Dialog cu o vecina de dimineata:
Ea: vai, ce flori frumoase aveti la geamuri, ca-n Germania…
Eu: da, ne-am creat singuri surse de oxigen!
N-am adaugat nimic in sensul ca se poate si-n Romania, dar trebuie sa le-ngrijesti si sa ai plase la geamuri care nu se deschid in afara! (De fapt, acesta-i secretul!)
#PovestiDinBucuresti
Poveste din Bucuresti – florile de la geam
octombrie 19, 2019
Bucuresti, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, flori, greenfield, hobby, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, natura, Romania, stil de viata, toamna atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, Romania, viata Lasă un comentariu
Sfarsitul lui Septembrie si inceputul lui Octombrie – cu temperaturi de vara la Bucuresti
octombrie 2, 2019
atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, natura, stil de viata, toamna atitudine, Bucharest, Bucuresti, Romania, viata Lasă un comentariu
De ziua Bucurestiului – orasul meu natal
septembrie 20, 2019
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, educatie, Elena Niculescu, femei, Festivalul George Enescu, imagini frumoase, Romania atitudine, attitude, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania Lasă un comentariu
La Multi Ani, Bucuresti!
Ateneul Roman – o cladire emblematica a Bucurestiului care a gazduit in ultimele saptamani (impreuna cu alte sali de concerte) Festivalul International George Enescu.
Cladirea BNR de pe strada Doamnei, zona in care am avut biroul si am lucrat zilnic peste douazeci de ani.
Fantana arteziana de la Universitate pe care am fotografiat-o de nenumarate ori in ultimii ani.
Fantana arteziana de la coloane – Calea Victoriei. Aici veneam cu mama mea in copilarie in drum spre magazinele Romarta, Victoria, „Cei trei ursuleti”, Romarta copiilor, Bucuresti, atunci cand mergeam la cumparaturi.
Fotografiile dateaza din arhiva mea personala #FB 2012, cand am inceput sa fac fotografii cu un IPhone.
Tablouri cu flori de Septembrie
septembrie 19, 2019
arta, atitudine, Elena Niculescu, imagini frumoase, Romania atitudine, attitude, femei, flori, imagini frumoase, Romania, terapia prin imagini frumoase Un comentariu
Din memoriile mele publicate online si adaugirile ulterioare
septembrie 19, 2019
antreprenori, arta, atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, flori, life style, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, business, comunicare, femei, flori, imagini frumoase, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Exista o multime de traineri care sustin ca-n viata trebuie la un moment dat sa faci si ceea ce-ti place! Tema a fost preluata si raspandita contra cost astfel incat a devenit de-a dreptul banala.
Este cu totul diferit atunci cand iei decizia sa faci altceva dintr-o pornire care-ti apartine si care se materializeaza intr-un fel sau altul. In ceea ce ma priveste am realizat ca am adunat in jurul meu admiratia multora, invidia altora, parerile aberante ale unor frustrati, rautatile inimaginabile ale unor fosti colegi, atunci cand am facut cu totul altceva.
Cateva colaje cu picturi de-ale mele. Am facut mii de fotografii si cateva sute de picturi ca „terapie prin imagini frumoase” intr-o lume care devine pe zi ce trece mai ostila, urata si de nefrecventat!
In perioada 2011-2016 cand pictam flori intensiv, astfel incat agasam multa lume pe #FB, deoarece reprezentam un real, ori potential pericol public pentru „bunastarea” altora, foarte multi pictori incepusera sa picteze flori! Nu stiu exact daca lansasem o moda, sau a fost o pura coincidenta! Nu obisnuiesc sa scriu rautati aici, dar m-am saturat de fatzarnicie, egoism si asa mai departe. Eram persiflata constant de catre oameni care tintisera UAP doar ca sa vanda mai bine, ceea ce eu n-am urmarit niciodata! Altii erau uimiti c-am avut curajul sa fac si altceva, de parca toti cei care scriu si publica o carte ar fi scriitori. Stiu ca sinceritatea nu este o strategie buna in ziua de azi cand trebuie sa te lamentezi, sa te victimizezi si sa-ti plangi de mila pe #FB in mod constant.
#ConstatareMatinala
Despre elite si alegeri in Romania
septembrie 10, 2019
alegeri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora, diaspora romaneasca, editorial, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, leadership, Romania, stil de viata, tari straine atitudine, attitude, coaching, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Despre elite:
In ultimul timp subiectul elitelor apare foarte frecvent in paginile #FB, fiind vorba despre cele intelectuale cu precadere; este accentuata ideea ca cei proveniti din familii nobile, de traditie, scoliti prin universitatile celebre din strainatate ar trebui sa aiba un statut aparte in Romania. In antiteza cu acestia sunt toti ceilalti romani care nu se bat cu pumnii-n piept ca provin din familii nobile, ori nu s-au format/desavarsit la Oxford, Cambridge, Harvard, Sorbona si asa mai departe!
