al unui duş rece de luciditate.” Greg Ip, Washington Post

„Foarte simplu spus, este cea mai bună cercetare empirică a crizelor financiare care s-a publicat vreodată. Acoperind sute de ani şi punând la un loc o varietate ameţitoare de date, Reinhart şi Rogoff au adus o contribuţie cu adevărat eroică la studiul istoriei financiare. De unul singur, acest volum magnific valorează cât o mie de modele matematice!” Niall Ferguson, autorul cărţii The Ascent of Money.

Cartea cuprinde aproximativ o sută de pagini cu tabele extrem de interesante, rezumate istorice ale crizelor bancare.

*) Carmen M. Reinhart. Kenneth Rogoff – De data asta e altfel. Opt secole de sminteală financiară. Editura Publica. Traducere din limba engleză de Smaranda Nistor. Co-lecţia de economie.

http://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/opt-secole-de-sminteala-financiara-

Qatarul cumpara Europa, tara cu tara…

Lasă un comentariu

Din Adevarul.ro

„Micul stat din Golf a achiziţionat o mare parte din edificiile celebre ale Marii Britanii, după ce a cumpărat tot ce a putut în Franţa. Pe malul Tamisei, pe London Bridge, se va ridica un turn imens, vizibil de la kilometri distanţă. Clădirea „Shard” (Ciobul), căci despre ea este vorba, va fi cea mai înaltă din Europa atunci când va fi gata. Este un monument din sticlă şi oţel  şi va fi cel mai reprezentativ simbol al dominaţiei Qatarului în Marea Britanie, scrie „Daily Mail”.

 Edificiul va avea o sută de etaje şi va găzdui birouri, restaurante, hoteluri, apartamente, fiind proiectat de Renzo Piano, coarhitect al Centrului Pompidou din Paris. Turnul Shard costă 1,8 miliarde de euro şi este finanţat în proporţie de 80% de patru bănci şi fonduri de investiţii ale emiratului. Se zvoneşte că două apartamente de lux, ce se extind pe câte un etaj fiecare, vor fi rezervate familiei regale din Qatar. De la ferestrele acestora, şeicii vor putea admira capitala brita-nică.

De aproximativ cinci ani, prin intermediul unor entităţi precum Qatar Holding, Qatari Diar, Barwa Chesfield , emiratul a investit zeci de miliarde de euro în Marea Britanie. Banii au fost parţial injectaţi în capitalul social al marilor companii britanice listate la Bursă.

În estul Londrei, micul stat din Golf deţine întregul cartier financiar Canary Wharf, clădirile aparţinând în majoritate grupului Songbird Estates. Când Barclays a avut probleme financiare, Qatar Investment Authority a devenit principalul acţionar al centrului financiar al Londrei. QIA a investit deja 10 miliarde de lire în Marea Britanie, mult mai mult decât plănuise iniţial.”

Older Entries Newer Entries