De Ziua Culturii Nationale in Romania

ianuarie 15, 2020

Admin amintiri, arta, atitudine, brand personal, Elena Niculescu, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, motivational, new trends & ideas, Romania, terapie prin imagini frumoase , , , , , , , , , Lasă un comentariu

De Ziua Culturii Nationale as dori sa-mi exprim convingerea ca bagajul cultural al fiecarui roman este o carte de vizita foarte importanta, elocventa si usor de detectat!
Daca mostenirea genetica nu-i suficienta, fiecare este liber sa adauge cultura si cunoastere in bagajul personal! (Adica, sa nu dea vina pe parinti ca au fost oameni simpli, ca nu i-au dus la teatru, ca n-au avut biblioteci in casa s.a.m.d.)

Am intalnit multi oameni in viata reala, sau in cea virtuala, care nu se mandreau cu parintii lor si-i acuzau de diferite carente in formarea lor ca indivizi scoliti; desigur exista situatii si situatii, uneori parintii nu-si incurajeaza si sustin neconditionat copiii, dar raman la convingerea ca cine vrea cu adevarat sa invete si sa-si largeasca universul cunoasterii, poate s-o faca in conditiile unor eforturi suplimentare! (Nu-i suficient sa se lamenteze si sa-i acuze pe altii de frustrarile personale.)

Eu am citit foarte multe carti pe vremea cand eram in liceu si apoi in timpul facultatii; in afara lecturilor obligatorii din programa scolara, citeam revistele de specialitate unde aflam noutati din domeniul literaturii, aveam abonamente la bibliotecile din Bucuresti, mergeam in librarii si anticariate unde cumparam carti din bursa si astfel mi-am alcatuit o biblioteca personala in plus fata de cea a familiei. Ma refer aici la secolul XX, atunci cand lumea digitala nu aparuse inca la noi in tara.

In anii ’90 lumea s-a schimbat prin aparitia calculatoarelor, iar in anii doua mii internetul a facut posibil accesul la informatii din lumea digitala. Evolutia s-a accelerat pentru cei interesati de cunoastere, nu pentru toata lumea insa! Foarte multi oameni au ales din ceea ce li s-a oferit in plus numai avantajele unei lumi facile si futile.

Intentionam sa-mi public memoriile, dar pana una-alta am pictat peste sase sute de tablouri in perioada 15 iunie 2011 – decembrie 2016. Am studiat Istoria Artelor pe cont propriu in clasa a douasprezecea, am rasfoit albume de arta si am citit vietile marilor pictori ai lumii. Dar am urmat Facultatea de Comert Exterior si am activat ca economist.

Am facut in ultimii ani mii de fotografii, din unele am alcatuit colaje pe care-mi face placere sa le revad:

 

Terapia prin imagini frumoase m-a ajutat in ultimii ani sa depasesc multe momente dificile si sa-mi recapat echilibrul de care avem cu totii atat de multa nevoie in viata!

Trei decade din viata

ianuarie 3, 2020

Admin amintiri, antreprenori, arta, atitudine, brand, brand personal, bunici, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri , , , , , , , , , Lasă un comentariu

Daca ar trebui sa fac un bilant al ultimilor treizeci de ani, acesta ar arata astfel:
– anii nouazeci au fost cei ai sperantelor, ai acumularii de noi experiente, cunostinte in domeniul economic si al provocarilor in domenii noi, ca de exemplu privatizarea.
– anii doua mii au constituit acumularea experientei legate de economia de piata in care intrase Romania dupa anul 1990. Entuziasmul si dezamagirile s-au tinut lant in acei ani; eforturile de supravietuire s-au inmultit, iar rezultatele n-au fost nici pe departe la inaltimea planurilor si asteptarilor, dar s-au intamplat si lucruri bune.
– au urmat anii 2010-2019 care mi-au adus bucurii nemaintalnite pana atunci alaturi de noile comori ale familiei: generatia alpha a nepoatelor si nepotilor.
In plus, in perioada 15 iunie 2011-decembrie 2016 am pictat peste sase sute de lucrari de diverse dimensiuni, am avut doua expozitii de pictura, mi-am atras admiratori si am starnit dusmanii.

An Nou Fericit! Happy New Year!

decembrie 31, 2019

Admin atitudine, iarna 2019, Romania , , , Lasă un comentariu

22 Decembrie 2019

decembrie 22, 2019

Admin Bucuresti, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania , , , , , , Lasă un comentariu

Pentru unii dintre noi, aceasta zi este incarcata de amintiri halucinante, chiar foarte triste, pentru altii ziua de azi nu reprezinta mai nimic in realitate, dar multi dintre ei si-au pus imaginatia sa lucreze si uite-asa rezulta tot felul de povesti care sunt numai bune de spus la „gura sobei” pe #FB in preajma Craciunului.

