iulie 10, 2017
Admin
atitudine, brand personal, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, consum, Elena Niculescu, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, economie, income, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea de consum, tari straine
In ’90 eram la Belvedere in Olimp, la tratative cu parteneri de la KF-Suedia si NKL-Norvegia carora le vindeam tricotaje romanesti. Acestia veneau in Romania de minimum doua ori pe an pentru a discuta colectii noi, pentru a alege dintre mostrele reproduse pe cele mai potrivite, pentru a le omologa si pentru a plasa ordere primavara-vara si toamna-iarna. Niciodata nu plecam de la aceste tratative fara comenzi noi pentru fabricile romanesti cu care colaboram, de fapt pe care le reprezentam.
In ’94 ma aflam la Stockholm, cand s-a jucat meciul de fotbal Suedia-Romania. Nu eram acolo pentru meciul respectiv, in niciun caz! 🙂 Anul 1994 a fost primul an cand partenerii nostri traditionali KF si NKL au anuntat ca nu mai vin la tratative de contractare in Romania. Era inceputul declinului la ei, dar si la noi…
In anii 2011-2015 pictam #onthisday, deoarece imi petreceam timpul cu totul altfel decat in alti ani cand desfaceam si faceam bagaje, plecam des in delegatii interne ori externe, mergeam zilnic la birou intre ziduri de beton, duceam copiii la gradinita sau la scoala, gateam/spalam/faceam curatenie/faceam lectii cu cei mici/le spuneam povesti/mergeam cu ei la plimbare si la alte activitati…
In 2016 eram la domnisoare acasa, unde am sa merg si acum. ❤
Acesta poate fi si un raspuns la intrebarea pe care zilnic mi-o adreseaza #FB: „where do you like to visit?”, deoarece am calatorit destul in viata mea, poate chiar prea mult…
#LaVacantaDeVara:
iulie 7, 2017
Admin
atitudine, comert exterior, comunicare, copii
atitudine, attitude, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
In cazul meu, ani de zile umplerea de valize insemna de cateva ori pe an plecarea in delegatii de serviciu! Intr-un ianuarie mi-a trebuit chiar o furgoneta-taxi deoarece aveam genti intregi cu colectii de tricotaje de la multele noastre fabrici din tara dornice sa faca export!
Vecinii mei deja isi faceau probleme, puneau la indoiala mariajul nostru si faceau tot felul de presupuneri despre subiect!
Spre dezamagirea colectiva, intotdeauna m-am intors acasa! 
Umpleam valize si atunci cand plecam in vacante la mare, ori la munte, in circuite prin tara la manastirile din Moldova, cu toata familia. Niciodata nu era loc suficient in valize, dar ne descurcam!
iulie 2, 2017
Admin
agricultura, antreprenori, atitudine, brand, brand personal, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, economie, editorial, Elena Niculescu, income, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, economie, educatie, femei, finante, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata
Am intrat in lumea afacerilor imediat dupa absolvirea facultatii (la 23-24 de ani) si am acumulat multa experienta de viata, am cunoscut foarte multi oameni de afaceri de diferite nationalitati, cu statuturi sociale diferite. As putea spune ca m-am format in aceasta lume si am rezistat in ciuda tuturor „intemperiilor”.
Trebuie sa subliniez faptul ca nu rezista toata lumea in acest domeniu. Este o activitate frumoasa, provocatoare, epuizanta fizic si psihic de foarte multe ori.
Am adunat aici mai multe note facute de-a lungul anilor pe aceasta tema:
Intr-o lume a barbatilor, cum reuseste o femeie de afaceri sa se faca auzita, inteleasa, acceptata, respectata?
Astept opinii, sugestii, exemple, etc.
Se exclud din start glumele offtopic!
Exista mai multe categorii in randul femeilor de afaceri:
– adevarate
– inchipuite
– false
Fiecare categorie contine evident subcategorii…
Femeile de afaceri adevarate sunt de doua feluri:
– fac afaceri in nume propriu;
– conduc afacerile altora, pot fi angajate, asociate, actionare, etc.
