Cu sanatate, bucurii, multumire sufleteasca si pace in lume!
Sarbatori Pascale fericite tuturor!
aprilie 28, 2019
atitudine, Elena Niculescu, Paste 2019, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, flori, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
„Notre-Dame de Paris” a starnit discutii, dispute, valuri de indignare si de ineptii
aprilie 18, 2019
Bucuresti, comunicare, consultanta de specialitate, cultura, Elena Niculescu, Paris, Romania atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, comunicare, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Cu atatea declaratii personale si fotografii de la Paris despre vizite la Catedrala Notre-Dame care au inundat #FB, cred ca multi romani care n-au avut pasaport inainte de nouazeci (din motive numai de ei stiute!), iar dupa aceea n-au avut ocazia sa calatoreasca pana acolo, se vor simti discriminati, frustrati, uimiti si chiar suparati! Caci asa sunt oamenii, ei se supara intotdeauna foarte repede daca n-au facut in viata lor tot ce-au facut altii, aici intrand rudele, colegii, vecinii, prietenii, cunoscutii s.a.m.d.! Stiu din experienta personala cum sunt oamenii si cum se supara ei din te-miri-ce, daramite atunci cand au motive intemeiate s-o faca! 
#RomaniipeFacebook
Panicile din 13 Martie
martie 14, 2019
atitudine, banci, Bucuresti, comunicare, economia de piata, educatie, Elena Niculescu, Facebook, fake news, know-how, Romania afaceri, atitudine, attitude, banci, Bucharest, Bucuresti, business, Romania, societatea civila, societatea de consum Lasă un comentariu
Ieri am asistat la doua „panici” majore: in lumea virtuala #FB a functionat defectuos in majoritatea tarilor, iar in lumea reala a fost panica la bancomate in cursul dupa-amiezii la Bucuresti. Oamenii asezati in fata bancilor repetau ceea ce auzisera pe la tv, ori citisera prin ziare: nu sunt bani, bancomatele nu functioneaza si asa mai departe. In realitate, bancomatele se blocau, nu eliberau banii/cardul; mai mult decat atat afisau altceva decat le cereai prin comenzile din meniul afisat. Nu-mi dau seama daca masinariile se contaminasera cu angoasele oamenilor din preajma lor!? Cert este ca de multi ani n-am mai intalnit atat de multa lume panicata!
Iar mass-media ar trebui sa nu mai alerteze oamenii zilnic deoarece efectele se vad in strada cu ochiul liber!
Despre Generatia „Optzeci” (reloaded)
martie 1, 2019
amintiri, atitudine, Bucuresti, business, comunicare, consultanta de specialitate, cultura organizationala, economia de piata, economie, Elena Niculescu, management, marketing, Romania, Romanoexport, women afaceri, atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, business, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Am citit foarte multe in mediul virtual despre intelectualii (scriitori, poeti) care se considera ca facand parte din generatia, sau curentul „optzeci”.
Recunosc faptul ca in anii ’80 eram atat de ocupata cu activitatea de export si cu cea de familie, incat nu aveam foarte mult timp liber la dispozitie pentru activitati „culturale”. Citeam, mergeam la teatru, la concerte, la expozitii de pictura si cam atat. Calatoream destul de des in tara, la fabrici, mergeam de cateva ori pe an in delegatii externe si nu aveam foarte mult timp ramas disponibil pentru mondenitati.
Adica in acea perioada eu faceam ceea ce trebuia sa fac, nu ceea ce as fi vrut poate sa fac! Dar nu m-am victimizat niciodata, am incercat sa fac fata situatiei, nu mi-a fost usor, dar am rezistat!
Acum ma gandesc la faptul ca in acea perioada am realizat multe lucruri bune si concrete pentru mii de oameni care erau angajati in fabricile din industria textila. Obtineam ordere de la partenerii externi dupa tratative si negocieri, incheiam contracte si apoi plasam comenzile la fabricile din tara, le urmaream zilnic evolutia, apoi incarcam marfurile produse in camioane, vagoane, containere, pe vase de linie, le facturam la extern si urmaream incasarea facturilor. Faceam totul de la carat/impachetat colete de mostre pana la activitatea de negociere.
Cei care au lucrat in acea perioada in sistemul de comert exterior nu s-au constituit in niciun curent, despre ei nu se vorbeste frumos in ziua de azi, de fapt nu se vorbeste mai deloc! Este un subiect tabu, de cand s-a dus vorba-n targ ca un singur nume de om si o singura denumire de companie ar reprezenta miile de oameni si zecile de companii care insemnau sistemul de comert exterior „d’antan”!
Publicata initial in 21.02.2016, in formatul de mai sus.