Am trait revolutia din decembrie 1989 in centrul Bucurestiului, in strada Doamnei unde aveam biroul, iar de-acolo pana acasa foloseam metroul; am vazut totul de pe terasa cladirii si am circulat prin teroare si printre gloante! Am trait atunci zile si nopti cumplite…

„In aceste zile, mai mult ca niciodata in timpul anului, fariseii de serviciu incearca sa confiste revolutia si sa si-o insuseasca in totalitate si-n exclusivitate! Ei si numai ei sunt adevaratii eroi ai neamului, recunoscuti ori nerecunoscuti oficial. De dimineata l-am auzit la radio vorbind pe unul dintre ei, pe care-l stiam de prin anii ’80, dar despre care nu stiam cum a ajuns in guvern la un moment dat! Acum m-am lamurit.
Dar cele mai amuzante povesti despre eroismul inventat mi se par a fi cele relatate de cei care nici nu se nascusera in ’89, ori erau mici copii.
Eu cred ca putina decenta si luciditate nu strica nimanui!
#revolutialaromani” 

Bradul de Craciun de-a lungul ultimilor ani

decembrie 20, 2019

Admin Christmas, Craciun, iarna 2019, stil de viata , , , , , , Lasă un comentariu

Craciunitze, aranjamente si alte decoratiuni interioare:

Panseuri matinale

noiembrie 5, 2019

Admin economia de piata, economie, educatie, Elena Niculescu, politica comerciala, politica externa, politica romaneasca, politicieni romani, Romania , , , , , Lasă un comentariu

Mesajele saptamanii:
“Alea iacta est”, “Rien ne va plus, les jeux sont faits”! In traducere libera: zarurile au fost aruncate, nu se mai poate face nimic, jocurile sunt facute!
Mi-am amintit ca in curand se implinesc treizeci de ani de la Caderea Zidului Berlinului si realizez ca si atunci am trait vremuri de incertitudine si de speranta; suntem prea mici intr-o lume foarte mare plina de provocari, de pericole si de jocuri puse-n scena de la pupitre inalte care se dovedesc a fi de cele mai multe ori obscure.

Parenting de Romania

octombrie 27, 2019

Admin atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, nepoate, nepoti, Romania , , , , , , , Lasă un comentariu

Scriam in 2017:

Copiii sunt teribilisti la o anumita varsta care difera de la o generatie la alta! Ieri am citit si eu articolul despre balul bobocilor de la Cluj, am vazut fotografiile postate acolo si mi-am amintit momente mai speciale din copilaria copiilor mei, cum era si normal! Stiam ca in anturajul copiilor exista unii proveniti din familii dezorganizate, unde parintii consuma alcool, unde educatia si supravegherea acestora lasa mult de dorit, dar cu toate acestea eram constienta ca trebuie sa tin legatura cu scoala, sa fiu conectata la realitate si sa-mi constientizez copiii asupra riscurilor si pericolelor care pot rezulta din anumite derapaje de la conduita. Cea mai mare surpriza a fost sa ma-ntalnesc intr-o zi pe strada cu un coleg de clasa a patra care cumparase o sticla de sampanie pentru a sarbatori la scoala sfarsitul de an! Si o alta surpriza a fost dupa ce am scos de la developat un film si m-am uitat pe fotografiile facute de copii la ziua unei colege (prin clasa a saptea!) cu aparatul nostru de fotografiat. Atat am de spus, iar cine are copii stie cat de important este ca traind in colectivitate unde apar tot felul de situatii si exista o mare varietate de oameni, sa iesi intotdeauna pe usa principala, nu pe cea din spate!
#parentingdeRomania

Copiii sunt in continuare inclinati spre comportamente teribiliste, desi unii se manifesta mai temperat, iar altii se situeaza la extreme. Important este sa-i asculti si sa incerci sa-i intelegi, sa comunici cu ei, sa-ti faca marturisiri, sa le dai sfaturi de care sa tina cont. Acum discut cu nepoatele si nepotii; e minunat sa mi se confeseze si astfel pot sa le spun parerea mea, sau ii indrum sa vorbeasca cu invatatoarea, cu parintii lor. Un copil care se confeseaza adultilor de langa el, reuseste sa se elibereze de povara grijilor cotidiene, ceea ce conteaza foarte mult.

Trotinetistul

octombrie 20, 2019

Admin atitudine, Elena Niculescu, povesti din Bucuresti, stil de viata, tendinte , , , , , , Lasă un comentariu

Zilele trecute in metroul foarte matinal s-a urcat omul „cool&trendy” al zilelor noastre: cu trotineta si cafeaua la purtator. 
Afisa un aer nonsalant, si-a parcat trotineta cu maxima concentrare langa o bara, isi savura cafeaua in pahar de plastic cu o privire pierduta in interior…Parea cam obosit!
#PovestiDinBucuresti

Despre romanii de pretutindeni in lume

august 26, 2019

Admin atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women , , , , , Lasă un comentariu

Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.

Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.

Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.

M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!

Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!

Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!

Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…

In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!

Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!

Poveste de viata

august 22, 2019

Admin educatie, Elena Niculescu, femei, stil de viata, women , , , , Lasă un comentariu

Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”

Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.

Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!

Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!

Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!

Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea. 

Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!

 

Older Entries Newer Entries