Prin secolul XX se vorbea despre oameni de familie buna, oameni cu origine sanatoasa, oameni proveniti din chiaburi etc.
Am cunoscut de-a lungul vietii mii de oameni de tot felul: unii care au studiat in Romania si au facut aici cariera in diferite domenii de activitate, altii care au facut mai multe facultati (chiar si-n strainatate!) dar n-au reusit sa faca mai nimic in viata.
Nu putem generaliza, de aceea cand citesc pe undeva ca „romanii cel mai bine pregatiti si cei mai harnici” au emigrat din tara, ma apuca dezamagirea, deoarece aceasta jignire la adresa locuitorilor acestei tari este o ofensa de neiertat!
Atat am avut de mentionat, nu taguiesc pe nimeni, nu blochez niciun personaj, dar va sugerez sa reflectati inainte de a posta pe #FB! 
Pentru alegerile prezidentiale din noiembrie 2019 exista o multime de candidati care si-au anuntat dorinta de a candida.
Se poarta discutii aprinse, jignirile sunt la ordinea zilei, fiecare dintre cei peste douazeci si ceva de candidati este activ online si pe ecrane pentru a se promova, pentru a-si atrage adepti/sustinatori/votanti!
Fragment din „O scrisoare pierduta” de I.L.Caragiale:
…
CAȚAVENCU (ridicându-se și el) : Ce vreau? ce vreau? Știi bine ce vreau. Vreau ce mi se cuvine după o luptă de atâta vreme; vreau ceea ce merit în orașul ăsta de gogomani, unde sunt cel d-întâi… între fruntașii politici… Vreau…
….
„At the end of the day” ramane deschisa intrebarea caragialiana: noi cu cine votam? 😀 Cu cei care si-au compromis imaginea prin asociere cu figuri controversate, cu cei care sunt in ofensiva virala, sau cu cei care au acoperit orasul cu panouri imense promovandu-si imaginea vehement si persuasiv? Prea multa incertitudine si prea putine repere!
Trandafiri din septembrie la Bucuresti
septembrie 7, 2019
Bucuresti, Elena Niculescu Bucharest, Bucuresti, Romania, viata Lasă un comentariu
Festivalul International George Enescu – Septembrie 2019
septembrie 7, 2019
atitudine, Bucuresti, comunicare, cultura, cultura organizationala, educatie, Elena Niculescu, events, Festivalul George Enescu, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, cultura, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Pentru cei interesati sa urmareasca online Festivalul George Enescu – detalii aici.
5.09.2019 – De fiecare data cand are loc in tara Festivalul George Enescu, imi amintesc de promisiunile care au existat in spatiul public legate de necesitatea construirii unei sali noi de concerte, cu o mai buna acustica si mai spatioasa, dar din pacate, nimic nu s-a schimbat! Am vazut ieri cum arata noua sala de concerte din Katowice, Polonia. Am studiat de dimineata un top al celor mai impresionante sali de concerte din lume si acum ma intorc cu gandul la salile noastre de concerte pe care le frecventam adesea in secolul XX: Ateneul Roman, Sala Palatului, Sala Radio si Sala Polivalenta.
Fiind optimista de felul meu, voi spera in continuare ca vreun om politic se va ambitiona sa demareze un astfel de proiect!
6.09.2019 – Intr-un interviu auzit la RRA despre Festivalul international George Enescu unde organizatorii reusesc sa aduca in Romania atatea orchestre simfonice si nume sonore din lumea muzicala contemporana a lumii, un domn spunea ca romanii sunt uneori prea modesti!
Eu as adauga ca unii romani valorosi sunt intr-adevar foarte modesti, iar la polul opus se afla cei prea plini de ei, dar carora le lipseste baza solida (background-ul, adica!).
As dori ca oamenii sa-nvete care le sunt prioritatile si sa aleaga activitatile frumoase in loc sa-si piarda timpul cu inutilitati, caci trecerea timpului este inca ireversibila!
#societatearomaneascadinRomania
7.09.2019 – Ieri am butonat televizorul de cateva ori la ore diferite pe anumite programe unde speram sa vad imagini de la marele eveniment Festivalul George Enescu. Desigur, n-am vazut nimic pe nicaieri, in schimb aparea marele revolutionar-actualmente chef-bucatar pe mosia proprie! 🙂
Singura sursa de informatii (in afara de online) ramane RRA cu interviuri, reportaje si consideratii personale ale unora dintre participantii de pe scene ori din audienta.
#ViataCulturalaDinBucuresti
Despre romanii de pretutindeni in lume
august 26, 2019
atitudine, brand, brand personal, business, civilizatie, codul manierelor elegante, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, emigranti, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, tari straine, women life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Pana-n anii nouazeci in afara granitelor circulau relativ putini romani, in general cei cu atributii de serviciu: artisti, cantareti, balerini, diplomati-economisti care se ocupau de relatiile comerciale ale Romaniei, respectiv cooperare-export-import, ingineri care erau implicati in montarea instalatiilor petroliere si de mentenanta-service ale acestora si muncitori din diferite domenii.
