Export & Import Business Consultant, Online Communication Specialist
august 17, 2018
atitudine, Elena Niculescu, femei, flori, stil de viata, women atitudine, attitude, femei, flori, imagini frumoase, terapia prin imagini frumoase, viata Un comentariu
august 7, 2018
atitudine, business, comunicare, consultanta de specialitate, copii, diaspora romaneasca, educatie, Elena Niculescu, femei, parenting, provinciali, provincialisme, Romania, women atitudine, attitude, educatie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!
Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!
Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!
O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.
Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.
La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania
august 6, 2018
atitudine, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, women atitudine, attitude, celebritati, comunicare, life, viata Lasă un comentariu
For some famous singers, age is just a number:
Ringo Starr – 78
Tom Jones – 78
Paul McCartney – 76
Mick Jagger – 75
Keith Richards – 74
Roger Waters – 74
Rod Stewart – 73
Eric Clapton – 73
David Gilmour – 72
Elton John – 71
Steven Tyler – 70
Phil Collins – 67
Ceea ce intentionam sa scriu este faptul ca majoritatea urca in continuare pe scenele lumii, au turnee si concerte pentru bucuria publicului iubitor de muzica retro, #OldiesButGoldies.
august 6, 2018
atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, femei, flori, natura, Romania, vara, women Bucharest, Bucuresti, femei, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
Nalbe de toate culorile, zorele, trandafiri, dalii, caprifoi, floarea soarelui, „trompeta ingerilor”, acestea sunt florile care decoreaza Bucurestiul la inceput de august.
iulie 30, 2018
amintiri, atitudine, brand personal, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, women afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, femei, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Zilele trecute un domn profesor universitar care povesteste cu foarte mare talent si umor a descris in cateva cuvinte o emisiune tv unde un asa-zis/autointitulat dizident starnea valuri pe tema felului in care se traia in tara noastra inainte de nouazeci; din interventiile invitatilor rezulta ca pe atunci toti copiii aveau la scoala pachetul cu mancare invelit intr-un ziar rusesc foarte cunoscut!
Mi-am permis si eu sa adaug un comentariu pe care multa lume l-a apreciat, dar un domn dizident m-a acuzat ca as fi scris ca inainte de nouazeci in Romania se gaseau „de toate”.
Comentariul meu no. 1 este acesta:
„Mama mea era atat de pedanta incat niciodata nu ne-ar fi pus mancarea in hartie de ziar; existau servetele, pergament, foitza, celofan si altele. Aceste personaje inventeaza, ori asa au trait ei cu neamurile lor! Am auzit la un moment dat un critic literar care spunea ca in nouazeci avea experienta in relatiile internationale, dar varsta il da de gol, caci pe-atunci era doar un copil! 
„
No. 2 „Eu am o vorba: cine a vrut sa traiasca urat atunci, poate trai la fel si astazi! 
Universul interior ti-l puteai colora si atunci, ca si acum!”
No. 3 „ Unii oameni au devenit campioni la inventat! Ei habar n-au, dar bat campii!”
No. 4 „Eu m-am distrat ieri cand dintr-o enumerare naiva pe care am facut-o cineva m-a acuzat aiurea ca as fi spus cu totul altceva! Am stat pe ganduri daca merita sa reactionez, sau nu si ma gandeam ca cine vede ca postez flori nu-si imagineaza ce apriga pot sa fiu! „
No.5 „De altfel, exista o multime de oameni valorosi, obisnuiti sa se recomande ca indivizi normali, modesti, mai putin doritori de afirmare si de „bagat in seama”, care fac parte din adevarata elita intelectuala, fara sa fie elitisti cu orice pret! „
iulie 27, 2018
amintiri, atitudine, brand personal, business, comert exterior, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum, women afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, cultura, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, viata Un comentariu
Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.
Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:
„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc! Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”
Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!
Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!
iulie 15, 2018
arta, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, flori, natura, pictori romani, women atitudine, imagini frumoase, life, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu
iulie 14, 2018
amintiri, atitudine, business, comert, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, Elena Niculescu, export, femei, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, Romanoexport, women atitudine, attitude, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu
In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.
Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.
iulie 12, 2018
atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, Romania, stil de viata, terapie prin imagini frumoase, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Un comentariu
Traim intr-o lume plina de provocari, de contradictii, de apasari, de stres, de nemultumiri si asa mai departe. Este greu sa-ti creezi singur linistea necesara unei vieti normale. Din fericire, frumusetea naturii ramane un aliat de nadejde in lupta zilnica pentru a-ti gasi bucuria! Desigur, bucuriile pe care ti le aduc cei mici sunt nepretuite!
iunie 17, 2018
Bucuresti, comert exterior, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, stil de viata, tari straine, women afaceri, atitudine, Bucharest, Bucuresti, business, cultura, femei, jurnalul unei femei de afaceri, life, tari straine, viata Lasă un comentariu
Ieri am avut intalnirea anuala/traditionala cu fostii mei colegi din facultate. Noi am facut studiile in vremurile acelea pe care multi le hulesc in zilele noastre, cu toate acestea noi am ramas nealterati, deoarece atunci am invatat cu seriozitate, am stiut sa ne petrecem mult timp frumos impreuna, ne-am apreciat unii pe altii si am ramas buni prieteni peste vremuri.
Ne intalnim cu mare placere, depanam amintiri frumoase, ne „laudam” cu viata noastra din prezent, ne intristam la vestile triste si ne mobilizam pentru intalnirile viitoare!
Desigur se fac multe glume, cum ar fi urmatoarea: ieri am ajuns cu un taxi mai devreme si intentionam sa ma asez pe o banca sa-mi sun o buna prietena ca sa stiu daca-i opresc loc langa mine, sau nu. Pe aleea din fata bancii din Cismigiu tocmai treceau doua figuri cunoscute, doi ex-colegi; m-au vazut, s-au apropiat, m-au intrebat ce fac si dupa ce le-am raspuns au fost inspirati sa-mi aminteasca fiecare cum se numeste! 🙂 Dupa aceea am pornit impreuna pe aleile parcului pana la restaurantul Monte Carlo.
Acolo am constatat ca nu eram chiar primii sositi, un chelner (pe care l-am recunoscut imediat de la intalnirile noastre trecute) ne-a condus amabil si zambitor la masa rezervata si pregatita pentru noi.
Glumele au continuat bineinteles spre buna dispozitie a tuturor si atmosfera generala a fost foarte placuta! Pe ferestrele salonului se vedea lacul inconjurat de copaci verzi seculari, perturbat la un moment dat de un grup de copii si adulti care se scaldau imbracati scotand chiuituri victorioase! (N-am facut fotografi cu acestia, din decentza…)
Ceea ce ne uneste peste timp este faptul ca ne pasa unii de altii si ne place sa tinem legatura si sa ne intalnim cel putin O data pe An!
Imagini din Cismigiul verde fara prea multe pete din alte culori, deoarece majoritatea florile erau ofilite si cu petalele cazute-n iarba:
Elena Niculescu 
Comentarii recente