Tinerii sunt atraşi de brandurile puternice şi de pachetele salariale peste medie /// Foto: Publimedia
Clasamentul este dominat de companiile de pe piaţa bunurilor de larg consum, fiind prezente şi trei bănci şi doi operatori de telefonie mobilă
Tinerii talentaţi, cu rezultate academice peste medie, sunt atraşi de companiile străine mari din România, cu un brand puternic, care sunt capabile să ofere nu numai un pachet salarial foarte bun, ci şi posibilitatea de a evolua în interiorul firmei. Aceasta este concluzia unui sondaj la care au răspuns 2.246 de respondenţi, sondaj folosit în alcătuirea topului „Cei mai doriţi angajatori 2010”, alcătuit de firma Catalyst.
Clasamentul nu este o surpriză pentru experţii în resurse umane, care consideră că este normală prezenţa acestor companii, care sunt recunoscute pentru faptul că au o politică „activă” de a atrage tinerii talentaţi sau cu rezultate academice foarte bune.
publicitate //
„Motivele care stau la baza lui (a topului, n.r.) ţin atât de atractivitatea industriilor şi a joburilor oferite, dar şi de câteva strategii pe care companiile le-au aplicat în toată această perioadă. Aceste companii au fost prezente continuu în piaţă cu mesaje adresate tinerilor cu potenţial, metode interactive de atragere de talente şi procese de recrutare interactive, în cadrul cărora tinerii cunosc mai bine compania şi oportunităţile oferite”, precizează experţii Catalyst. Tinerii care vor să lucreze în cadrul acestor companii oferă, la rândul lor, în schimbul unor pachete salariale atractive şi a posibilităţii de a-şi construi o carieră stabilă şi de viitor în domeniu, o toleranţă mai mare la incertitudine şi vin în interiorul firmei cu o doză ridicată de „entuziasm”.
Un alt „ingredient secret” care îi face pe tinerii români să se îndrepte spre aceste firme este şi posibilitatea de a pleca peste graniţă, de a dobândi experienţă internaţională, dar şi de a-şi completa studiile academice cu altele oferite prin intermediul acestor companii, cu specializări sau cursuri în urma cărora să primească şi diplomele.
Banii contează. Liderii de piaţă sunt cei mai bine cotaţi
Poziţiile anumitor companii în acest top al celor mai doriţi angajatori respectă şi rezultatele financiare ale acestora.
Astfel, cele două bănci prezente în clasament sunt aştezate nu numai în ordinea preferinţelor tinerilor care vor să se angajeze, ci şi în ordinea descrescătoare a activelor, BCR, cea mai mare bancă din România fiind clasată pe locul şapte, în timp ce BRD, a doua mare bancă de pe plan local, este pe locul opt. Excepţia o constituie din acest punct de vedere ING Bank, ocupanta locului 12 în clasament şi ultima bancă prezentă în top 20, care, după active, s-a clasat pe poziţia a 10-a în topul celor mai mari bănci din România în 2009.
Ierahia se respectă, pe acelaşi model, şi când vine vorba despre companiile de telefonie mobilă, liderul pieţei, Orange, fiind situat înaintea locului doi, Vodafone, şi în clasamentul celor mai doriţi angajatori.
INFO PLUS
Top 20 Cei mai doriţi angajatori din România
• 1. Coca-Cola HBC •2. P&G •3. KRAFT FOODS •4. Oracle •5. L’Oreal Romania •6. HP •7. BCR •8. BRD Groupe Société Générale •9. PriceWaterhouseCoopers •10. Orange •11. Deloitte •12. ING Bank •13. KPMG •14. Roland Berger •15. Vodafone •16. Accenture •17. Leo Burnett •18. McKinsey •19. Danone •20. PepsiCo
Companiile mari au rămas pe profit în 2009, cel mai greu an pentru economia românească, excepţie făcând combinatul siderurgic de la Galaţi, deţinut de miliardarul indian Lakshmi Mittal, cu pierderi de 334 milioane de euro, sau Tarom, care a adus statului un minus de 56 milioane de euro.
Chiar şi firme din domenii precum bunurile de larg consum sau auto, unde scăderea consumului a fost evidentă, au rămas pe profit, însă câştigurile lor au fost afectate de contextul general nefavorabil.
Cumulat, primele 300 de companii din punctul de vedere al profitului au câştigat 40 mld. lei (9,5 mld. euro), mai mult comparativ cu 2008, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
Câştigătorii crizei din punctul de vedere al profitului pot fi considerate firmele din construcţii, Spedition UMB şi Romstrade, controlate de Dorinel Umbrărescu, respectiv Nelu Iordache, consideraţi regii asfaltului, care au reuşit să-şi crească rezultatele într-un an în care domeniul în care activează s-a prăbuşit. Profituri de invidiat, de peste 200 mil. lei, au avut şi firme precum RCS & RDS (telecom) a lui Zoltan Teszari sau Fondul Proprietatea.
