Conflictul dintre generatii – intre mit si realitate
Au existat intotdeauna opinii diferite de la o generatie la alta, iar cine traieste numai pentru a scormoni dupa motive de suparare, ura si razbunare, gaseste o multime de argumente pentru a-si masca nereusitele personale gasindu-i vinovati mereu pe altii!
Daca pana acum vinovatii principali erau considerati reprezentantii generatiei „baby boomers” (oamenii de varsta a treia), mai nou vina suprema este atribuita generatiei X (cei de varsta medie).
Citisem undeva ca milenialii, adica cei din generatia digitala Y (nascuti intre 1981-2000) ar trebui sa-i ajute si sa-i sustina pe cei din generatiile anterioare, dar realitatea este cu totul diferita.
#SocietateaCivilaRomaneascaDezbinata
Realitatea la zi in Romania
mai 4, 2018
atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, copii, educatie, Elena Niculescu, Romania atitudine, attitude, baby boomers, coaching, comunicare, cultura, generatia Alpha, generatia X, generatia Y, generatia Z, jurnalul unei femei de afaceri, life, viata Lasă un comentariu
De ce se cred oamenii superiori?
aprilie 28, 2018
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, femei, Romania, sanatate, societatea civila, societatea de consum atitudine, femei, life, online, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Un doctor nutritionist din Romania isi depaseste conditia si-i jigneste pe toti romanii ramasi in tara, afirmand ca: „Din popor au rămas ciurucurile, neputincioşii, nişte dinozauri ca mine şi nişte tineri entuziaşti care ţin şandramaua, să nu ne cadă în cap.”
Doamna doctor se considera desigur o specie rara pe cale de disparitie, ori deja disparuta. Eu ma-ntreb doar atat: daca are un statut privilegiat in societate fiind renumita, cum de-si permite sa-si jigneasca pacientii existenti si potentiali? Cine-i da acest drept? Facultatea pe care a absolvit-o, ori frustrarile personale?
Nu-mi pun problema cat castiga lunar, ori anual, dar la cat de mediatizata este, consider ca are „more than enough”.
Morala ar fi urmatoarea:
Oamenii carora li se „sufla prea mult in panze” si cred ca au devenit superiori tuturor celorlalti, ar trebui sa-si tempereze iesirile la rampa in lumea virtuala!
Nu-i elegant, nici etic, sa-i jignesti „en gros” pe romanii care au decis sa traiasca in tara in care s-au nascut! Iar daca si castigi bani de pe urma lor, este chiar obscen de grav!
Nu ma intereseaza nici contextul in care se fac afirmatiile, nici jignirile adresate altor categorii de oameni!
Nu caut circumstante atenuante, asa cum nu vreau sa starnesc nici calomnii, ori insulte la adresa nimanui.
#societateacivilaromaneasca
Despre bunicii din Romania
aprilie 20, 2018
bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, femei, income, nepoate, nepoti, parenting de Romania, povesti din Bucuresti, Romania, sanatate, societatea civila, societatea de consum, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucuresti, educatie, femei, income, life, Romania, viata Lasă un comentariu
In Romania exista o adevarata psihoza la adresa oamenilor de varsta a treia, care s-au retras (teoretic!) din activitate, dar care se implica activ in cresterea si sustinerea familiilor unde exista copii mici care trebuie ajutati sa creasca mari! Despre acesti oameni care zilnic se scoala de dimineata, alearga prin oras sa-i supravegheze pe cei mici, sa-i duca la gradinita ori la scoala, apoi sa-i aduca acasa in siguranta, sa-i insoteasca si sa-i urmareasca in parc, nu se vorbeste in presa ori la tv, ca si cum nici n-ar exista!
Si de cele mai multe ori acestia presteaza voluntar aceste activitati si nici nu primesc premii ori mentiuni in cadrul galelor organizate de societatea civila! Uneori nici membrii familiilor pe care le ajuta si le sustin, nu le recunosc meritele si nu le arata recunostinta cuvenita!
Am scris aceste randuri deoarece aceasta-i realitatea in Romania, tara in care traiesc!
