Elena Niculescu

Despre „debutul” meu profesional

iulie 27, 2018

Admin amintiri, atitudine, brand personal, business, comert exterior, comunicare, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport, societatea civila, societatea de consum, women afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, cultura, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, viata Un comentariu

Am „prieteni” virtuali scriitori, jurnalisti, poeti, profesori universitari, sociologi, filosofi, artisti plastici, actori, regizori, antreprenori, ingineri, economisti, contabili si multi altii din toate domeniile de activitate. Printre acestia sunt multi conationali care traiesc acum pe alte meleaguri ale lumii.

Unii propun uneori niste subiecte de discutie foarte interesante care ma determina sa comentez, cum s-a intamplat si ieri in legatura cu atitudinea celorlalti fata de tine, legat de locul de munca:

„Eu am avut parte de mai multa ostilitate decat camaraderie la debutul profesional, dar nu mi-a afectat activitatea deloc, ba dimpotriva! Multi ar fi practicat chiar sportul cu dat un branci pe scari, de panda la cotitura nici nu-i cazul sa mai povestesc! Culmea e ca m-am intalnit in ultimii ani cu multi dintre cei ostili/pandari/hateri (care mai traiesc!) si m-am straduit sa-mi reprim adevaratele sentimente, dar anul acesta am reactionat parasind locul de intalnire caci am simtit nevoia de aer curat!”

Este evident ca tema relatiilor interumane devine pentru fiecare o „piatra de incercare”, cum se spune!

Iar atunci cand debutezi intr-un domeniu si esti bine pregatit profesional, devii automat o „amenintzare” pentru multi dintre cei care n-au aceeasi pregatire si te considera un rival de temut, desi tu n-ai intentia sa-ti croiesti drum in viata inlaturandu-i pe altii!

Colaje cu flori si picturile mele realizate in perioada 2011-2016

iulie 15, 2018

Admin arta, atitudine, brand personal, Bucuresti, Elena Niculescu, flori, natura, pictori romani, women atitudine, imagini frumoase, life, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu

Le Quatorze Juillet d’Antan

iulie 14, 2018

Admin amintiri, atitudine, business, comert, comert exterior, comunicare, cultura organizationala, Elena Niculescu, export, femei, import, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, monden, Romania, Romanoexport, women atitudine, attitude, business, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea de consum, tari straine, viata Lasă un comentariu

In anii optzeci industria textila din Romania producea marfuri pentru piata interna si pentru export. Marfurile erau exportate prin companiile de comert exterior existente. Romanoexport a fost infiintata in 1948 si anul acesta ar fi implinit saptezeci de ani de la aparitie.

Legenda fotografiei: la tratativele organizate la Neptun, cu Eivor B. din Suedia si Willy N. din Norvegia. Fotograf: Yngvar B. din Norvegia. Partenerii nostri (reprezentau companii de import tricotaje din Romania) erau foarte incantati de acest restaurant din Neptun, care pana-n ’89 fusese cu circuit inchis, deci interzis accesului „strainilor”.

Trandafiri din Bucuresti

iulie 12, 2018

Admin atitudine, Bucuresti, comunicare, Elena Niculescu, femei, flori, imagini frumoase, natura, Romania, stil de viata, terapie prin imagini frumoase, women atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Un comentariu

Traim intr-o lume plina de provocari, de contradictii, de apasari, de stres, de nemultumiri si asa mai departe. Este greu sa-ti creezi singur linistea necesara unei vieti normale. Din fericire, frumusetea naturii ramane un aliat de nadejde in lupta zilnica pentru a-ti gasi bucuria! Desigur, bucuriile pe care ti le aduc cei mici sunt nepretuite!

Iulie cu muscate la geam

iulie 11, 2018

Admin Bucuresti, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, Romania Bucharest, Bucuresti, life, Romania, viata Un comentariu

Razboiul Romanilor contra Romanilor

iunie 29, 2018

Admin brand personal, Bucuresti, comunicare, cultura, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, societatea de consum atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, cultura, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu

Observ ca razboiul „romanilor contra romanilor” este alimentat in continuare sub diferite forme: directe, sau voalate! Degeaba incearca unii lideri sa sugereze ca ar trebui sa existe armonie si intelegere intre romanii de pretutindeni, atata timp cat se incita permanent la ura si dezbinare.

Prin urmare, romanii din dispora incearca sa demonstreze ca fara banii trimisi de ei in tara, noi cei ramasi aici n-am putea sa traim! Este adevarat ca banii importati din afara contribuie la PIB, stimueaza consumul de termopane si materiale de constructie, consumul in general, dar aceasta este o alta latura a problemei.

