Colaje cu flori si picturi de toamna

Lasă un comentariu

 

Moravuri decadente

Un comentariu

Nu mi-au placut niciodata fariseii, cabotinii, fatzarnicii, habotnicii, oamenii care se autointituleaza superiori, cei care-i umilesc pe ceilalti din jurul lor pe motiv ca-s saraci sau subevoluati pe o scara ierarhica reala ori imaginara. De asemenea nu-mi plac acei oameni fara initiative personale, dar care-si insusesc meritele altora si confisca unele evenimente impunand reguli absurde si ofensatoare pentru participanti.
Detest femeile nimfomane care au stricat familiile altora prin atitudinea lor necontrolata vis-a-vis de barbatii insurati cu alte femei. Ii compatimesc pe barbatii slabi care s-au lasat prinsi in mrejele acestor femei, si-au abandonat copiii, iar apoi s-au trezit din visare cand era prea tarziu.
#DinViataAdunate

De ce?

Lasă un comentariu

Azi dimineata s-a tot repetat la stiri ca „procedurile au fost respectate” in cazul copilului de un an si zece luni operat si din pacate pierdut din cauze neelucidate pana-n prezent; nici nu indraznesc sa ma gandesc ce-o fi in sufletul parintilor acelui pui de om nevinovat supus unei interventii chirurgicale la o varsta atat de frageda, dar ca o mama „exagerata” ce sunt, mi-am amintit ieri de cate ori mi s-a sugerat sa-mi operez copiii cand erau mici de hernie, de polipi, de amigdale si am tot amanat momentul, am mai consultat un medic de specialitate si asa mai departe.

Numai la apendicita m-am mobilizat si am stat apoi langa copil pana a iesit de sub anestezie, s-a ridicat din pat, a dormit peste noapte si-apoi am plecat acasa a doua zi. Eram la Spitalul de copii Grigore Alexandrescu, intr-un salon cu alti copii operati de diferiti doctori chirurgi si din cate-mi amintesc n-am avut deloc senzatia ca suntem ai nimanui!

Se intampla in prima parte a anilor nouazeci, intr-un spital de stat.

Am revenit in acel spital acum doi-trei ani cu nepoata mea cea mai mare, impreuna cu tatal ei. M-a impresionat placut faptul c-am fost tratati cu atentie si profesionalism de cadrele medicale la camera de garda; din fericire, era vorba doar de-o urticarie care s-a dovedit a nu fi nimic grav, contagios etc.

Am intalnit in viata multi medici extraordinari, bine pregatiti, carismatici, devotati meseriei pe care o practica, dar am avut parte si de experiente mai putin fericite, pe care nu intentionez sa le mentionez acum, aici.
#DinAmintirileUneiMame

Prin Bucuresti in 8 Octombrie

Un comentariu

Bucurestiul are farmecul lui de oras primitor pentru cei care-l privesc uneori cu admiratie, alteori cu bunavointa. 

Dilemele cunoasterii

Lasă un comentariu

“Cu cât ești mai înțelept, cu atât îți dai mai bine seama că pe lume există mulți oameni deosebiți. Oamenii de duzină nu observă nicio deosebire între semenii lor.”
Blaise Pascal (1623-1662).
Am gasit acest citat in limba franceza, intr-o carte scrisa de Thomas Hardy (1840-1928).
De multe ori ma-ntreb daca stramosii omenirii gandeau mai profund decat contemporanii nostri din secolul XXI?
#DilemeleCunoasterii

La Multi Ani de Sfanta Maria!

Lasă un comentariu

Spiritul unei sarbatori consta in ceea ce le transmiti celorlalti!

Culori de Septembrie si temperaturi de vara la Bucuresti

Lasă un comentariu

Luna August a ajuns la final

Lasă un comentariu

Trandafiri fara spini si chiparoase-tuberoze

Un comentariu

Mesaj pentru tinerii din Romania

Lasă un comentariu

Daca ai o minte antrenata sa gandeasca, sa discearna, sa ia decizii mai mult sau mai putin inspirate/corecte, atunci ai aflat deja ca nu trebuie sa-ti educi copilul in ura si dispret pentru tara in care s-a nascut! Teoriile preluate la indigo din mass-media nu te-ajuta daca le repeti si pe pagina ta de #FB! Aduni like-uri cu postari lacrimogene, defetiste si teribiliste, dar nu te ajuta sa le oferi copiilor tai o viata mai frumoasa! Incearca alte strategii de supravietuire in lumea aceasta dura si nemiloasa!

Aveam colege care aveau cate un copil si erau nemultumite ca nu le pot oferi un viitor copiilor lor in Romania! Una era inginer textilist venita de la Crinul si cealalta era dactilografa la noi in companie de cativa ani. Ele se considerau femei „cu pretentzii”, nascute in mediul rural si stabilite in Bucuresti. De exemplu una dintre ele si-a mutat copilul de la scoala din cartier, deoarece acolo se preda limba rusa!

Cealalta si-a trimis copilul intr-un orasel de provincie din Belgia ca sa se formeze mai bine, mai occidental! Am intalnit-o dupa ani de zile si mi-a povestit ce realizari a avut acolo copilul ei: si-a cumparat o casa cu banii trimisi de parintii din Romania!?!

O alta cunostinta care lucra intr-o banca din Bucuresti si-a trimis copilul la studii in strainatate ajutand-ul sa obtina mai multe burse.

Intre timp copilul s-a casatorit acolo si s-au nascut doi copii. Nu stiu care au fost realizarile profesionale in acest caz, dar s-a intemeiat o familie mixta, cu nunta la Bucuresti si cu predica preotului bilingva.

 

La sfarsitul clasei a opta, fiul meu mi-a marturisit destul de derutat ca majoritatea colegilor de clasa vor sa emigreze la un moment dat. Atunci am realizat ca este momentul sa discutam despre subiect si i-am explicat urmatoarele: cand mergi in strainatate depinde cine esti, ce reprezinti si mai ales cum esti perceput si intampinat de cei de-acolo, caci altfel este destul de grea viata pretutindeni in lume!
Dupa cativa ani a-nceput sa vada strainatatea el insusi in direct si s-a convins ca exista „the bright side and the dark side of the world everywhere”!
#ParentingDeRomania

Older Entries Newer Entries