#Motto: „Ca sa inteleg ce se intampla-n lume am avut nevoie de peste o jumatate de secol! Dupa aceea am realizat ca nu-mi place deloc ceea ce-am aflat si am cautat solutii de iesire din labirintul cunoasterii.”
#Intrebarepentru parintii care nu isi mai duc copiii la Serbari: Oare pe copii i-ati intrebat ce prefera inainte de a lua decizii unilaterale in numele lor? Poate se considera pedepsiti ori vinovati de ceva! Nu sunt „Trainer de parenting”, nici psiholog de meserie, dar stiu ca un parinte nu poate trai viata copilului sau, in locul lui! Iar daca le striviti personalitatea luand decizii care-i afecteaza emotional, faceti o mare greseala! Think about before acting!
Cele de mai sus sunt postari facute in aceasta zi de-a lungul anilor si publicate pe #FB.
18/12/18
Scolile sunt inchise in multe localitati din tara, curentul electric lipseste inca de sambata si exista multe alte neajunsuri provocate de ninsoare.
N-am citit nimic pe #FB despre aceste realitati, dar daca se-ntamplau in Bucuresti, atunci se revolta toata lumea, inclusiv diaspora romaneasca!
Nu am avut mentori in viata, nici modele, dar am intalnit multi oameni de la care am invatat intreband o multime de amanunte indispensabile desfasurarii unei activitati care trebuia sa raspunda rigorilor din domeniul in care am lucrat cu „sabia lui Damocles” deasupra capului tot timpul si unde greselile se plateau scump.
Ieri am aflat despre unul dintre acesti oameni ca este foarte grav bolnav si pe langa vechiul diagnostic pe care-l stiam de cativa ani, acum mai are un altul dezarmant!
Este foarte trist cand constati ca unii oameni care „mutau muntii” in urma cu zece-douazeci-treizeci de ani, acum devin o povara pentru familia lor.
Sambata dimineata in metrou lipsea bodyguard-ul de serviciu. Nu-mi dau seama daca avea liber, ori nu s-a reinnoit contractul. Cert este ca „uratorii” sarbatorilor de iarna erau foarte numerosi, veneau valuri-valuri ca pe vremuri, cu multi copii de toate varstele insotiti de adulti care pregatisera cosuletze decorate festiv, ceea ce dovedeste ca ceva „know-how” au acumulat pe unde-au calatorit prin alte tari. #PovestiDinBucuresti
Seara in metrou au performat doua personaje care vorbeau foarte tare romaneste cu accent italienesc pentru a capta atentia audientei masculine interesate si uluite in acelasi timp. Una dintre ele cred ca venea direct de la Milano pentru a prezenta ultimele tendinte ale modei peninsulare! #PovestiDinBucuresti
La nici zece zile de la sarbatorirea Centenarului Marii Uniri, romanii au demarat Marea Dezbinare si de ieri dimineata spiritele se incing in continuare!
Oamenii se lasa manipulati si purtati de val dupa cum bate vantul, nu se mai stie cu exactitate ce-i adevarat si ce-i fals! Tehnologia pune la dispozitie mijloacele necesare raspandirii stirilor false si a alertelor apocaliptice!
Cand lansezi programul „Romania educata” si nu faci precizarea cat la suta dintre romani sunt educati si care este procentul celor needucati, consider ca adresezi o ofensa celor care s-au scolit, vorbesc corect limba romana plus alte cateva limbi straine, au absolvit facultati adevarate, au reprezentat tara cu demnitate in raport cu alte natiuni si asa mai departe. Este ca si cum educatia ar incepe de-acum, din acest moment, ceea ce este fals si jignitor pentru cei educati! Ah, daca intentionezi sa sugerezi cititul printre randuri si fiecare sa inteleaga ce vrea, este cu totul altceva, specific intrigilor. #OpiniePersonalaInZiDeSarbatoare
Romanii de pretutindeni sarbatoresc fiecare in felul lui: unii iau parte la festivitatile organizate la Alba Iulia, la Bucuresti, la Iasi, la Suceava, la Sibiu, sau in alte orase din tara ori din strainatate.
