octombrie 18, 2020
Admin
Bucuresti, Elena Niculescu, flori, hobby, natura, Uncategorized
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, flori, imagini frumoase, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
octombrie 15, 2020
Admin
aniversare, atitudine, brand, brand personal, Bucuresti, comert exterior, comunicare, educatie, Elena Niculescu, Elite intelectuale, femei, industria textila din Romania, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, Romanoexport
afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, economie, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania
Dupa cum v-am mai povestit anterior, in 15 Octombrie am inceput sa semnez condica la primul meu loc de munca dupa terminarea facultatii. In acel an „plecasem de-acasa” prin casatorie, imi schimbasem total stilul de viata si in plus am plonjat intr-o alta lume plina de mistere, necunoscute si tenebre…
Am mostenit un birou de la un coleg care a plecat la munte in vacanta de iarna si nu s-a mai intors niciodata! In primavara anului urmator, i s-a gasit trupul intr-o prapastie dupa topirea zapezii. Atunci am primit prima lectie din „campul muncii”: niciodata sa nu vorbesti prea mult si mai ales sa nu spui ce nu trebuie! Era ceva legat de persoane care isi petreceau concediile platite (sponsorizate) de altii pe Coasta de Azur. Pe-atunci nu stiam mare lucru despre coruptie, sau ce trebuie sa faci in viata ca sa urci pe scara ierarhiei sociale, profesionale, fara sa ai studii temeinice si o baza profesionala de calitate.
Nici in compania unde am fost angajata prin repartitie guvernamentala, conform procedurilor vremii – pe baza mediei obtinute in facultate, nu aveau toti angajatii studii de specialitate, dar pe-atunci nu am auzit sa se vorbeasca despre diplome false cum se-ntampla in zilele noastre mai tot timpul.
(Va urma)
octombrie 8, 2020
Admin
atitudine, Elena Niculescu, flori, hobby, natura
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, femei, life, terapia prin imagini frumoase, viata
octombrie 8, 2020
Admin
atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, femei, hobby, natura, Romania, Uncategorized
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, femei, viata
septembrie 29, 2020
Admin
aniversare, atitudine, Bucuresti, bunici, copii, Elena Niculescu, flori
atitudine, attitude, botez, Bucharest, Bucuresti, life, terapia prin imagini frumoase, viata
septembrie 21, 2020
Admin
amintiri, aniversare, atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, flori, Romania
atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare
septembrie 21, 2020
Admin
atitudine, civilizatie, comunicare, educatie, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, Romania
atitudine, attitude, comunicare, know-how, life, Romania
In ultimul timp s-a accentuat tendinta unora de a incita in permanenta la ura, violenta si acte de vandalism, in timp ce altii se victimizeaza si se lamenteaza de parca ar fi ultimii oameni fara personalitate si convingeri proprii.
Uneori plasez comentarii si-mi exprim astfel dezaprobarea fata de atitudinea oamenilor care se grabesc sa-si expuna platitudinea gandirii.
Ieri scriam un astfel de comentariu pe pagina unui scriitor & jurnalist: „Ce-are de-a face neamul cu fiecare individ in parte? Parca nu ne place conceptul de turma, nu-i asa? Eu ma dezic de folosirea abuziva a pluralului, de exemplu: „ne meritam soarta!”, „suntem neam de sclavi!”, „suntem necivilizati!” si asa mai departe! Fiecare sa vorbeasca in numele lui!”
Detest in egala masura expresii folosite foarte des in lumea virtuala de catre romani, precum: „nu ne mai facem bine!”
Constat ca oamenii folosesc in continuare sabloane si tipare esuate, fara sa manifeste preocuparea de a fi originali, de a-si folosi propria gandire!
septembrie 5, 2020
Admin
amintiri, atitudine, Bucuresti, Elena Niculescu, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, natura, women
imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, terapia prin imagini frumoase, viata
august 30, 2020
Admin
atitudine, Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, Elena Niculescu, femei, hobby, natura
flori, imagini frumoase, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, terapia prin imagini frumoase, viata
august 30, 2020
Admin
atitudine, brand personal, Bucuresti, bunici, comunicare, consultanta de specialitate, copii, cultura, educatie, Elena Niculescu, femei, flori, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, nepoate, nepoti, pandemia de coronavirus 2020, parenting, Romania, sanatate
jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata
Fiind perioada vacantelor de vara am descoperit o multime de insemnari despre activitatile mele impreuna cu cei mici care cresc mari in fiecare an:
30 August 2017:
Copiii din generatia digitala „Alpha” sunt foarte intuitivi, isteti, inteligenti si asa mai departe! Au multa personalitate si stiu ce vor de la doar cateva luni de zile. Este fascinant sa-i urmaresti cum reactioneaza la o jucarie noua, cum o cerceteaza minutios, o „gusta” pe la etichete si apoi descopera utilitatea obiectului respectiv. Daca-i o masinuta de exemplu, ei stiu cu exactitate ce au de facut, daca exista butoane atunci sunt in elementul lor, daca se aprinde cumva vreun ecran prin preajma lor, interesul devine de nestavilit pentru acel obiect! Si uite-asa ei invata sa se joace, sa rasfoiasca o carte plina cu imagini, sa mearga singuri, apoi sa manance singuri s.a.m.d. Adultii ar trebui sa-i observe si sa le cultive aceste calitati deosebite, sa nu-i impiedice sa evolueze!
30 August 2018:
Copiii mici stiu sa se joace si singuri, dar uneori au pretentiile lor si te conditioneaza simplu: „Si Cu Tine!”
Atunci trebuie sa abandonezi tot ce faceai mai inainte si sa-i fii alaturi, chiar daca numai stai acolo langa el privindu-l, vorbindu-i, ascultandu-l sau raspunzandu-i la intrebari!
30 August 2019:
Ieri am avut „jour” cu domnisoarele-nepoate si casa a rasunat pana tarziu de joaca si rasetele lor; pe langa jocurile traditionale precum cautatul de comori cu indicii, inregistrarile pe android-ul meu (pe rand, fiecare cu scenariul sau!
), uitatul in zare cu binoclul bunicului patern, jocul de-a machiajul de specialitate (sau printzesa si „servitoarea” in varianta Aylin), seara a culminat cu o farsa de-a lor: au confectionat un inel din hartie, l-au pus intr-o cutie si sora cea mica a venit sa ma-ntrebe: „te mariti cu mine?”
Atunci eu am indrumat-o spre bunicu’!
Ele erau pline de energie, iar noi eram cam epuizati, dar ne-am descurcat.
30 August 2020:
Imi doresc in continuare sa pot interactiona cu nepoatele si nepotii mei, sa ne vizitam reciproc, sa ne distram impreuna, sa impartim patul la culcare, sa spunem glume si bancuri, sa mi se confeseze si sa se elibereze de temeri si frici, sa le pregatesc mancarea preferata si sa ma bucur de fericirea lor. Nu pot sa traiesc pentru a-i vedea numai in fotografii, pe chat, pe whatsapp, pe youtube, sau eventual pe TikTok! 🙂
Older Entries
Newer Entries
Comentarii recente