Societatea civila romaneasca

Lasă un comentariu

Societatea civila din Romania este divizata/dezbinata si constanta in atitudinea ostila manifestata intre generatii: adica tinerii n-au loc de batrani, iar oamenii in varsta nu-i suporta pe cei tineri!

De ce-o fi asa, nu stiu si nici nu incerc sa gasesc argumente in favoarea unora, sau a altora. Doar constat si dezaprob, evident!

Cineva scria mai devreme ca tinerii sunt utopici, iar cei in varsta conservatori. Este posibil, desi generalizarile nu-si au rostul!

Stiu din experienta personala ca suntem diferiti si este bine ca-i astfel! Ar fi plictisitor sa fim toti identici, sa aratam si sa gandim la fel!

Parenting romanesc

Lasă un comentariu

Niciodata nu mi-a placut expresia folosita uneori de catre unii parinti la adresa copiilor lor legata de venirea pe lume a nepotilor: „daca ti i-ai facut, sa ti-i si cresti”! Poate de aceea tinerii romani pleaca in strainatate sa-si creasca acolo copiii departe de familiile lor din tara??? Acolo cine-i ajuta? Sistemul de asistenta sociala? Eu cunosc familii de tineri plecati in afara, care s-au intors in tara tocmai din cauza copiilor, deoarece acolo le lipseau bunicii, iar bonele angajate cu ora erau scumpe si prezentau riscuri!
Ramane o enigma pentru mine faptul ca in 2016 s-au nascut mai multi copii in diaspora romaneasca decat in Romania. Oare este mai ieftin sa nasti acolo un copil, decat in tara? Asigurarea de sanatate iti acopera acolo toate costurile, inclusiv daca apare necesitatea unei cezariene?
Ieri am auzit un domn spunand ca tinerii din diaspora sunt competitivi si nu ar putea trai intr-o societate corupta! L-as fi intrebat daca numai aici exista coruptie la nivel inalt, dar presupun ca dansul vorbea din auzite!
Lipsa de profesionalism si de cunostinte temeinice in orice domeniu conduce la date eronate si la diletantism.
As dori sa vad o statistica de costuri comparative care ar lamuri situatia!
Dar se pare ca nu intereseaza pe nimeni s-o faca si s-o publice.

Ziua de 1 Mai

Lasă un comentariu

#LabourDay
#SindromulDistractieiMaxime
In ultimii ani, toate mijloacele vizuale si auditive de persuasiune a maselor incearca sa ne inoculeze directiva ca de 1 Mai romanii se distreaza la maximum oriunde s-ar afla ei, pe banii lor; in acest scop, realizatorii/comunicatorii de stiri exaltati si isterizati ne furnizeaza detalii exaustive de la fata locului despre cum se poate face baie in apa rece la mare, ori despre noul trend la impachetari corporale la Felix: doamnele mature au renuntat la clasicul namol pentru ciocolata speciala care-ti face pielea fina! 🙂
Ma gandesc la miile de oameni care peste cca. o ora deschid supermarketurile/magazinele/etc. si n-au plecat nicaieri sa se distreze…
#SfatulZilei: angajati din mass-media, treziti-va la realitate!