#cumsecresctinerelegeneratii
#Romaniain2018
Panseuri de Pasti
aprilie 9, 2018
amintiri, atitudine, Bucuresti, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, export, jurnalul unei femei de afaceri, motivational, natura, Romania, spring, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, flori, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania Lasă un comentariu
Fiind un observator al evolutiei naturii, pot sa afirm ca anul acesta in „saptamana patimilor” (adica saptamana trecuta) natura s-a dezlantuit fulminant: au inflorit toti copacii, au reaparut toporasii-albastrelele-brebeneii, au inflorit zambile-narcise-zarnacadele, lalele si desigur magnoliile care lunea trecuta erau doar boboci, de Pasti s-au deschis in toata splendoarea lor.
Bineinteles ca oamenii au fost ocupati cu alte indeletniciri saptamana trecuta, nici eu nu m-am plimbat timp indelungat! 
Tocmai ma gandeam mai devreme ca eu m-am nascut undeva la curte in Bucurestii Noi si am copilarit pana prin clasa a patra in mijlocul naturii! Nu-mi scapa nimic din curtea noastra, sau din cea a bunicilor materni care stateau pe aceeasi strada!
Mai tarziu am lucrat ani de zile in mediul corporatist printre betoane, in centrul Bucurestiului unde poluarea ne consuma energia si entuziasmul. Am calatorit mult prin lume, dar uneori schimbam peisajul dintr-un aeroport cu altul si doar atat. Poate de aceea apreciez acum faptul ca de la inceputurile anilor doua mii ma pot bucura altfel de natura!
Poate din acelasi motiv am inceput brusc sa pictez in 15 iunie 2011, din dorinta de a face si altceva in viata in afara de tot ce tine de meseria „economist”.
Amintiri din copilarie-in varianta mea
aprilie 9, 2018
amintiri, atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, copii, Elena Niculescu, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, life, Romania Lasă un comentariu
Cand merg in Drumul Taberei pe sosea (adica pe la suprafata!) revad cu placere locurile pe unde am copilarit in prima, dar mai ales in a doua copilarie: Palatul Cotroceni si Gradina Botanica.
La palat mergeam la Cercul de Maini Indemanatice in prima copilarie (venind din Bucurestii Noi), iar in a doua copilarie (cand locuiam in zona Favorit, actual AFI Cotroceni) petreceam vacantele de vara in curtea palatului la evenimentele organizate acolo pentru copii: tabere de vara, carnavaluri costumate, focuri de tabara.
In Gradina Botanica ne plimbam aproape zilnic in special cand eram la liceu.
Frumoase locuri, nepretuite amintiri.
Mi-am amintit de asemenea ca atunci cand eram mica, mama a mers cu mine la un specialist deoarece imi pierdusem pofta de mancare, gandeam exagerat de mult, ma prefaceam ca dorm, dar de fapt visam cu ochii deschisi.
Specialistul mi-a recomandat un sirop cu vitamine pentru pofta de mancare si i-a spun mamei ca sunt un copil inteligent peste medie si trebuie in fiecare zi sa vad locuri noi, sa fac lucruri inedite s.a.m.d. Prin urmare, mama ma scotea la plimbare prin centrul orasului, vizitam magazine, mergeam cu ea la piata, mergeam la spectacole la teatrul de vara din Parcul Bazilescu.
Realizez acum ce mama extraordinara am avut! Dumnezeu s-o odihneasca!
Despre chiciura, polei si ploaie inghetata
martie 19, 2018
atitudine, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania Un comentariu
Am observat mai devreme pe #FB care este tema de dezbatere a zilei: chiciura v/s polei, mai nou ploaie inghetata alias „freezing rain”.
Din cate-mi amintesc eu din copilarie si din experientele de ierni petrecute la munte (destule, ani de-a randul, pe vremea cand parintii locuiau in Predeal), atunci cand afara este chiciura, ramurile copacilor sunt albe, acoperite cu un strat de zapada fina, inghetata! Spectacolul naturii este deosebit de frumos, daca l-ati observat vreodata!?!
Poleiul este sticlos, incolor, iar cand ploaia ingheata pe ramurile copacilor acestia devin sticlosi!
Nu putem confunda culoarea alb optic stralucitor cu ceea ce este incolor, sticlos, nu-i asa?
Culmea este ca oamenii cauta pe google si in dex atunci cand ceva le scapa, ca si cand n-ar avea nicio experienta personala; de-a dreptul uimitor!
