august 6, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, economie, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, women
afaceri, atitudine, attitude, know-how, life, Romania, tari straine, viata
Ieri pe un canal tv era ziua muzicii anilor ’80 (optzeci). Erau melodii cunoscute, hiturile acelor ani care se auzeau si la noi (unele dintre ele), dar videoclipurile se vedeau mai putin, sau deloc. Au fost prezentate melodii cantate in tineretea lor de Joe Cocker, Mick Jagger, Prince, David Bowie, George Michael (Wham), Whitney Houston, Britney Spears, Madonna, Laura Brannigan, Robin Gibb si Barbara Streissand, Phil Collins, Bonnie Tyler, Rod Stewart si multi altii de care n-am mai auzit de atunci. Ma gandeam cati dintre cei enumerati mai sus, ajunsi celebri, nu mai sunt printre noi.
Ca sa vorbesc in continuare despre anii optzeci: tot ieri am realizat ce ani grei au fost acestia pentru mine in viata particulara; cu modificari majore la serviciu unde am fost obligata sa schimb de trei ori nomenclatorul de produse si zonele geografice pe care le-am lucrat (si vizitat, implicit! Mai putin Australia). Am trecut de la tesaturi din bumbac, la tricotaje, de la Grecia, Cipru, la Orientul Mijlociu si Australia, apoi la tarile nordice: Danemarca, Suedia, Norvegia si Finlanda. Intre orient si tarile nordice am nascut al doilea copil, o mare bucurie intr-o lume destul de zbuciumata. Nu m-am victimizat niciodata si de multe ori ma-ntreb cum de am rezistat?!? N-am cerut niciodata nimic de la nimeni, nici macar o marire de salariu , ori vreun favor! De aceea mi-e greu sa-i inteleg pe cei carora le este bine si se lamenteaza tot timpul.
Cred ca totul tine de educatia primita si de cum te pozitionezi in viata fata de ceilalti.
august 5, 2017
Admin
flori, hobby, vara, women
atitudine, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 9, 2017
Admin
Bucuresti, Elena Niculescu, flori, natura, Romania, women
Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
iulie 7, 2017
Admin
comunicare, consultanta de specialitate, copii, parenting de Romania, Romania, women
atitudine, attitude, femei, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Exista femei care vor sa-si creasca descendentii asa cum scrie in manualele de parenting si n-ar fi nimic rau aici, numai ca de foarte multe ori sfaturile primite ar trebui selectate, adaptate unor situatii conjuncturale aparte si nu aplicate „ca la carte” numai de dragul afirmatiei: petrec un timp de calitate/pretios cu al meu copil, deoarece asa da bine pe platformele de socializare!
De fapt, ce-nseamna sa-ti petreci timpul cu un copil mic? Inseamna sa-ti lasi telefonul de o parte, sa lasi alte activitati si sa te concentrezi asupra copilului in exclusivitate: sa te joci cu el, sa-i canti, sa-i citesti, sa-i spui povesti, sa-i explici, sa-l inveti sa deseneze si asa mai departe! Nu-i cine stie ce filosofie aici, dar pentru copil conteaza foarte mult! Aceste momente unice se pot consuma de regula in casa, in camera copilului, sau acolo unde nimeni si nimic nu te poate deranja, ori deturna!
Eu consider ca nu-i asa de greu, dar merita incercat! Copiii au o memorie foarte buna si astfel de momente frumoase li se intiparesc in minte pentru totdeauna!
iulie 7, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, copii
atitudine, attitude, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
In cazul meu, ani de zile umplerea de valize insemna de cateva ori pe an plecarea in delegatii de serviciu! Intr-un ianuarie mi-a trebuit chiar o furgoneta-taxi deoarece aveam genti intregi cu colectii de tricotaje de la multele noastre fabrici din tara dornice sa faca export!
Vecinii mei deja isi faceau probleme, puneau la indoiala mariajul nostru si faceau tot felul de presupuneri despre subiect!
Spre dezamagirea colectiva, intotdeauna m-am intors acasa! 
Umpleam valize si atunci cand plecam in vacante la mare, ori la munte, in circuite prin tara la manastirile din Moldova, cu toata familia. Niciodata nu era loc suficient in valize, dar ne descurcam!
iunie 15, 2017
Admin
arta, atitudine, Elena Niculescu, events, flori, hobby, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, terapie prin imagini frumoase, women
atitudine, attitude, femei, flori, imagini frumoase, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
Sase ani de cand am inceput sa pictez ca alternativa si ca terapie impotriva a tot ce-i urat in jurul meu; la inceput n-am stiut exact dac-am optat corect, sau nu, dar pe masura ce-a trecut timpul m-am convins ca am facut o alegere buna!
iunie 11, 2017
Admin
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, industria textila din Romania, know-how, Roland Garros, Romania
atitudine, attitude, femei, know-how, life, Romania
Nu ma uit in mod constant la meciuri de tenis, dar ieri am fost uimita sa constat ca intr-o finala de Roland Garros cele doua concurente erau imbracate absolut identic! Aveau cam aceeasi statura si le deosebeau doar bentitza verde purtata de una dintre ele si culoarea incaltamintei; am inteles ca poarta imbracaminte de la acelasi brand producator de imbracaminte sportiva, dar cineva trebuia sa-si puna intrebarea: cum este posibil ca doua concurente care lupta pentru marele trofeu intr-o finala sa apara imbracate pe teren „la indigo”, precum doua surori, doua gemene, doua bune prietene, doua majorete, etc.?
