Despre evaluarile nationale la clasa a doua

Lasă un comentariu

Intrebarea care nu-mi da pace in ultimele zile este urmatoarea: sunt aceste evaluari nationale atat de importante?

Cand eram la scoala generala, noi n-am stiut ce-nseamna examene pana-n clasa a opta! Acum, copiii se familiarizeaza cu evaluarile nationale din clasa a doua!
Noi, prin luna mai deja visam la vacanta de vara si ne incantau orele de desen, de biologie, de educatie fizica tinute afara-n natura de catre unii profesori. 
Acum ma-ntreb daca noi ne-am maturizat mai repede, sau copiii din ziua de azi se maturizeaza in ritm accelerat?

Oare trebuie familiarizati copiii cu stresul examenelor de la opt-noua ani? Care-i ratiunea si utilitatea finala a acestor evaluari?

Eu am avut ocazia sa-i vad acasa la ei pe oamenii care sunt considerati cei mai fericiti din Europa, i-am vazut pe copiii lor senini si dezinhibati! Asa doresc sa-i vad si pe copiii din Romania, nu impovarati de greutati false!

Legat de cum abordam relatiile cu cei mici, o specialista-n parenting spunea ca nu-i atat de important ca un parinte sa-i fie prieten copilului sau, nici confident!
Nu stiu ce cursuri a absolvit aceasta specialista, dar cu siguranta nu are abilitati de parinte adevarat, ci se confrunta cu niste complexe de inferioritate pe care nu le poate depasi! Sfatul meu ar fi sa mai aprofundeze!

Uneori am impresia ca aceste „specialiste-n parenting”, in afara de faptul ca incaseaza niste bani pentru sfaturile lor docte, fac mai mult rau decat bine!
#ParentingdeRomania

Atitudine

Lasă un comentariu

Ieri in autobuz am asistat la o scena tipic romaneasca: un baiat de opt-noua ani, asezat pe un scaun, se juca nervos cu un pistol mic metalic; la un moment dat a lovit bara metalica de langa el si s-au auzit niste zgomote specifice. Imediat a reactionat un om de statura medie, cu tricou in dungi, cu burta si ochelari spunandu-i ca-l deruteaza pe sofer!?! A continuat morala unul din spatele lui care a adaugat: ce-ar fi daca toti oamenii din autobuz ar face la fel? Cu alte cuvinte, acesti indivizi abia asteptau sa dea o lectie de morala cuiva si au gasit acel copil (care parea destul de anxios si labil) a carui bunica a reactionat imediat: vezi, ce-ai facut?
De fapt, copilul acela nu facuse ceva extrem de grav, iar atitudinea adultilor imbibati cu stirile apocaliptice de la tv depaseste de multe ori normalitatea! 
#PovestiDinBucuresti

9 Mai – De Ziua Europei

Lasă un comentariu

Spunea un domn mai devreme intr-o emisiune despre Europa, ca fiecare roman ar trebui sa stie ca atunci cand trece granita tarii unde s-a nascut, devine automat un fel de ambasador al tarii sale si sa se comporte ca atare!
Ar fi foarte multe de adaugat pe aceasta tema, in special despre cei care n-au invatat niciodata sa se poarte in lume, caci „savoir vivre” si „l’usage du monde” n-au fost si nu sunt la-ndemana oricui!

De asemenea, toti romanii ar trebui sa stie legat de apartenenta la Uniunea Europeana, ca tara noastra primeste mai mult decat contribuie, iar cazurile de antreprenori care au cutezat sa depuna proiecte viabile si sa acceseze fonduri europene cu succes ar trebui mai mult mediatizate, caci acestea exista!
Dar daca mass-media va vorbi in continuare numai despre coruptie si ilegalitati, aceste mesaje vor fi preluate, dezbatute si vor deveni stigmate generalizate asupra intregii societati romanesti.
#DeZiuaEuropei
#DeZiuaEuropei

Motive de suparare din orice

Lasă un comentariu

Despre pasiunea pentru victimizare am mai scris si cu alte ocazii; unii oameni prefera sa se victimizeze si sa se considere discriminati din orice.

De ieri a aparut o alta tema in lumea virtuala din Romania: un pachet de preturi speciale pentru a vedea un film intr-un mall din Bucuresti a starnit aprige dezbateri pe tema familiei! Adevarul este desigur undeva la mijloc in aceasta poveste si mi-am permis sa sintetizez o experienta personala relativ recent traita.

„Cand am fost la film prin decembrie la HM (devenit de ieri subiect de ample dezbateri pe #FB), noi eram trei adulti si un copil sub 12 ani, deci nu ne incadram in structura „family pack”! 
Ne-am achizitionat ochelarii speciali 3D, am intrat in sala aproape goala si ne-am bucurat ca suntem impreuna la film.
In stanga mea era o doamna cu doi copii, presupun ca era o bunica; la putin timp dupa inceperea filmului copiii au vrut sa plece din sala, ceea ce-au si facut. Dupa ce-am studiat mai devreme oferta si grila de preturi de la HM imi dau seama ca nici ei nu beneficiasera de „family pack”, ceea ce nu i-a impiedicat sa intre si sa plece din sala de cinema. „
#PovestiDinBucuresti

 

Femei „de succes” din Romania

Un comentariu

Ea I – inainte de ’90 era sefa de cadre si la partid! Dupa aceea s-a updatat la studii cu psihologie&avocatura, s-a privatizat si apoi ne dadea lectii de morala/motivatie/etc. In plus, a intrat in asociatia femeilor de afaceri! Despre „coaching” nu mai zic nimic!  Adica, „y compris”!