Pe multi dintre acestia ii puteai intalni in aeroporturi, in avioanele romanesti, la targuri si expozitii, la receptiile organizate de ambasadele romanesti, sau la diverse alte activitati la care erai invitat.
Dupa 1990, structura romanilor care calatoresc in strainatate s-a schimbat radical si de multe ori mass-media de acolo si-a lasat amprenta asupra opiniei despre romani in general.
M-am confruntat de foarte multe ori cu aprecieri total nepotrivite la adresa romanilor, din pacate; iar faptul ca mi se spunea apoi ca nu este si cazul meu sa ma consider ofensata, de multe ori nu ma ajuta pe termen lung!
Mi s-a intamplat sa ma confrunt in Stockholm cu o situatie reprezentativa pentru mentalul globalizat: pe o strada din orasul vechi era o cersetoare oarecare si am intrebat o suedeza care colecta bani pentru nu stiu ce cauza, ce crede despre nationalitatea cersetoarei; mi-a raspuns automat: maybe Romanian! De fapt ea habar n-avea adevarul, dar se folosea de legende! Nu neg faptul ca din anii nouazeci s-au inmultit vorbitorii de limba romana din occident, dar pe de alta parte au disparut disidentii care acum sunt bursieri, doctoranzi, angajati in diverse companii, doctori, asistente, lucratori in constructii, zilieri, dar si spalatori de toalete. Multi dintre acestia nu mai vorbesc limba romana si nici pe copiii lor nu-i mai invata sa vorbeasca romaneste. O fi bine, o fi rau, nu ma pronunt! Recunosc insa ca sunt locuri in lume unde despre romani circula povesti oribile generate de comportamentul deviat al unor conationali, intretinut de mass-media si extrapolat gratuit asupra tuturor; ceea ce nu inseamna insa ca toti suntem la fel!
Am vazut pe la inceputul anilor nouazeci familii intregi care pichetau telefoanele publice din centrul orasului Oslo, iar in trenul care mergea in Milano de la aeroport era plin de conationali. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa am grija cand vorbesc la telefon in romaneste, deoarece nu-mi doream sa fiu abordata de necunoscuti in limba materna!
Prin supermarketuri in tarile nordice erau conationalii-familii care strigau unii la altii si se injurau reciproc in romaneste. Jenanta situatie, dar faptul ca vorbeai in engleza cand ajungeai la casa de marcat, te scotea elegant din statutul de apartenenta…
In Thassos romanii erau foarte numerosi, iar unii lasasera o impresie proasta deoarece profitasera de micul dejun si in ziua in care plecau si nu mai aveau acest drept…Urat comportament! Pentru o cafea si un ou fiert sa lasi in urma ta supararea proprietarilor pensiunii!
Ar mai fi multe de povestit pe aceasta tema, caci este intotdeauna loc de mai bine!
Poveste de viata
august 22, 2019
educatie, Elena Niculescu, femei, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, femei, life Lasă un comentariu
Motto: „Pentru unii oameni viata pe cont propriu incepe mai devreme, pentru altii mai tarziu, iar pentru restul nu incepe niciodata!”
Pentru mine, viata pe cont propriu a-nceput la douazeci si trei de ani dupa ce-am absolvit facultatea, m-am casatorit, am inceput sa lucrez la primul meu loc de munca si in curand am devenit mama. Totul pare simplu si banal la prima vedere, dar daca ma gandesc mai bine, nu-i deloc asa! In spatele tuturor celor mai sus-mentionate au existat zile si nopti de eforturi sustinute pentru supravietuire, pentru a face fata tuturor provocarilor, pentru a-mi consolida pozitia in societate, pentru a avea o cariera, pentru a-mi creste primul copil, iar mai tarziu si pe al doilea.
Oamenii care n-au avut niciodata o familie, care nu si-au dorit copii isi imagineaza ca suntem egali in fata vietii, dar aceasta este o teorie absurda si falsa!
Ma deranjeaza tupeul unor oameni care-mi compara copiii mei cu ai lor; multi au esuat in viata si-mi dau seama ca astfel de comparatii nu ar trebui facute deoarece starnesc ura si invidie, iar eu nu doresc energii negative din partea nimanui!
Fiecare isi traieste viata asa cum vrea, dar nimeni n-ar trebui sa-i invidieze pe cei care-au muncit peste masura pentru a-si creste, educa si forma copiii!
Am multe prietene care n-au avut niciodata familie, copii, dar aceasta e problema lor, nu-i a mea.
Cunosc multi oameni care au divortat, unii si-au cladit alte familii, altii au ales singuratatea. Este de asemenea problema lor, nu-i a mea!
Elena Niculescu 
Comentarii recente