Cu atatia „guru” despre limbajul corpului, nimeni nu s-a gandit ca acest amanunt ar fi putut s-o motiveze pe Elena si s-o demotiveze pe Simona?
Nu-i adevarat ca echipele sportive adversare poarta echipamente diferite la meciurile din campionate? Raspunsul este afirmativ, evident!
Imi pare rau ca cei de la ADIDAS nu au gandit in perspectiva si nu au luat in calcul posibilitatea ca doua jucatoare de tenis imbracate cu produsele lor sa ajunga adversare in finala si atunci ar fi trebuit sa poarte costume diferite!
mai 28, 2017
Admin
atitudine, Bookfest, Bucuresti, comunicare, cultura, Romania
Bucharest, Bucuresti, cultura, know-how, life, publicitate, Romania, viata
Am fost pasionata de targurile de carte aparute in peisajul romanesc dupa anii nouazeci. De la primul organizat la Teatrul National si pana in urma cu cativa ani le-am vizitat aproape pe toate, chiar daca se numeau Bookfest, ori Gaudeamus!
Cu timpul insa, entuziasmul mi s-a diminuat considerabil pe masura ce-am cunoscut multi oameni si povestile lor de viata.
In lumea virtuala si reala am intalnit scriitori, poeti, traducatori, profesori, editori, patroni si directori de edituri, tipografii s.a.m.d.
Din experienta acumulata in economia de piata romaneasca de dupa anii nouazeci am invatat foarte multe, poate de aceea sunt in masura sa stiu exact care este diferenta dintre o editura pornita de la zero avand capital mic privat si o alta care a pornit din start cu active primite cadou. De aceea cand pasesc in incinta unui targ de carte acum vad diversitatea, dar si nedreptatea; observ standardele inalte atinse de unii si chinurile altora de a supravietui, sunt asurzita de lansarile filmate pentru unii autori sustinuti si hipermediatizati si uimita de unele lansari anuntate pe #FB unde autorul citeste si in jurul lui sunt eventual doi-trei prieteni, sau trecatori.
La inceput aveam impresia ca targurile de carte sunt asemanatoare cenaclurilor literare pe care le frecventam in timpul liceului, dar acum vad totul cu alti ochi!
Poate imi voi recapata entuziasmul la un moment dat, dar deocamdata sunt in „stand-by”!
mai 27, 2017
Admin
antreprenori, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, promovare, Romania
afaceri, atitudine, attitude, business, femei, know-how, life, Romania
In Romania, dupa 1990 au aparut printre altele celebrele activitati gen „multilevel marketing” (vanzari directe de produse) si o multime de mentori/terapisti/propovaduitori ai vietii sanatoase si ai fericirii. Acestea aparusera cu multi ani in urma la americani, dar noi nu stiam de ele decat in masura in care vedeam prin filme ca unii oameni traiesc din comisioanele incasate la vanzari din „usa-n-usa”, precum comis-voiajorii de altadata; despre propovaduitorii vietii fericite tot din filme am aflat la inceput, apoi s-a importat modelul si la noi.
In acest moment sunt pline platformele de socializare de agramati care-si cauta cu insistenta acoliti; esti deranjat pe chat cu oferte despre cum sa te invete o cucoana cu tupeu secretul succesului in afaceri, ori reusita-n dragoste!
Caci acesti oameni n-au nicio jena atunci cand vine vorba sa-si vanda produsele pe sume mari de bani.
Povestea cu „jumatatea plina a paharului”, din pacate, nu tine nici de foame, nici de sete si nici nu te ajuta sa depasesti anumite momente in viata!
Mai degraba face parte din categoria: argumente stilistice extrem de mult folosite in secolul XXI de catre acei „guru” care au facut bani din sfaturi date altora, adica platitorilor.
mai 16, 2017
Admin
atitudine, banci, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, export, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, banci, know-how, Romania, societatea de consum
Am lucrat cu bancile romanesti si straine de cand am terminat facultatea si m-am „lansat” in activitatea de economist.
Am intalnit multi oameni care au lucrat si lucreaza in sistemul bancar; unii sunt buni profesionisti, altii se descurca cat de cat onorabil, iar altii mai au multe de invatat.
Am asistat destul de indeaproape la aparitia primelor banci in Romania dupa anii nouazeci; imi amintesc primele lor sedii (unice la vremea respectiva) si apoi le-am urmarit evolutia pe orizontala, dar si pe verticala. Nu are rost sa amintesc aici de vremurile acelea tulburi cand bancile dispareau cu tot cu banii clientilor; de dimineata treceai pe langa un sediu de banca si mai tarziu aflai ca s-au tras obloanele si s-au pus lacate pe intrarea pentru clienti. Urate vremuri!
Ce vreau sa spun de fapt sunt urmatoarele: cand intru intr-o banca si am de rezolvat ceva, nu accept sa fiu tratata oricum.
Am pretentii de la persoana din fata mea, deoarece sunt exigenta, stiu prea multe si este normal sa fiu informata asa cum se cuvine! De foarte multe ori sunt obligata sa las de la mine, numai ca sa rezolv ce am in program si sa merg mai departe. In felul acesta am reusit sa ma fac respectata si chiar m-am „imprietenit” cu multa lume.
Detest comportamentul de superioritate pe care-l afiseaza multe persoane atunci cand ne-ntalnim pentru prima data, dar apreciez intotdeaua atitudinea de respect reciproc si simpatie.
Doar suntem oameni, iar viata merge mai departe!
Older Entries
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente