Articol republicat: Amintiri despre flori

Lasă un comentariu

Ex-diriginta mea din liceu

Lasă un comentariu

Ieri am considerat că-i oportun să-i telefonez în avans fostei mele profesoare de franceză și dirigintă din liceu pentru a-i transmite urările de sănătate și viață lungă cu ocazia împlinirii a nouăzeci și șase de ani! M-am gândit că astăzi va fi sunată de rudele din Franța (fiica, nepoții și strănepoții) și va avea precis musafiri, ceea ce s-a confirmat când am vorbit la telefon ținând linia telefonică ocupată suficient de mult, ca de obicei!

Despre ”exercițiul funcțiunii”

Lasă un comentariu

Când eram copil mama ne spunea că este posibil să ne-ntâlnim pe stradâ cu oameni pe care-i știm si ne cunosc foarte bine, dar care se vor preface că nu ne-au văzut în viata lor! Să nu insistăm, să-i lăsăm în pace căci ei sunt în „exercițiul funcțiunii”! Suna pompos si misterios acest exercitiu al funcțiunii…

La început nu înțelegeam de ce Gicu-fiul proprietăresei coana Didina se face că nu ne observă, deși în curtea unde locuiam cu toții glumea si se juca chiar cu noi. Apoi Vanea, Gelu, Nicolae care veneau în curtea bunicilor din Bucureștii Noi și se dădeau în leagan, puneau sticle cu vin in puțul din curte în zilele toride de vară…și ei se făceau că nu ne cunosc în afara curții bunicilor. Noi eram doar niște copii obișnuiți, iar părinții noștri erau un fel de prieteni, vecini, cunoștințe de-ale lor. Diferența consta în faptul că uneori Gicu, Vanea, Gelu, Nicolae purtau uniforme militare, cizme înalte de piele si trese cu grade pe umeri. La vremea aceea eram prea mică să înțeleg ceva și nu puneam întrebări suplimentare, deoarece nu doream să fac valuri inutile. Dar după mulți ani de zile mi-am putut da răspunsuri singură la întrebări!

(va urma)

La 15 septembrie începea școala în România – pe stil vechi

Lasă un comentariu

În ultimii ani s-a schimbat data la care încep școlile, de exemplu în acest an au început la 11 septembrie.

A fost un prilej pentru discuții și dezbateri despre tradiția de a oferi flori cadrelor didactice, despre festivitățile organizate în școli și mai ales despre componența prezidiului, deoarece există întotdeauna oameni care dau verdicte și ar dori să aibă audiență și notorietate.

Mi-am amintit de zilele când duceam copiii la grădiniță, sau la școală dimineața, în drum spre biroul din centrul vechi al Bucureștiului. Am găsit câteva fotografii de arhivă din acele vremuri:

Copiii, părinții și ”haterii” din România

Lasă un comentariu

Nu-mi imaginam că-n societatea românească din anul 2022 poate exista atâta ”HATE” (adică, URĂ!) la adresa copiilor și părinților acestora. S-au activat toate resentimentele, frustrările, nemulțumirile personale, toate fanteziile despre întâlniri romantice la o terasă sub clar de lună – în ținută adecvată – cu o persoană potrivită, ca-n filme, la un cocktail, sau la o bere, cu o muzică de fundal romantică și numai greierii să se-audă în surdină!!

În ultimele zile am citit o mulțime de argumente stupide, penibile, infantile și am realizat că oamenii fără experiență proprie de viață sunt foarte vulnerabili atunci când vine vorba să ia decizii și să trăiască pur și simplu.

”Live your life as long as you are alive” !