Ea II – pana-n ’90 a trudit prin fabrica, apoi a intrat in lumea privatizarii prin metodele practicate pe-atunci, a ajuns manager, si-a atras pachetul majoritar de actiuni, intre timp a intrat in politica, si-a construit un cv beton, a luat consultanta de specialitate de la meseriasi, in agenda telefonului avea un secretar de stat, si a urcat in ierarhie pana departe!  Si-a asigurat un venit frumos si o pensie onorabila!

Ea III – inainte de ’90 lucra intr-o fabrica de incaltaminte din Bucuresti. Dupa aceea, printr-un concurs fericit de imprejurari a ajuns directoarea unui mare magazin de produse generale din centrul capitalei. Incerca din rasputeri sa para femeie de afaceri, dar pregatirea ei precara si bagajul de cuvinte limitat contrastau cu imaginea pe care incerca s-o creeze!

(va urma)

Realitatea la zi in Romania

Lasă un comentariu

Conflictul dintre generatii – intre mit si realitate
Au existat intotdeauna opinii diferite de la o generatie la alta, iar cine traieste numai pentru a scormoni dupa motive de suparare, ura si razbunare, gaseste o multime de argumente pentru a-si masca nereusitele personale gasindu-i vinovati mereu pe altii!
Daca pana acum vinovatii principali erau considerati reprezentantii generatiei „baby boomers” (oamenii de varsta a treia), mai nou vina suprema este atribuita generatiei X (cei de varsta medie).
Citisem undeva ca milenialii, adica cei din generatia digitala Y (nascuti intre 1981-2000) ar trebui sa-i ajute si sa-i sustina pe cei din generatiile anterioare, dar realitatea este cu totul diferita.
#SocietateaCivilaRomaneascaDezbinata

Natura la sfarsit de aprilie 2018

Lasă un comentariu

Stanjenei si galbenele

Castani in floare

Liliac alb la final:

Salcami albi:

 

De regula, oamenilor le place sa-si imortalizeze c-un „selfie” imaginile din natura; mie-mi place sa fotografiez natura asa cum este ea!

Fotografiile de familie in mijlocul naturii sunt altceva!

 

Profesiune de credinta

Lasă un comentariu

„Metamorfoza” lui Kafka a fost prima carte „altfel” pe care am citit-o prin liceu si evident a fost necesar sa recitesc de cateva ori inceputul, pentru a o duce la bun sfarsit!   Dupa aceea i-am citit pe Sartre, Camus, Faulkner, Boris Vian, Simone de Beauvoir sau piese de-ale lui Eugen Ionesco si m-am acomodat! Nu mi-a placut niciodata sa ma consider una dintre victimele sistemului absurd care asupreste oamenii pana la dezumanizare, desi viata traita a fost dura si nu m-a crutat deloc! Cred insa ca din cartile citite am invatat sa ma detasez, adica am deprins tehnici de supravietuire printre sacali! (Ultima fraza este un fel de revelatie matinala!)

Au existat dintotdeauna in jurul meu oameni care au incercat sa-mi controleze viata, sa-mi impuna sistemul lor de valori, dar n-au avut niciun succes! Pornirile lor au fost oprite la o bariera imaginara creata de sistemul meu de protectie intern, sau divin!

Nu invoc foarte des divinitatea, dar ceea ce stiu cu siguranta este faptul ca am avut parte de ajutor supranatural de cateva ori in viata, adica in acele momente critice cand aveam mare nevoie.

Am aflat mai tarziu ca a darui din inima, fara sa ceri nimic in schimb este un dar pe care nu-l au toti oamenii si mi-am dat seama ca am acest dar si nici nu stiam.

No mercy!

Un comentariu

Imi este greu sa scriu despre un subiect care m-a intristat si revoltat in acelasi timp!

Este vorba despre un copil de 23 de luni din Marea Britanie a carui soarta a fost decisa brutal de catre medicii unui spital si de catre jurisdictia din stat, prin urmare au fost oprite definitiv aparatele la care micutul  era conectat!

Parintii n-au avut nicio sansa de a castiga disputa cu autoritatile si au pierdut custodia copilului lor, pentru a carui viata s-au luptat in van!

Povestea este mult prea tragica pentru lumea in care traim!

 

 

De ce se cred oamenii superiori?

Lasă un comentariu

Un doctor nutritionist din Romania isi depaseste conditia si-i jigneste pe toti romanii ramasi in tara, afirmand ca: „Din popor au rămas ciurucurile, neputincioşii, nişte dinozauri ca mine şi nişte tineri entuziaşti care ţin şandramaua, să nu ne cadă în cap.”
Doamna doctor se considera desigur o specie rara pe cale de disparitie, ori deja disparuta. Eu ma-ntreb doar atat: daca are un statut privilegiat in societate fiind renumita, cum de-si permite sa-si jigneasca pacientii existenti si potentiali? Cine-i da acest drept? Facultatea pe care a absolvit-o, ori frustrarile personale?
Nu-mi pun problema cat castiga lunar, ori anual, dar la cat de mediatizata este, consider ca are „more than enough”.

Morala ar fi urmatoarea:

Oamenii carora li se „sufla prea mult in panze” si cred ca au devenit superiori tuturor celorlalti, ar trebui sa-si tempereze iesirile la rampa in lumea virtuala!
Nu-i elegant, nici etic, sa-i jignesti „en gros” pe romanii care au decis sa traiasca in tara in care s-au nascut! Iar daca si castigi bani de pe urma lor, este chiar obscen de grav!
Nu ma intereseaza nici contextul in care se fac afirmatiile, nici jignirile adresate altor categorii de oameni!
Nu caut circumstante atenuante, asa cum nu vreau sa starnesc nici calomnii, ori insulte la adresa nimanui.
#societateacivilaromaneasca

Older Entries Newer Entries