Despre mentalitatea colectiva

Lasă un comentariu

#PanseuMatinal:
Dupa ce-am fost la Prater in Viena, un parc de distractii renumit in toata lumea si despre care povestea cu admiratie o matusa de-a mea cand eram copil, am realizat ca toate aceste locuri de agrement pentru marele public au un numitor comun si anume kitsch-ul, butaforia, stradania constructorilor de a realiza ceva magic prin mijloace proprii pornind de la basme celebre, de la dorinta de aventura, de evadare din cotidian. Deosebirea dintre un balci si altul consta in proiect, investitii, modul de realizare si strategia de marketing-promovare-PR.
Bucurestiul a fost decorat cu ocazia Sarbatorilor Pascale si incepand de ieri toti adultii sunt suparati si nemultumiti ca niste copii frustrati carora li s-a luat jucaria; eu nu pot sa-i inteleg! Multi dintre ei se „foiesc” prin Europa (am citat dintr-un comentariu facut de un tip pe #FB) si cheltuiesc sume importante pentru a vedea butaforii si oameni imbracati in personaje celebre din desene animate, dar cand vine vorba de ceva similar facut in orasul in care traiesc, ori in tara unde s-au nascut devin critici de profesie, cunoscatori in estetica si dau verdicte similare cu cele date de altii!
Opiniile originale lipsesc de obicei in astfel de imprejurari deoarece daca iesi din rand, imediat se gasesc destui dispusi sa te judece, sa-ti spuna cum arata de fapt alte tari si orase, cum sunt oamenii de acolo, etc.
Iar la noi judecatile se fac strict d.p.d.v. politic!

Vina colectiva – o psihoza generalizata la romani

2 comentarii

In ultimii ani am auzit foarte des spunandu-se urmatoarele: noi suntem de vina ca i-am ales, sau noi purtam vina pentru toate relele!

Constat ca aceste replici au devenit foarte frecvente si incerc sa-mi explic care este cauza.

Eu am fost educata sa raspund pentru faptele mele si niciodata sa nu-mi asum in mod gratuit greselile altora; am invatat ca oamenii care ocupa diverse functii sunt platiti sa-si indeplineasca obligatiile, sa-si asume responsabilitati si sa raspunda pentru ceea ce nu fac bine, sau deloc!

Si atunci ma-ntreb de ce ar trebui sa ma simt vinovata ca altii gresesc, ca nu-si respecta obligatiile, sau comit infractiuni?

Despre CV-uri „beton”

Lasă un comentariu

Nu-mi imaginam ca in Romania zilelor noastre exista atat de multi oameni cu CV-uri impresionante, trebuie sa recunosc!

Atunci cand cineva apropiat incerca sa-mi atraga atentia asupra acestui detaliu, am crezut ca glumeste! Apoi, dupa ce-am participat si eu la niste cursuri de formare si transformare personala, la diverse traininguri unde-am obtinut si diplome, sau la un MBA in economie, aceeasi persoana mi-a spus ca hartiile nu mai servesc la nimic in ziua de azi; eu ce sa-nteleg de aici? Ca numai pentru acea persoana a contat sa-si schimbe statutul din fost sef de cadre in consultant juridic, nu-i asa?

Dar sa revin la CV-urile bogate si la adevarata performanta a fiecaruia. Daca ar fi sa luam in consideratie profesionalismul care rezulta din aceste rezumate ale activitatilor personale, totul ar trebui sa straluceasca in jurul nostru de perfectiune si bunastare! Din pacate, realitatea cotidiana este cu totul alta si incerc sa gasesc niste raspunsuri, sa nu iau de gata ce spun altii!

Astazi de dimineata am avut o revelatie:

Aflasem deja ca politica „iti da aripi”, dar ca te ajuta sa te si clonezi, nu stiam pana acum!
Intrucat in ultimul timp mai studiez cate-un CV „beton” din cand in cand, am ajuns sa constat ca unii oameni sunt precum Fat-Frumos: in numai cativa ani, au adunat atatea realizari personal-profesionale cat multi altii in cateva vieti!

Conflictul dintre generatii a fost mutat in strada…

Lasă un comentariu

 

A fost de ajuns o scanteie care a declansat mutarea conflictului in strada.

Nu sunt sociolog de meserie, dar observand cum se polarizeaza romanii in cele doua tabere, le-as adresa doua intrebari simple: pe cei majoritari din Piata Victoriei i-as intreba daca-si urasc parintii de cand se stiu pe lume?
Iar pe cei de la Cotroceni i-as intreba daca si-au blestemat copiii si cat de frecvent?