Update: nu au lucrat efectiv in sistemul de comert exterior dinaintea anului nouazeci toti absolventii facultatii de specialitate. Unii au ramas in institute de conjunctura, altii s-au angajat la banci, in domeniul financiar, in fabrici, sau uzine. Unora li s-au gasit diverse hibe la dosar si au fost rejectati din sistem, iar altii au fost promovati in functii importante in afara tarii.
Noi n-am fost educati/formati in societate spunandu-ni-se ca suntem buni si valorosi; si atunci cand eram laudati totul se transforma intr-un dezastru personal! De obicei eram penalizati si „aspru” criticati, iar toate acestea s-au adunat in noi. Pentru recastigarea increderii in sine a trebuit sa participam la cursuri de formare si transformare personala unde evaluatorii au fost placut impresionati de cunostintele dobandite in viata si de performantele noastre. Altfel nu constientizam adevarata noastra valoare.
Exista femei si femei, dar si barbati diferiti
februarie 20, 2019
amintiri, atitudine, comunicare, cultura organizationala, femei, know-how, leadership, management, men, monden, povesti din Bucuresti, women atitudine, attitude, business, comunicare, cultura, educatie, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Am cunoscut in aceasta viata multi oameni, barbati si femei in aceeasi masura. Unii mi-au fost colegi de scoala, de facultate, de birou, parteneri de afaceri din tari diferite, cu altii am colaborat in diferite imprejurari, pe altii i-am cunoscut intamplator in lumea reala sau virtuala.
Din cate povesti am intalnit in viata reala as putea adauga ca exista femei care nu pot trai fara sa-si insele barbatul, chiar daca acesta arata bine, castiga bine s.a.m.d. Unele dintre ele distrug casnicii numai de dragul aventurii, apoi se prezinta in societate ca si cum ar fi intruchiparea puritatii feminine! 😀 Stiu cazuri reale, unele au si cont pe #FB!
Exista de asemenea barbati inclinati spre aventura, usor de cucerit si de sucit mintzile, iar atunci cand intalnesc o femeiusca dornica de stricat casnicii, acestia isi abandoneaza sotia si copiii aruncandu-se in marea escapada a vietii lor: amantlacul!
Am lucrat ani de zile intr-o companie mare unde existau multe departamente impartite in birouri care erau raspandite pe sase etaje ale cladirii din strada Doamnei. Exista o organigrama stufoasa care cuprindea oameni cu studii superioare cunoscatori de una-doua sau chiar mai multe limbi straine, oameni cu studii medii si altii fara vreo pregatire deosebita.
Am sa stabilesc un fel de categorii ale femeilor si barbatilor care populau birourile din acea cladire:
- femei fatale
- femei frumoase, stilate, greu de cucerit
- femei periculoase
- femei anoste, fara identitate
- femei urate, dure, singure (masculinizate)
- femei de duzina
- altele
- barbati destepti si la locul lor
- barbati afemeiati, aventurieri, de multe ori chiar efeminati
- barbati slabi si lasi
- barbati incompetenti, slugarnici, fara personalitate
- barbati descurcareti
Nu voi da nume ori prenume, nu voi recurge la porecle sau nume inventate in cazul in care voi decide sa povestesc anumite intamplari din bogata mea colectie de amintiri, ci ma voi limita doar la fapte.
(va urma)
Mitocanul moralist
februarie 11, 2019
Uncategorized atitudine, attitude, Bucharest, Bucuresti, educatie, femei, life, metehne, mitocanie, moravuri, Romania, societatea civila, viata 2 comentarii
Aseara am avut „placerea” de a-l intalni in autobuz pe mitocanul moralist care blocase spatiul dintre scaune cu papornitzele sale si m-a avertizat ca trebuie sa ma asez invers pe scaunul din fata lui!?! I-am raspuns prompt ca nu pot sa ma asez stramb pe scaun, nu i-am calcat pe papornitze, iar calatorii din jur zambeau cu subinteles; mitocanul a fost dezamagit, dar n-a avut ce sa-mi reproseze, asa ca si-a butonat telefonul in continuare. Nu stiu daca si-a facut vreun „selfie”, sau a postat pe Facebook Romania ce #machoman e el in viata de zi cu zi?
#PovestiDinBucuresti
Who’s Who
februarie 8, 2019
Uncategorized atitudine, attitude, business, comunicare, femei, jurnalul unei femei de afaceri, know-how, life, Romania, societatea civila, viata Lasă un comentariu
Ieri vorbea la radio un profesor de economie al carui nume imi era cunoscut! L-am retinut deoarece mi-a creat mult disconfort emotional cu ani in urma, cand a procedat gresit si a „lovit” in mine in loc sa loveasca in cine trebuia; l-am cautat pe google si mi-am dat seama ca el este. Are un CV bogat „avant et apres ’89), destul de controversat, o avere considerabila, acum preda si acorda consultanta de specialitate, cu alte cuvinte barbatul ideal! 🙂
Sper sa nu-l mai aud curand vorbind la radio, deoarece ma obliga sa-mi amintesc detalii neplacute pe care m-am straduit sa le uit de-a lungul anilor.
