Elena Niculescu

Globalizarea a fost primita cu entuziasm la sfarsitul anilor 2000, dar acum este blamata si acuzata de toate relele lumii.

Toti locuitorii Europei sunt preocupati in aceste zile de rapiditatea propagarii virusului de la un om la altul si nimeni nu poate estima cu exactitate cat va dura, cate victime va face, cum si cand se va sfarsi.

Se analizeaza ce s-a intamplat in China, in Coreea de Sud, in Japonia, se trag concluzii, se fac speculatii, se fac scenarii. In acest context am plasat mai devreme un comentariu din experienta personala de calator prin multe tari ale lumii:

„Am calatorit in Coreea de Sud in toamna anului 2002. Am observat ca la ei se construieste uscatul pe apa, ca toti copacii sunt inconjurati de garduri de protectie pentru sustinere, ca-si lustruiesc zilnic masinile si incaltamintea; barbatii sunt mult mai ingrijiti d.p.d.v. aspect vestimentar comparativ cu femeile! Dar sa nu va imaginati ca zonele comerciale de tip bazar cu inghesuiala mare, cu locuri unde se gateste si se mananca din mers in aer liber lipsesc! Nu stiu mare lucru despre sistemul medical de acolo, dar coreenii sunt foarte seriosi, disciplinati si politicosi. Si exista situatii din acestea extreme, cand obedienta face diferenta!”

Am fost educata bine de catre parintii mei in spiritul respectului pentru disciplina, munca, valori reale, iar in activitatea desfasurata ulterior m-am format ca om responsabil, luptator si mi-a placut sa urmez regulile in masura in care acestea nu frizau absurdul! Nu mi-a placut niciodata comportamentul dual, n-am cultivat neseriozitatea, fatzarnicia, ipocrizia si fuga de raspundere. N-am avut modele in viata, dar am impartasit intotdeauna celor din jurul meu ceea ce-am invatat, fara a avea pretentia de a fi considerata un model!

Urarea zilei: sa fim sanatosi si sa mergem mai departe, deoarece copiii si nepotii nostri conteaza enorm pentru noi si inca au nevoie de noi!