Autor: Ziarul de Duminica
Editura Publica a scos pe piaţă cea mai aşteptată carte de economie a crizelor, scrisă de singurul economist care a prezis cu exactitate, pas cu pas, recenta criză ce a zguduit sistemul economic la nivel macro, „Economia crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor”*, de Nouriel Roubini şi Stephen Mihm.
Nouriel Roubini a fost luat peste picior în momentul in care a lansat avertismentul, fiind poreclit „Dr. Dezastru”. Acum este adulat ca un adevarat profet, o Casandra blestemată să nu fie crezută de nimeni chiar dacă spune adevarul.
Spre deosebire însă de Casandra, Roubini a apelat la calcule matematice şi economice în 2006 când a argumentat, în faţa Fondului Monetar International, că întreg sistemul se va prăbuşi sub greutatea unui balon speculativ din ce în ce mai periculos. Descrierea estimativă pe care Roubini a făcut-o crizei ce urma să vină pare acum un raport postfactum. Toate avertismentele sale s-au adeverit pas cu pas, Roubini urcând pe locul 2 în topul celor mai mari intelectuali în viaţă (Prospect Magazine) si pe locul 4 în topul „celor mai importanţi gânditori globali” (Foreign Policy).
Roubini insistă însă că, şi după adeverirea tuturor avertismentelor sale, sistemul refuză să reacţioneze într-un sens de autoreglare şi tinde să se scufunde în aceleaşi greşeli care l-au îngropat, de la măsurile anticriză la nivel macro, până la deciziile economice ale indivizilor. „Departe de-a fi un eveniment rarisim, care survine o dată la un secol, recentul dezastru financiar s-ar putea să fie o picătură din potopul care va să vie”, avertizează in cea mai recentă carte a sa, „Economia Crizelor. Curs fulger despre viitorul finanţelor”, publicată în original în mai 2010 şi lansată de Editura Publica în limba română la doar 2 luni distanţă.
Recentul cataclism, subliniază Roubini, marchează debutul perioadei de încheiere a actualului sistem. Tototdată, Roubini semnalează sfârşitul stabilităţii financiare pe care a adus-o cu sine Pax Americana. „Pe măsură ce puterea americană se erodează în anii care vin, crizele s-ar putea să devină mai frecvente şi mai virulente, in lipsa unei superputeri redutabile şi apte să coopereze cu alte forţe emergente, în a aduce acelaşi gen de stabilitate economiei globale.”
Problema cea mai gravă pe care o avem la ora actuala este că, deşi criza a ars un croşeu zdravan actualului sistem de convingeri fundamentat pe basmele despre minunile pe care le pot face pieţele nereglementate şi despre avantajele neţărmuite ale inovaţiei financiare, nu a apărut încă nimic care să îl inlocuiască. „Destule ţări au arătat o uluitoare reticenţă în a da startul genului de reformă totală de care este nevoie pentru a repune sistemul financiar in direcţia bună. În loc de aceasta, se tot vorbeşte de cârpăcirea lui pe ici pe colo, de parcă nenorocirea care tocmai s-a întâmplat a fost cauzată de câteva credite ipotecare neperformante. Curată gogomănie. Criza a fost nu atât un efect al creditelor substandard, cât al unui sistem financiar substandard.”
Una dintre cele mai aberante teorii economice şi cea care a prins cele mai adânci rădăcini în constiinţa globală este că recenta criză a fost un eveniment imprevizibil şi neprevestit de nimic. Nu este o „lebădă neagră” (o întâmplare aptă să schimbe regulile jocului, care e nu numai extraordinar de rară, ci şi cvasiimposibil de prezis), ci face parte din însăşi natura capitalismului. „Crizele economice au apărut de mână cu capitalismul la începutul secolului al XVII-lea şi, la fel ca piesele pe care Shakespeare le-a pus pentru prima oară în scenă la vremea aceea, ele au rămas cu noi, de atunci încoace, aproape in aceeaşi formă”, subliniază Roubini. Ba mai mult, crizele urmăresc aceelaşi pattern-uri de la începuturile istoriei lor. În ciuda acestui fapt, sistemul nu a ajuns la o stare în care să le poată evita. Ele se repetă, iar şi iar, cu mici variaţii in galeria personajelor, ordinea actelor, punerea in scenă şi chiar în replici, care rămân remarcabil de constante de la o criză la alta.
„Atunci, ca şi acum, speculaţiile de pe piaţa imobiliară şi de pe cea bursieră, reglementarea financiară minimală şi un stol de inovaţii financiare au conspirat la crearea unui balon iluzoriu care, atunci când s-a spart, a pregătit scena pentru cvasicolapsul sistemului financiar de pe Wall Street, o brutală cădere economică in viaţa omului de rând şi o recesiune mondială”, scrie in „Economia crizelor”, volumul in care Nouriel Roubini a colaborat cu Stephen Mihim.
Cartea cuprinde si o istorie explicată a crizelor economice, incepând cu Spania si Anglia secolului XII, trecând prin criza din Olanda anului 1630 provocată de balonul speculativ al bulbilor rari de lalea, cazul Companiei Mării Sudului, comerţul cu sclavi din America, Marea Depresiune şi până în 2009, punctând cele mai importante crize. Semnele distinctive ale unei crize au rămas aceleasi din Evul Mediu până azi: „bani ieftini, un balon speculativ al activelor şi o amploare a înşelătoriei.”
Odată cu acest volum, Roubini lansează un apel pentru integrarea teoriei crizelor in studiul economiei şi acordarea rolului care i se cuvine acestei discipline în procesul de luare a deciziilor. Istoria se va repeta ca un perpetuum mobile şi crizele vor veni în valuri din ce în ce mai distrugătoare, proporţionale cu „modernitatea” si „evoluţia” sistemului financiar. O abordare lucidă si realistă a acestor crize si asumarea răspunderii pentru sistemul deficitar, atât la nivelul celor care iau marile decizii, cât şi în calculele economice din gospodării, reprezintă ultima noastră şansă de a invăţa din trecut si de a evita repetarea aceloraşi scenarii în viitor.
Nouriel Roubini este profesor de economie la Stern School of Business (New York University) şi preşedinte al firmei de consultanţă economică RGE Monitor. Imediat după obţinerea doctoratului in Economie internaţională (1988, Harvard School of Business), a început să predea la Yale şi a fost inclus în National Bureau of Economic Research şi în echipa de consultanţi a FMI.


Comentarii recente