Am citit in urma cu cateva zile pe Facebook Romania ca a inceput campania de insusire a laurilor Victoriei!
Deocamdata nu-mi dau seama cine sunt invinsii, dar urmeaza poate sa aflam curand!
Cred cu tarie in continuare ca parintii certati cu/de copiii lor ajunsi CINEVA, vor fi rugati sa paraseasca „bula” confortabila din fata televizorului si sa-si asume mai multe raspunderi, sarcini, sacrificii, etc. Pentru unii parinti din Romania este greu sa-si multumeasca odraslele care-au „reusit” in viata, deoarece acestora le este rusine cu ei, de unde si confruntarile permanente dintre generatii. Imi amintesc de un avocat care nu si-a invitat la cununie parintii, oameni simpli de la tara.
Imi amintesc de un fiu care trecea prin fata casei parintilor fara sa opreasca; se justifica prin faptul ca nu-i putea cere soferului sa opreasca.
Si exemplele ar putea fi multe, deoarece multi copii nu-si respecta si pretuiesc parintii atata timp cat sunt in viata. Motivele? Fatzarnicie!
Toti cei care-au marturisit vreodata pe #FB ca nu s-au inteles cu parintii lor acum or sa taca…

Si astfel conflictul dintre generatii se perpetueaza zilele acestea in strada!

Despre generatii de parinti si copii in Romania zilelor noastre

Lasă un comentariu

In ultimele saptamani mi-au atras atentia mai multe postari despre „bula” din care ar trebui scosi oamenii obisnuiti sa priveasca la televizor ore-n sir, astfel incat se lasa manipulati si deturnati de la ceea ce se poate numi gandire logica! Culmea este ca parintii unora dintre cei care-au postat sunt acuzati si judecati de catre copiii lor pe aceasta tema, ceea ce mi se pare a fi o atitudine absurda! Nu mai stiu exact de la cine a plecat povestea aceasta cu „bula”, dar realizez ca a lansat un trend periculos in societatea romaneasca: daca nu pot avea un dialog civilizat si constructiv cu parintii lor (care mai sunt inca in viata!), oamenii cauta vina in alta parte, nu in ei insisi, cum ar fi normal si firesc. Ma-ntreb daca acesti oameni care-si reneaga public parintii sunt nascuti in perioada 1966-1970 (cu aproximatie)? 

Si nu stiu daca ar trebui sa folosesc eticheta „decretzei”, deoarece este posibil ca multi copii sa fi fost marcati de aceasta denumire generica, iar multi parinti din acele vremuri sa-si fi blestemat copiii nascuti fara vrerea lor, desi acestia din urma n-au avut nicio vina c-au venit pe lume intr-un mediu ostil. Cert este insa, ca frustrarile acumulate de aceste generatii de oameni care n-au fost iubiti si sustinuti de catre parintii lor, sa-i determine pe acestia sa-ncerce acum sa-si ia revansa. Cineva scria la un moment dat ca generatia celor care aveau in 1989 in jur de douazeci de ani este una de sacrificiu deoarece nu i-a ajutat nimeni sa progreseze; nu stiu exact care-i adevarul, dar este cert ca multi dintre ei ies acum in strada in cautarea adevarului si a dreptatii.


#societateaciviladinRomania
#babyboomers (1946 – 1964)

„Five o’clock-ul” de la ora Cinci

Lasă un comentariu

Oamenii simt nevoia acuta de adevar, de informare corecta, fara minciuni, sfidari si note fortate! Se pare ca 2017 a debutat sub acest semn, iar evenimentele din ultimele duminici o demonstreaza cu prisosinta! 

Au mai existat luni ianuarie in Romania cu miscari in strada, dar acum sunt alte generatii care se revolta si se pare ca aseara s-a atins apogeul: se estimeaza ca circa cincizeci de mii este cifra corecta a celor iesiti la Universitate aseara, incepand cu ora cinci, de unde si titlul articolului.