Despre „asa se spune”, „asa se face”!
martie 8, 2018
atitudine, brand personal, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, educatie, Elena Niculescu, women atitudine, attitude, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Niciodata nu mi-au placut aceste formulari abuzive si limitative atunci cand este vorba despre actiuni absurde, ori aberante!
De ce avem capul pe umeri cu un creier perfect functional? Ca sa gandim, sa evaluam, sa discernem, sa comparam si sa luam cea mai buna decizie!
In consecinta, detest situatiile cand mi se repeta ceea ce ar trebui sa fac impotriva vointei mele, impotriva logicii si a ratiunii!
Nu este scopul vietii mele sa vaslesc impotriva curentului, dar uneori simt ca trebuie s-o fac si nu ma tem de reactiile celor din jur care nu gandesc la fel ca mine.
Copiii abandonati de parinti
februarie 13, 2018
atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, copii, educatie, parenting de Romania, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, comunicare, educatie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, societatea civila Lasă un comentariu
#StiriTriste:
In Romania exista nouazeci si sapte de mii – copii singuri ai caror parinti sunt plecati de langa ei, de regula in strainatate.
In Italia parintii nu au voie (conform legii) sa-si lase copilul singur in casa nici macar cateva ore, caci pot fi decazuti din drepturile parentale.
Sursa: RRA
N-am sa-i inteleg niciodata pe parintii care-si lasa copiii pe termen lung in grija rudelor, a asistentilor maternali, ori in institutiile statului. Justificarile de natura materiala, sociala s.a.m.d. nu ma intereseaza!
Apreciez parintii care muncesc din greu pentru a-si intretine, creste si educa urmasii lor fiind alaturi de ei, nu la distanta!
Amintiri cu tâlc
februarie 13, 2018
atitudine, Bucuresti, business, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania atitudine, attitude, Bucuresti, life, Romania, viata Lasă un comentariu
Am trait si am lucrat peste douazeci si ceva de ani intr-o companie mare cu sute de angajati. Fiecare om avea bagajul lui de calitati si metehne. Ideal era sa nu-ti faci dusmani printre ei, deoarece unii erau de-a dreptul periculosi. Dar atunci cand esti tanar iti pasa mai putin de cei din jurul tau si crezi ca toti sunt buni si nimeni nu are de ce sa-ti faca rau.
Cu timpul afli insa ca nu-i chiar asa, ca multi oameni sunt frustrati si invidiosi din diverse motive.
De dimineata mi-am amintit ca unii dintre fostii mei colegi de birou/serviciu nu-si serbau niciodata ziua onomastica, sau cea aniversara. Eu imi serbam ziua de doua ori, in mai si-n iunie, in fiecare an!
Cred ca unora asa le place sa traiasca, umili si ascunsi in relatiile cu ceilalti. Cu siguranta ca si acest comportament este un fel de egoism, de narcisism care spre varsta a treia se accentueaza in mod vizibil cu ochiul liber!
Fac alergie la cuvantul „proceduri”
februarie 12, 2018
atitudine, banci, blogosfera, consultanta de specialitate, Romania atitudine, attitude, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea de consum Lasă un comentariu
Ni se aplica „proceduri” in diverse situatii:
- daca schimbam device-ul si ne recomandam cu un nou IP;
- daca dorim sa ne resetam o parola suntem supusi la interogatorii, la operatiuni multiple si la tot felul de proceduri;
- daca dorim sa aflam soldul unui cont bancar, alte intrebari si proceduri, caci regulamentele interne trebuie respectate;
- daca am uitat numele userului, atunci devenim deja suspecti;
- in consecinta, toata lumea ne banuieste de rea-intentie s.a.m.d.
Nu-mi dau seama de ce ni se aplica aceste proceduri absurde in conditiile in care nu putem sa stocam toate informatiile incluse in formularele pe care le completam la un moment dat; ori ni se pretinde sa le avem tot timpul la-ndemana si sa le invatam pe de rost?
Suntem atat de protejati in aparenta incat nimic rau nu ni s-ar putea intampla in relatiile contractuale, desi in realitate nu-i chiar asa!
Elena Niculescu 
Comentarii recente