„Nu cred că vreun sector îşi va putea prezerva marjele de profit de la debutul crizei, presiunile datorate scăderii consumului fiind atotcuprinzătoare. Numai sectoarele monopoliste sau cele protejate mascat de reglementatori îşi vor putea conserva profitabilitatea”, este de părere Doru Lionăchescu, partener principal al casei de consultanţă Capital Partners.
„Surpriza” a reprezentat-o faptul că o singură bancă, BRD, a reuşit să intre în clasamentul primelor zece instituţii în funcţie de profit, iar analiştii sunt de părere că marjele în sistemul bancar vor continua să se erodeze. La nivelul întregului sistem bancar tendinţa a fost de scădere puternică a profitului, multe dintre instituţii intrând chiar pe pierderi pe fondul provizioanele pe care le-au făcut pentru clienţii care nu-şi mai rambursează creditele. „Profitabilitatea nejustificată obţinută de bănci în 2008-2009 s-a datorat practic volatilităţii cursului de schimb, mediului de dobânzi înalte, stimulat de banca centrală, şi apetitului nesăţios al bugetului de stat. Această conjunctură teribilă pentru economie, dar foarte profitabilă pentru bănci, nu cred că se va mai repeta curând”, a spus Lionăchescu.
Chiar şi în condiţiile unor câştiguri în scădere, consultantul este de părere că băncile „nu prea au fost afectate de criză” dacă se ţine seama la cât de puţin s-a restructurat sistemul bancar.
Bancherii au inceput din vara sa scumpeasca din nou creditele pentru populatie dupa ce redusesera gradual dobanzile in primele luni ale anului, speriati de perspectiva cresterii inflatiei si a costurilor de refinantare. Orice suma platita in plus la banca inseamna un minus pentru consum intr-un moment in care economia incearca sa iasa din recesiune si este evident ca nu va reusi acest lucru doar pe baza cererii externe.
Astfel, in timp ce in economiile din Occident bancile au micsorat dobanzile pentru a a ajuta la relansare, in Romania isi transfera costurile integral asupra populatiei si companiilor. Ca urmare, politica BNR de micsorare a dobanzii de referinta, nici aceasta foarte decisa, este lipsita de efecte.
Sa ne amintim ce faceam cu 100 de dolari transformati in lei prin anii ’90 si ce putem face acum. Vorbim despre puterea de cumparare a leului, a monedei nationale, fara sa detaliem despre inflatie, deflatie, denominalizare, etc. Povestea este lunga si precis nu o gasim pe nicaieri scrisa asa, pe intelesul tuturor. Ca e mai sanatos sa intelegem mai putin si sa ne punem intrebari mai rar, sau deloc!
Dupa parerea mea, incepand din anii 2000-2003 evolutia leului a fost foarte bine controlata pe piata, inflatia a fost tinuta in frau fara sa existe insa o crestere economica reala care sa o justifice, cu toate acestea preturile produselor de larg consum si a serviciilor au crescut in permanenta. La acea vreme eu gandeam ca avem de-a face cu o inflatie ascunsa, atata timp cat leul se intarea pe hartie iar preturile cresteau. De fapt, nici pana in ziua de azi nu am gasit explicatia logica la ceea ce s-a intamplat atunci, dar cred ca ar mai trebui sa fac niste cursuri de MBA ca sa inteleg!
Cert este un lucru: Romania in anii 2000 a invatat sa consume mai mult decat a produs si apoi a venit criza mondiala, ca o consecinta directa.
Mai multe despre scaderea puterii de cumparare din BankNews
Cum era de asteptat de altfel, actiunea de lansare a brand-ului turistic a fost minimalizata, criticata, desfiintata aproape in unanimitate de catre mass-media, bloggeri, televiziuni, etc.
Avem de-a face cu lipsa de entuziasm generalizata, cu teama de a fi de partea cealalta a baricadei, cu spiritul critic exacerbat al celor obisnuiti sa stea la panda si sa astepte ca ceilalti din jur sa dea gres?
Este chiar atat de grav? Lipsa de comunicare cu specialistii locali a starnit aceasta aversiune totala?
In afara celor care se abtin sa-si exprime opiniile personale de teama represaliilor, majoritatea critica; se pot numara numai cateva opinii pozitive in legatura cu brand-ul lansat ieri la Shanghai.
Cuvinte precum: fiasco, imbatranit, plagiat, copiat au caracterizat actiunea de lansare a brand-ului turistic al Romaniei.