In urma cu ceva timp la tv au aparut doua tinere exponente ale noului val „pitzi” imbracate sumar (doar era vara) intr-un restaurant, agitandu-se cu mobilele la vedere declarau ca „fac afaceri”.
Ma gandeam ca ele in niciun caz nu reprezinta lumea afacerilor, ci orice altceva!!!
In Romania au aparut dupa ’90 multe „femei de afaceri”! Unele dintre ele pareau mai degraba colhoznice, coborate direct de pe tractor, sau din remorca acestuia, dar ce sa facem acum? Acestea sunt vremurile pe care le traim si ne obisnuim in fiecare zi cu imaginile unor femei care au reusit in viata pentru simplul motiv ca au stiut pe cine sa „deranjeze” cu intrebari de „profesioniste”, pe cine sa apeleze din agenda telefonului personal, sau au stiut cu cine sa se casatoreasca din pura intamplare!
iunie 18, 2017
Admin
atitudine, Bucuresti, business, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, life, Romania, viata
In 17 iunie 2017 a avut loc traditionala noastra intalnire anuala. Am plecat la locul de intalnire pe o vreme frumoasa si la intoarcere am avut parte de o furtuna de praf de Bucuresti, de o ploaie rece cu tunete&fulgere si grindina in anumite zone din oras.
Este important sa pastram traditia si sa reusim sa ne-ntalnim macar o data pe an!
Imagini de la Unirii cu putin timp inainte de furtuna.
mai 16, 2017
Admin
atitudine, banci, business, comert, comert exterior, comunicare, consultanta de specialitate, export, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, women
afaceri, atitudine, attitude, banci, know-how, Romania, societatea de consum
Am lucrat cu bancile romanesti si straine de cand am terminat facultatea si m-am „lansat” in activitatea de economist.
Am intalnit multi oameni care au lucrat si lucreaza in sistemul bancar; unii sunt buni profesionisti, altii se descurca cat de cat onorabil, iar altii mai au multe de invatat.
Am asistat destul de indeaproape la aparitia primelor banci in Romania dupa anii nouazeci; imi amintesc primele lor sedii (unice la vremea respectiva) si apoi le-am urmarit evolutia pe orizontala, dar si pe verticala. Nu are rost sa amintesc aici de vremurile acelea tulburi cand bancile dispareau cu tot cu banii clientilor; de dimineata treceai pe langa un sediu de banca si mai tarziu aflai ca s-au tras obloanele si s-au pus lacate pe intrarea pentru clienti. Urate vremuri!
Ce vreau sa spun de fapt sunt urmatoarele: cand intru intr-o banca si am de rezolvat ceva, nu accept sa fiu tratata oricum.
Am pretentii de la persoana din fata mea, deoarece sunt exigenta, stiu prea multe si este normal sa fiu informata asa cum se cuvine! De foarte multe ori sunt obligata sa las de la mine, numai ca sa rezolv ce am in program si sa merg mai departe. In felul acesta am reusit sa ma fac respectata si chiar m-am „imprietenit” cu multa lume.
Detest comportamentul de superioritate pe care-l afiseaza multe persoane atunci cand ne-ntalnim pentru prima data, dar apreciez intotdeaua atitudinea de respect reciproc si simpatie.
Doar suntem oameni, iar viata merge mai departe!
iulie 22, 2016
Admin
comert, comert exterior, consultanta de specialitate, economie, export, industria textila din Romania, Romania, women
afaceri, business, comunicare, know-how, Romania
Studiu de caz:
Am cautat prin magazine produse textile romanesti si am constatat ca au disparut cu desavarsire! Daca in anii ’90 mai existau tesaturi romanesti la vanzare, acum acestea nu mai exista deloc. Am cercetat si oferta online, am gasit tesaturi imprimate din bumbac 140 cm latime importate din Ungaria. In magazine am gasit tesaturi din bumbac importate din China.