Si ar mai fi de notat faptul ca multi tineri care nu cunosc realitatea din tara in care traiesc, isi imagineaza ca in Romania n-a existat viata cuturala inainte de 1989. Ei cred ca numai acum se publica in Romania autori de valoare internationala. Daca ar fi mai putin superficiali, ar afla ca bogatia culturala a unui om se putea aduna si in anii saptezeci-optzeci; existau librarii, biblioteci si anticariate, existau publicatii culturale de unde oamenii puteau sa se informeze, sa-si procure carti, romanii puteau sa vizioneze piese de teatru, sa mearga la concerte si asa mai departe. Numai cine nu era interesat de cultura in general, ramanea in intuneric.

Nalbe – cele mai populare flori din Bucuresti

iunie 26, 2018

Admin Elena Niculescu, femei, flori, Romania Bucharest, Bucuresti, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu

Despre democratie si coruptie

iunie 25, 2018

Admin atitudine, comunicare, consultanta de specialitate, educatie, Elena Niculescu, escroci financiari afaceri, atitudine, attitude, business, comunicare, know-how, Romania, societatea de consum, tari straine Lasă un comentariu

Ieri dimineata l-am intrebat pe Google daca exista democratii fara coruptie si mi-a aratat diverse statistici. Eu am o teorie mai veche despre viziunea de ansamblu si observ ca in Romania este ignorata realitatea mondiala, iar multi dintre cei din afara tarii care se ingrijoreaza de coruptia de la noi, provin din state unde coruptia exista si pare sa nu-i deranjeze pe altii…Ori suntem analitici si obiectivi, ori traim autarhic, sau in „bule” cum se spune acum! Abia astept sa se ajunga si-n Romania la prosperitate pentru toti romanii ca-n Norvegia, de exemplu, unde toti locuitorii sunt un fel de actionari la bogatiile tarii! Pare utopic, nu-i asa?

Oamenii s-au obisnuit sa repete ceea ce se spune in spatiul public, acolo unde multi vorbesc, dar putini stiu ce spun! Daca-ti exprimi o opinie originala pe care poti s-o si argumentezi, spiritele celor care imbratiseaza ideile fixe, se inflameaza automat! De parca fixismele ar ajuta la ceva…

Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca nu mi-au placut niciodata coruptii! Am avut colegi care se lasau cumparati si apoi deveneau sclavii celor care-i plateau; imi era jena cand aflam povesti despre modul slugarnic in care se comportau acestia.

Pe de alta parte, trebuie sa admitem ca cei care fac afaceri frauduloase si se imbogatesc de pe urma acestora ar trebui sa se teama de consecinte, daca acestea exista!

Cum mi-am petrecut ziua de sambata

iunie 23, 2018

Admin atitudine, Bucuresti, bunici, cadouri, comunicare, copii, editorial, educatie, Elena Niculescu, femei, flori, hobby, Romania attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, Romania, societatea civila, societatea de consum, terapia prin imagini frumoase, viata Lasă un comentariu

Mai devreme am petrecut cateva ore in cel mai mare magazin destinat aproape in exclusivitate copiilor. Oferta de produse fiind foarte generoasa, este destul de dificil sa achizitionezi numai ceea ce ti-ai propus! Ca o observatie de cunoscator: produsele destinate fetitzelor depasesc substantial pe cele pentru baietzei, dar cu tenacitate reusesti in labirintul de coridoare pline cu marfuri sa gasesti ceea ce-ti trebuie, numai daca nu ametzesti inainte sa ajungi la casele de marcat. Imi imaginez ce simt copiii atunci cand vin in universul jucariilor. Un prichindel tinea o pungutza in mana si nu accepta s-o prezinte domnisoarei care folosea aparatul de citit codul de bare; cu greu s-a lasat convins.

Iar la zona de carticele pentru cei mici am rezistat cu greu tentatiei de a lua cate un exemplar din fiecare titlu/format! Dar tot am luat cateva, caci meritau din toate punctele de vedere! Cine spune ca nu-si poate educa asa cum se cuvine copiii aici, cred ca nu stie ce vorbeste, sau nu poate sa aprecieze corect din motive care pe mine ma depasesc!

La departamentul de decoratiuni interioare multe persoane se opreau sa miroasa levantzica; desigur ei nu stiau poate ca adevarata levantzica se vinde pe afara, pe la piata, sau pe la gurile de metrou: