women | Elena Niculescu

Impresii despre cum sarbatoresc adultii de Ziua Copilului

iunie 3, 2018

Admin 1 Iunie, atitudine, bunici, cadouri, comunicare, copii, educatie, Elena Niculescu, monden, motivational, nepoate, nepoti, new trends & ideas, Romania, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, life, Romania, societatea civila Lasă un comentariu

Pentru cei care au copii, nepoti, totul decurge firesc: la gradinita, la scoala, in parcuri, in oraselul copiilor, la teatru, in sali de spetacol etc., se organizeaza intreceri sportive, maratoane, serbari tematice, precum si alte evenimente dedicate.

Pentru cei care n-au copii, acum este momentul ideal sa se copilareasca, sa-si aminteasca de copilaria lor frumoasa, sau cosmetizata, de la caz la caz. In fiecare an, aceleasi personaje, sau mereu altele, incearca sa atraga toata atentia asupra lor.

Despre Bucuresti

mai 14, 2018

Admin atitudine, brand personal, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, economie, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, societatea de consum, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, viata Lasă un comentariu

Fac parte din generatia care a fost crescuta cu mancare gatita in casa folosindu-se produse achizitionate din piata de fructe si legume. In bucatarie iti poti desavarsi abilitatile si poti face din gatit o adevarata arta, fara sa consideri ca atingi perfectiunea.

Mirosul de mancare gatita este un semn ca un oras este viu, ca traieste prin locuitorii sai. Este un simbol al linistii si pacii intr-un oras. Desigur, nu ma refer aici la excese culinare, dar as dori sa subliniez ca in toate marile orase ale lumii pe care le-am vizitat am simtit miros de mancare, la primele ore ale diminetii, la orele pranzului, sau seara. Sa afirmi ca mirosul de pizza, sau de friptura/gratar este dezonorant pentru Bucuresti, mi se pare a fi o pledoarie falsa care denota necunoastere! Si mirosul de covrigi care se simte la metrou dimineata-in zilele lucratoare in unele statii este interesant, chiar daca eu nu consum! Dar daca tinem neaparat sa denigram Bucurestiul, atunci gasim sau inventam o multime de argumente ca s-o facem!
Nu vreau sa polemizez pe aceasta tema cu nimeni, dar am simtit nevoia sa-mi exprim o opinie bazata pe faptul ca stiu bine acest oras de cand m-am nascut aici.
#BucurestiOrasulMeuNatal

Despre evaluarile nationale la clasa a doua

mai 11, 2018

Admin atitudine, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, educatie, Elena Niculescu, Romania, women atitudine, attitude, cultura, life, Romania, viata Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori.
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

Atitudine

mai 11, 2018

Admin atitudine, comunicare, copii, Elena Niculescu, parenting de Romania, Romania, women atitudine, attitude, Bucuresti, comunicare, Romania, societatea civila Lasă un comentariu

Ieri in autobuz am asistat la o scena tipic romaneasca: un baiat de opt-noua ani, asezat pe un scaun, se juca nervos cu un pistol mic metalic; la un moment dat a lovit bara metalica de langa el si s-au auzit niste zgomote specifice. Imediat a reactionat un om de statura medie, cu tricou in dungi, cu burta si ochelari spunandu-i ca-l deruteaza pe sofer!?! A continuat morala unul din spatele lui care a adaugat: ce-ar fi daca toti oamenii din autobuz ar face la fel? Cu alte cuvinte, acesti indivizi abia asteptau sa dea o lectie de morala cuiva si au gasit acel copil (care parea destul de anxios si labil) a carui bunica a reactionat imediat: vezi, ce-ai facut?
De fapt, copilul acela nu facuse ceva extrem de grav, iar atitudinea adultilor imbibati cu stirile apocaliptice de la tv depaseste de multe ori normalitatea!
#PovestiDinBucuresti

Femei „de succes” din Romania

mai 5, 2018

Admin comert, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, femei, femei de "succes", Romania, women afaceri, atitudine, business, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, viata Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic! Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe! Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Natura la sfarsit de aprilie 2018

aprilie 30, 2018

Admin arta, atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, imagini frumoase, natura, primavara, Romania, spring, stil de viata, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, life Lasă un comentariu

Stanjenei si galbenele

Castani in floare

Liliac alb la final:

Salcami albi:

De regula, oamenilor le place sa-si imortalizeze c-un „selfie” imaginile din natura; mie-mi place sa fotografiez natura asa cum este ea!

Fotografiile de familie in mijlocul naturii sunt altceva!

Profesiune de credinta

aprilie 30, 2018

Admin atitudine, brand, brand personal, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, stil de viata, women atitudine, attitude, coaching, comunicare, educatie, life, Romania, viata Lasă un comentariu

„Metamorfoza” lui Kafka a fost prima carte „altfel” pe care am citit-o prin liceu si evident a fost necesar sa recitesc de cateva ori inceputul, pentru a o duce la bun sfarsit! Dupa aceea i-am citit pe Sartre, Camus, Faulkner, Boris Vian, Simone de Beauvoir sau piese de-ale lui Eugen Ionesco si m-am acomodat! Nu mi-a placut niciodata sa ma consider una dintre victimele sistemului absurd care asupreste oamenii pana la dezumanizare, desi viata traita a fost dura si nu m-a crutat deloc! Cred insa ca din cartile citite am invatat sa ma detasez, adica am deprins tehnici de supravietuire printre sacali! (Ultima fraza este un fel de revelatie matinala!)

Au existat dintotdeauna in jurul meu oameni care au incercat sa-mi controleze viata, sa-mi impuna sistemul lor de valori, dar n-au avut niciun succes! Pornirile lor au fost oprite la o bariera imaginara creata de sistemul meu de protectie intern, sau divin!

Nu invoc foarte des divinitatea, dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca am avut parte de ajutor supranatural de cateva ori in viata, adica in acele momente critice cand aveam mare nevoie.

Am aflat mai tarziu ca a darui din inima, fara sa ceri nimic in schimb este un dar pe care nu-l au toti oamenii si mi-am dat seama ca am acest dar si nici nu stiam.