Apoi am vorbit cu o fosta colega – directoare a unei fabrici de tesaturi extralate pentru lenjerie de pat si am aflat ca dupa 2007 au vandut in pierdere razboaiele de tesut performante achizionate cu putin timp in urma, deoarece nu mai erau competitivi sa produca tesaturile si apoi sa le confectioneze si sa le exporte. Nu mai aveau oameni pentru patru schimburi, deoarece muncitorii din industria textila au emigrat spre alte zari.
Intrebarea care se pune este de ce au disparut fabricile de textile din Romania? In acestea lucrau zilnic mii de oameni din toate zonele tarii:
- Bucuresti – Dacia, Suveica, Aurora – sunt numai cateva denumiri de fabrici unde se produceau tesaturi din bumbac si tip bumbac;
- Pucioasa
- Pitesti
- Buzau
- Iasi
- Galati
- Sfantu-Gheorghe
- Sighisoara
- Arad – U.T.Arad
- Giurgiu
- Medias
- Satu-Mare
- Baia-Mare
Inainte de „90 existau filaturi, tesatorii si fabrici de confectii controlate de Centrala Industriei Bumbacului (C.I.B.)
De asemenea, in cadrul Ministerului Industriei Usoare existau Centrala Inului, Matasii si Canepei (C.I.M.I.C.) , Centrala Lanii (C.I.L.) si Centrala Confectiilor.
Acum, majoritatea fabricilor vechi au fost dezafectate, vandute la fier vechi, specialistii din domeniu au ales alte drumuri, putini dintre acestia s-au privatizat la inceputul anilor ’90, unii au reusit sa supravietuiasca, altii (destul de putini) s-au imbogatit, unii s-au resemnat, multi au emigrat, s-au pensionat, etc.
(va urma).
Despre acest subiect am mai scris de-a lungul anilor:
15 Octombrie – prima zi de lucru
15 Octombrie – la primul meu loc de munca
Daca nu cunosti, intreaba! Daca n-ai pe cine intreba, atunci ai o problema!
Realitatea din Romania
martie 5, 2016
Admin
comert exterior, economie, export, import, Romania, Yahoo
afaceri, atitudine, attitude, business, economie, finante, Romania, tari straine
Astazi m-am intalnit cu fostii mei colegi de birou, oameni care au lucrat in sistemul de comert exterior de altadata. Unii dintre ei au pus bazele acestei activitati inca de la inceputuri, dar putini au mai ramas in viata. Am stat de vorba cu o doamna care a intrat in al opzeci si noualea an de viata, a fost prima mea sefa de serviciu. O femeie foarte inteligenta, dura, aspra, dar cu veleitati de diplomata si negociatoare, vorbitoare de franceza si germana.
Avea intotdeauna raspunsuri pregatite si stia sa faca fata presiunilor, avea o putere de munca iesita din comun si gasea solutii acolo unde altii se incurcau in propriile probleme.
Este un fel de etalon al operatiilor in compensare care se faceau pe atunci si chiar daca uneori nu intelegea nimeni mare lucru din ceea ce gandea dansa, de cele mai multe ori reusea sa limpezeasca totul intr-un final.
Ceea ce-mi placea era felul in care centraliza situatiile pe care trebuia sa le prezinte conducerii, ministerului, etc.
Le „aranja” in asa fel incat acestea sa poate fi verificate pe verticala, pe orizontala, dar mai ales pe diagonala!
I-am marturisit ca as vrea sa scriu o istorie a comertului exterior intrucat imi dau seama ca oamenii din ziua de azi nu cunosc mai nimic din ceea ce a insemnat aceasta activitate si m-a incurajat spunandu-mi ca ar fi binevenita!
Am sa ma straduiesc s-o scriu!
Newer Entries
Elena Niculescu 
Comentarii recente