Este stiut ca produsele pentru copii consuma putin material, dar necesita o manopera foarte ridicata, deoarece nu este atat de simplu sa confectionezi diverse articole la scara mica. De aceea nu toti producatorii accepta sa produca articole pentru copii datorita pretului pe care-l pot obtine. De regula produsele pentru copii trebuie sustinute din alte activitati.
In vremuri de criza insa, produsele pentru copii par sa devina o nisa de piata foarte interesanta, deoarece copiii trebuie imbracati, ei cresc repede, ce era bun la doua luni, nu se mai poate folosi la cinci luni si asa mai departe.
De aceea tot mai multi producatori de top si-au concentrat atentia asupra articolelor destinate copiilor.
Daca pana in 2007 /2008 Head-huntingul era la mare cautare, in 2009 toata lumea recomanda outsourcing-ul si reconversia profesionala, acum leasingul de personal este o realitate care ne demonstreaza ca Blue Ocean Strategy nu se invata degeaba la MBA-management strategic.
Sa analizam ultimii cincizeci de ani si sa incercam sa ne dam seama cum s-a ajuns astazi la criza mondiala care a cuprins majoritatea tarilor de pe glob cu cateva exceptii, cum ar fi: China, Japonia si Turcia.
Dupa criza din anii ’29-’33 a urmat un razboi mondial devastator pentru majoritatea tarilor din Europa. Dintre tarile din Asia, Japonia a primit o lectie urata de la americani: bombardamentele nucleare de la Hiroshima si Nagasaki, care s-au vrut a fi o lectie sau un test, nu mai stiu exact ce-au fost de fapt. Dar consecintele se cunosc, iar spectrul ciupercii atomice a urmarit omenirea ani de-a randul.
America a fost insa repede exonerata, caci ea pusese in miscare o industrie puternica de armament si de avioane de lupta care i-a imbogatit pe americani si a dus la un boom economic fara precedent. Americanii au jucat perfect rolul aliatului de nadejde, care vine si loveste, iar Hollywood-ul a continuat „razboiul” prin filme mestesugite in care eroii americani, zambitori si binevoitori imparteau ciocolata si voie buna prin locurile devastate de bombardamente. Si astfel s-a creat mitul american, caruia i s-au adaugat in timp alte noi valente pe masura ce industria publicitatii se dezvolta vertiginos.
Nu trebuie sa omitem faptul ca cel de-al doilea razboi mondial nu s-a atins de pamantul american, deci ei au avut numai pierderi umane si materiale, fara a suferi pierderi importante.
Industria de automobile s-a dezvoltat puternic in America: Ford si General Motors, cele doua companii care in mod inteligent au pus bazele belsugului pentru americani. Ford a inventat banda rulanta, a realizat ca tot americanul trebuie sa-si permita sa aiba un automobil Ford in ograda personala, de aceea a hotarat sa-si plateasca bine oamenii ca sa-i transforme din producatori in consumatori. Aceasta miscare inteligenta a declansat „imperiul de consum”in societatea americana ceea ce a avut drept consecinta „The American Dream”, adica acel mit al omenirii anilor ’60-’70-’80, conform caruia America si numai ea ofera oamenilor de pretutindeni posibilitatea de afirmare, de realizare, de a avea o casuta standard cu de toate, cu o mica gradina unde sa se adune seara la un barbecue cu vecinii. Acest mit, puternic alimentat de mijloacele media, de panouri publicitare unde se vede cat de fericit si prosper este cowboy-ul american, de seriale precum Dallas si altele, de filme frumoase precum Dirty Dancing, de cantecele country, a devenit atat de credibil atat pentru americanii care traiau intr-o reverie permanenta, cat mai ales pentru europenii de peste ocean, care traiau mai riguros, mai stramtorat, dar visau sa traiasca visul american.
Si acum realitatea la care s-a ajuns brusc: visul american s-a destramat, boala a devenit contagioasa, toata lumea financiar-bancara este atinsa de un flagel care distruge repede si sigur. Dar americanii spun ca ei isi revin repede, deoarece nimeni nu stie cat din masa monetara emisa in SUA are acoperire in trezoreriile lor. Am inteles ca se tiparesc dolari in devalmasie, nimeni nu mai tine cont de reguli atunci cand este vorba de tiparit bani. Iar cele mai mari inginerii financiare(ca sa nu le spun escrocherii) tot la americani s-au facut si se mai fac, deoarece ei au devenit experti, dar lumea uita si-i iarta repede, caci mitul „American Dream” inca mai dainuie.
Conform principiului: un manager trebuie sa stie intotdeauna cum sa-si prezinte afacerea online, dar sa stie sa aprecieze cum se poate face acest lucru si cat costa efortul.
Elena Niculescu 
Comentarii recente