De altfel, nu a fost singurul om care mi-a creat neplaceri in viata profesionala, au fost si altii, dar unii dintre ei au plecat spre alte lumi…
Cum se făcea corespondența la extern cu ani in urmă
februarie 7, 2019
Uncategorized afaceri, business, comunicare, economie, jurnalul unei femei de afaceri, Romania, societatea civila, societatea de consum, tari straine Lasă un comentariu
La inceput au existat scrisorile si telegramele, apoi au aparut mesajele transmise prin telex, prin fax si mai tarziu acestea s-au transmis prin posta electronica, respectiv e-mail.
Inainte existau dactilografe in toate birourile, unele scriau numai in romaneste, altele numite „poliglote” traduceau si redactau corespondenta comerciala in limbi de circulatie internationala: franceza, engleza, germana. Pentru limba rusa era nevoie si de o masina de scris speciala adaptata la alfabetul respectiv.
Cu timpul, dactilografele de meserie s-au reprofilat, au aparut mai multe masini de scris in birouri si toti angajatii au invatat sa-si dactilografieze singuri corespondenta. Cu unele exceptii, desigur, caci unele persoane refuzau sa scrie la masina, iar directorii aveau secretare.
La noi in tara modalitatile moderne de comunicare veneau cu intarziere comparativ cu ceea ce se-ntampla in lume, dar apareau la un moment dat!
Imi amintesc de exemplu ca-n a doua parte a anilor optzeci in alte tari europene aparusera deja telefoanele care se instalau in automobile, iar la noi se vorbea cu strainatatea numai prin comenzi facute la Palatul telefoanelor prin centrala. Conexiunile directe au fost posibile mai tarziu. Tot in acei ani, in companiile straine se instalasera computerele personale si angajatii faceau cursuri interne pentru a invata cum sa le foloseasca.
In a doua parte a anilor optzeci in strainatate toti angajatii aveau pagere si erau astfel tot timpul monitorizati si era necesar sa raspunda urgent mesajelor primite; apoi au aparut telefoanele mobile, care la noi in tara au ajuns mai tarziu. Prin ’94 existau niste telefoane mobile conectate la o centrala proprie, iar din ’97 a aparut telefonia mobila GSM.
Dupa ’90 au aparut si in Romania calculatoarele personale, dar unele companii au inteles tarziu necesitatea de a investi in noua tehnologie.
Oamenii se lasa manipulati zilnic
ianuarie 25, 2019
Uncategorized atitudine, attitude, educatie, know-how, life, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Prea multa manipulare in lumea contemporana! Sunt atatea domenii in care totul se rezolva pe calculator in lumea virtuala; ma uit in jurul meu pe #FB si ma minunez de ignoranta oamenilor care-si pierd zilnic convingerile personale (in cazul in care le-au avut vreodata?!?) si se lasa purtati de val…
Si culmea „comunicarii” pe Facebook: unele persoane imi trimit pe chat link-uri cu cele mai stupide glume/caricaturi/caraghioslacuri care circula libere pe toti peretii userilor platformei! 😦 Nu-i inteleg si nu vreau sa-i jignesc asa cum fac altii, dar este evident ca ma deranjeaza naivitatea si obraznicia! Niciodata nu voi da share si nu voi posta pe paginile mele ceea ce consider ca nu merita, ca nu ma reprezinta si asa mai departe. Prin 2010 nu puteam sa-mi imaginez ca se va ajunge in 2019 atat de departe cu manipularea controlata a oamenilor!
Romanii traiesc pentru a-i ofensa pe altii
ianuarie 12, 2019
atitudine, comunicare, editorial, educatie, Elena Niculescu, femei, jurnalul unei femei de afaceri, Romania atitudine, attitude, comunicare, Romania, societatea civila Lasă un comentariu
Parca mai mult ca niciodata, romanii au intrat in noul an cu dorinta de-a jigni, de a-si exprima nemultumirile si frustrarile in mediul virtual!
Este o adevarata performanta pentru unii dintre ei de a posta un comentariu ofensator la adresa cuiva (fie el/ea om politic, prim-ministru, europarlamentar, sef de partid samd.), la care sa adune sute de like-uri de la oameni dedicati activitatii unice de partas la jigniri.
Nu-mi dau seama la ce-i ajuta pe acesti oameni o activitate atat de indoielnica din punct de vedere moral, dar presupun ca ei nu-si pun astfel de intrebari existentiale de obicei. Jigniri sa fie si emoticoane adaptate!
Titlu care-mi apare in notificari: o celebra jurnalista sterge pe jos cu guvernul…
Evident ca nu dau click pe link, dar ma-ntreb daca „celebra” jurnalista are dreptul sa faca asa ceva? Oare nu se teme de consecinte?
Elena Niculescu 
Comentarii recente