De Ziua Nationala a unei tari se obisnuieste ca oamenii sa-si omagieze locul unde s-au nascut!
Cei care traiesc in negativism-nihilism-dezamagire permanenta n-au nimic de castigat, dar isi fac rau tot timpul.
Nu sunt adepta festivismului exagerat, dar apreciez intotdeauna manifestarile sincere si firesti ale oamenilor!
La Multi Ani, Romania!
La Multi Ani tuturor romanilor de pretutindeni! Sa fiti fericiti si prosperi!
Intotdeauna am fost dispusa la dialog cu oamenii din jurul meu, sunt de principiul ca multe se pot rezolva daca exista bunavointa si colaborare intre oameni.
M-am urcat intr-un autobuz zilele trecute si am dat de cateva persoane cu chef de cearta si de un copil care-ti tragea pumni cand treceai pe langa el!?! Am fost rezervata si n-am raspuns la provocari, mi-am vazut de drum pana cand s-a starnit o cearta intre doi dintre recalcitranti; dar ce injuraturi neaose mi-au auzit urechile, iar atunci cand ea (mama copilului) l-a jignit pe el (justitziarul din autobuz) numindu-l chel si chiar Mos Craciun, m-am bucurat ca am evitat sa dialoghez cu ei! #PovestiDinBucuresti
Intr-o societate divizata, imbacsita de ura si invective, cand nu te poti urca civilizat intr-un mijloc de transport in comun deoarece sunt unii imobilizati acolo de parca-s legati de bara si n-ar face un pas la dreapta sau la stanga, exact ce ne lipsea acum era o remaniere guvernamentala care agita spiritele deja foarte incinse! Reamintesc faptul ca exista viata si-n afara politicii de la noi sau de la altii si personal nu ma intereseaza ce i s-a reprosat lui X, de ce n-a fost acceptat Y si asa mai departe! #OpiniePersonala
De doua zile s-a deschis targul international de carte la Romexpo, in pavilionul central! De aceasta data, fiind o editie jubiliara, standul organizatorilor ocupa o pozitie privilegiata, centrala, vizibila si desigur invidiata de catre unele edituri obisnuite sa ocupe/imparta acel loc mult ravnit de toata lumea.
Participarea la acest eveniment cultural poate deveni unul monden pentru acele persoane dornice sa se afirme pe plan personal, caci altfel nu mai sunt bagate in seama de nimeni; astfel apar comentarii de tot felul pe platformele de socializare legate de programul evenimentelor de la targ: „ne vedem acolo!” ar putea fi cel mai frecvent comentariu, deoarece astfel toata lumea va afla despre intentiile bune ale persoanei respective. De asemenea „imi pare rau, dar sunt departe!” este un alt tip de comentariu plasat neaparat de catre reprezentantii diasporei romanesti implicati cu trup si suflet in evenimentele petrecute in patria pe care au parasit-o de curand sau mai demult.
Zilele trecute, in metrou s-au urcat doua femei impreuna cu o fetitza de patru-cinci ani; cea mica s-a asezat pe scaunul din dreapta mea. Si-a desfacut pardesiul, l-a coborat de pe umeri si am observat ca nu avea nasturii inchisi la sarafanul cochet pe care-l purta peste un tricou alb. Cele doua femei (dintre care una presupun ca era mama!) au privit tot drumul in ecranul unui telefon unde se derulau imagini cu rochii de mireasa… Apoi fetitza s-a mutat pe scaunul din dreapta grupului statuar cu ochii in telefon!
M-a uimit peste masura faptul ca nimeni nu i-a adresat fetitzei niciun cuvant, de parca nici n-ar fi existat!
Ma tot intreb ce-nteleg unii oameni din notiunea de „parenting”?
Stiu ca eu sunt de moda veche si-mi place sa comunic tot timpul cu cei mici! #PovestidinBucuresti
Elena Niculescu 
Comentarii recente