Urmarind postarile de pe Facebook din ultimele duminici am observat ca multi intelectuali promiteau sa mearga la aceste intalniri programate; jurnalisti, artisti, voluntari, oameni diferiti pe care-i cunosc din mediul virtual de aproape zece ani, sau mai recent. De aceea nu as putea sa ma pronunt, sa etichetez oamenii care decid sa iasa in strada. Cu atat mai putin mi-as permite sa-i judec, sa-i jignesc, sau sa-i dezaprob!

Din cele citite de dimineata, am inteles ca oamenii au demonstrat pasnic, desi alte surse mentioneaza scandari tematice, etc. Desigur, nu stiu care-i adevarul!

In urma cu douasprezece ore scriam:

Multi dintre userii Facebook Romania au luat-o razna in ultimele ore! Unii au devenit patimasi, altii ameninta, unii injura!
N-am mai vazut niciodata atata inversunare ca acum pe aceasta platforma de s o c i a l i z a r e?!?

Este vorba despre atitudine, educatie, buna cuviinta, comportament civilizat si asa mai departe, bineinteles! Sau valori morale, la urma urmei, deoarece nu putem accepta dispretul permanent al unor semeni de-ai nostri care sfideaza legea, ascund adevarul, se preteaza la actiuni paguboase pentru romani, in general!

De dimineata am scris urmatoarele pe #FB:

#Profesiunedecredinta: nu mi-au placut niciodata instigatorii de meserie, sau de ocazie! Iar flerul meu proverbial ii depisteaza de la primele manifestari! Prin urmare, pe aceasta pagina acestia nu sunt bineveniti, iar vizita mea pe pagina lor imi este interzisa prin autocenzura!

Din pacate, aceasta ura intre oameni este intretinuta de catre anumiti lideri de opinie din diverse medii, iar oamenii copiaza ceea ce vad si aud…Apreciez oamenii rationali care mai intai gandesc, cantaresc ce-i bine si ce-i rau pentru toata lumea si numai dupa aceea isi exprima parerile! Atmosfera de haos generalizat nu ar trebui sa se instaleze in Romania anului 2017! Aseara ma gandeam cu „nostalgie” la evenimentele stradale din Bucuresti, cand oamenii ies cu mic cu mare sa sarbatoreasca ceva impreuna, cum a fost de Revelion, de exemplu!

Privesc uluita de foarte multe ori comentariile pe care le fac unii oameni din dorinta de afirmare, cred!

Ma-ntreb de ce nu-si gasesc alte ocupatii, daca n-au cu ce-si umple timpul?

Colaje cu picturi – un fel de terapie motivationala

Lasă un comentariu

Motto: „Fiecare OM este liber sa-si traiasca viata cat mai frumos posibil, indiferent de ceea ce se-ntampla in jurul lui, atata timp cat este sanatos si in putere!”

Se recomanda terapii de tot felul, se scriu carti despre secretele fericirii, se vand cd-uri si dvd-uri cu diferite cursuri tematice, exista pagini on-line unde diversi traineri/guru impartasesc experiente de viata in urma carora si-au schimbat modul de gandire, s-au transformat/reinventat/etc., si-au modificat stilul de viata, si-au gasit echilibrul, intr-un cuvant: si-au facut viata mai frumoasa!

Motto2 : „Live Your Life as long as you are Alive! „

colaj-tablouri-2011

Colaj cu picturi 2011 – picturi vechi  facute de Corneliu Niculescu si noi facute de mine dupa ce am inceput sa-mi ocup timpul cu pictatul.

collage-myosotis

Colaj cu primele mele picturi reprezentanf „Flori de nu_ma_uita”

collage-picturi1 collage-picturi

Picturi facute in familie, mai vechi si mai noi.

collage-tablouri-5-ian

Imaginile frumoase ne ajuta sa ne relaxam fara adaos de pastile sau alte artificii…

Mai multe detalii si imagini reprezentand picturile mele aici:

Arhiva mea de tablouri

Older Entries Newer Entries