Elena Niculescu

In anul 1989 sedintele de analiza exportului erau la ordinea zilei, cateva zilnic, uneori prelungite pana seara tarziu! 

Pe-atunci semnam condica in strada Doamnei, asa ca trebuia sa ne ducem la serviciu zilnic, deoarece daca intarziam nu era bine, caci se gaseau intriganti care sa ne „incondeieze”, ca atentia trebuia mutata de la ei la altii! Asa ca ne-au suierat gloantzele pe la ureche si ne-am intersectat pasii cu tot felul de oameni suparati si intunecati la fatza! Ascultam posturile de radio in surdina de teama vecinilor care lucrau in ture pe platforma industriala; nu stiam cu cine aveam de-a face! Mult mai tarziu am aflat ca-i urasc pe intelectuali!

Ce s-a intamplat in Drumul Taberei in decembrie ’89 aici.

Despre aceste evenimente greu de inteles pentru noi, bucurestenii care am trait revolutia in direct, am aflat relativ recent, adica am citit aici pe #FB. Am copilarit in Drumul Taberei la Orizont, deci zona imi este foarte familiara, dar in decembrie ’89 locuiam in alt cartier si semnam condica zilnic in centrul Bucurestiului pe strada Doamnei; acolo am avut parte de alt „show” halucinant: acela al gloantelor trase haotic din toate partile. Nici atunci n-am inteles prea bine ce se-ntampla, dar nici acum dupa atatia ani! Au existat si la noi in cartier persoane dubioase care incercau sa ne intre in casa seara, iar pentru ca nu le-am permis s-o faca, in dimineata zilei de 22 decembrie am constatat ca yala este blocata, stricata si nu puteam iesi din casa! 😦 Ciudata coincidenta…

In urma cu 31 de ani vorbeam cu strainatatea numai prin comanda telefonica aprobata de director, pe telefonul negru(special) de la secretariat. Acum se vorbeste cu strainatatea de oriunde fara restrictii.