Sambata dimineata in metrou lipsea bodyguard-ul de serviciu. Nu-mi dau seama daca avea liber, ori nu s-a reinnoit contractul. Cert este ca „uratorii” sarbatorilor de iarna erau foarte numerosi, veneau valuri-valuri ca pe vremuri, cu multi copii de toate varstele insotiti de adulti care pregatisera cosuletze decorate festiv, ceea ce dovedeste ca ceva „know-how” au acumulat pe unde-au calatorit prin alte tari. #PovestiDinBucuresti
Seara in metrou au performat doua personaje care vorbeau foarte tare romaneste cu accent italienesc pentru a capta atentia audientei masculine interesate si uluite in acelasi timp. Una dintre ele cred ca venea direct de la Milano pentru a prezenta ultimele tendinte ale modei peninsulare! #PovestiDinBucuresti
La nici zece zile de la sarbatorirea Centenarului Marii Uniri, romanii au demarat Marea Dezbinare si de ieri dimineata spiritele se incing in continuare!
Oamenii se lasa manipulati si purtati de val dupa cum bate vantul, nu se mai stie cu exactitate ce-i adevarat si ce-i fals! Tehnologia pune la dispozitie mijloacele necesare raspandirii stirilor false si a alertelor apocaliptice!
Cand lansezi programul „Romania educata” si nu faci precizarea cat la suta dintre romani sunt educati si care este procentul celor needucati, consider ca adresezi o ofensa celor care s-au scolit, vorbesc corect limba romana plus alte cateva limbi straine, au absolvit facultati adevarate, au reprezentat tara cu demnitate in raport cu alte natiuni si asa mai departe. Este ca si cum educatia ar incepe de-acum, din acest moment, ceea ce este fals si jignitor pentru cei educati! Ah, daca intentionezi sa sugerezi cititul printre randuri si fiecare sa inteleaga ce vrea, este cu totul altceva, specific intrigilor. #OpiniePersonalaInZiDeSarbatoare
Romanii de pretutindeni sarbatoresc fiecare in felul lui: unii iau parte la festivitatile organizate la Alba Iulia, la Bucuresti, la Iasi, la Suceava, la Sibiu, sau in alte orase din tara ori din strainatate.
De Ziua Nationala a unei tari se obisnuieste ca oamenii sa-si omagieze locul unde s-au nascut!
Cei care traiesc in negativism-nihilism-dezamagire permanenta n-au nimic de castigat, dar isi fac rau tot timpul.
Nu sunt adepta festivismului exagerat, dar apreciez intotdeauna manifestarile sincere si firesti ale oamenilor!
La Multi Ani, Romania!
La Multi Ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sa fiti fericiti si prosperi!
Intotdeauna am fost dispusa la dialog cu oamenii din jurul meu, sunt de principiul ca multe se pot rezolva daca exista bunavointa si colaborare intre oameni.
M-am urcat intr-un autobuz zilele trecute si am dat de cateva persoane cu chef de cearta si de un copil care-ti tragea pumni cand treceai pe langa el!?! Am fost rezervata si n-am raspuns la provocari, mi-am vazut de drum pana cand s-a starnit o cearta intre doi dintre recalcitranti; dar ce injuraturi neaose mi-au auzit urechile, iar atunci cand ea (mama copilului) l-a jignit pe el (justitziarul din autobuz) numindu-l chel si chiar Mos Craciun, m-am bucurat ca am evitat sa dialoghez cu ei! #PovestiDinBucuresti
Intr-o societate divizata, imbacsita de ura si invective, cand nu te poti urca civilizat intr-un mijloc de transport in comun deoarece sunt unii imobilizati acolo de parca-s legati de bara si n-ar face un pas la dreapta sau la stanga, exact ce ne lipsea acum era o remaniere guvernamentala care agita spiritele deja foarte incinse! Reamintesc faptul ca exista viata si-n afara politicii de la noi sau de la altii si personal nu ma intereseaza ce i s-a reprosat lui X, de ce n-a fost acceptat Y si asa mai departe! #OpiniePersonala
Zilele trecute, in metrou s-au urcat doua femei impreuna cu o fetitza de patru-cinci ani; cea mica s-a asezat pe scaunul din dreapta mea. Si-a desfacut pardesiul, l-a coborat de pe umeri si am observat ca nu avea nasturii inchisi la sarafanul cochet pe care-l purta peste un tricou alb. Cele doua femei (dintre care una presupun ca era mama!) au privit tot drumul in ecranul unui telefon unde se derulau imagini cu rochii de mireasa… Apoi fetitza s-a mutat pe scaunul din dreapta grupului statuar cu ochii in telefon!
M-a uimit peste masura faptul ca nimeni nu i-a adresat fetitzei niciun cuvant, de parca nici n-ar fi existat!
Ma tot intreb ce-nteleg unii oameni din notiunea de „parenting”?
Stiu ca eu sunt de moda veche si-mi place sa comunic tot timpul cu cei mici! #PovestidinBucuresti
Nu mi-au placut niciodata fariseii, cabotinii, fatzarnicii, habotnicii, oamenii care se autointituleaza superiori, cei care-i umilesc pe ceilalti din jurul lor pe motiv ca-s saraci sau subevoluati pe o scara ierarhica reala ori imaginara. De asemenea nu-mi plac acei oameni fara initiative personale, dar care-si insusesc meritele altora si confisca unele evenimente impunand reguli absurde si ofensatoare pentru participanti.
Detest femeile nimfomane care au stricat familiile altora prin atitudinea lor necontrolata vis-a-vis de barbatii insurati cu alte femei. Ii compatimesc pe barbatii slabi care s-au lasat prinsi in mrejele acestor femei, si-au abandonat copiii, iar apoi s-au trezit din visare cand era prea tarziu.
Azi dimineata s-a tot repetat la stiri ca „procedurile au fost respectate” in cazul copilului de un an si zece luni operat si din pacate pierdut din cauze neelucidate pana-n prezent; nici nu indraznesc sa ma gandesc ce-o fi in sufletul parintilor acelui pui de om nevinovat supus unei interventii chirurgicale la o varsta atat de frageda, dar ca o mama „exagerata” ce sunt, mi-am amintit ieri de cate ori mi s-a sugerat sa-mi operez copiii cand erau mici de hernie, de polipi, de amigdale si am tot amanat momentul, am mai consultat un medic de specialitate si asa mai departe.
Numai la apendicita m-am mobilizat si am stat apoi langa copil pana a iesit de sub anestezie, s-a ridicat din pat, a dormit peste noapte si-apoi am plecat acasa a doua zi. Eram la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu, intr-un salon cu alti copii operati de diferiti doctori chirurgi si din cate-mi amintesc n-am avut deloc senzatia ca suntem ai nimanui!
Se intampla in prima parte a anilor nouazeci, intr-un spital de stat.
Am revenit in acel spital acum doi-trei ani cu nepoata mea cea mai mare, impreuna cu tatal ei. M-a impresionat placut faptul c-am fost tratati cu atentie si profesionalism de cadrele medicale la camera de garda; din fericire, era vorba doar de-o urticarie care s-a dovedit a nu fi nimic grav, contagios etc.
Am intalnit in viata multi medici extraordinari, bine pregatiti, carismatici, devotati meseriei pe care o practica, dar am avut parte si de experiente mai putin fericite, pe care nu intentionez sa le mentionez acum, aici. #DinAmintirileUneiMame
Elena Niculescu 
Comentarii recente